Noile inceputuri

 

1653880_543935159057069_331046569_nZero! New-born child. Empty. Fara nimic. Gol pusca. Tu cu tine. Si cu ceea ce poti crea. Spunandu-ti cu oaresce amaraciune in glas: si cu un intens gust dulce-amarui incepe iar totul de la zero…
O reascultam zilele trecute pe Brene Brown spunand cum ca Motivul pentru care suntem Aici e ca vrem sa fim conectati. Sa fim in conexiune cu noi si cu altii. Intr-o conexiune care sa ne aduca un profund simtamant de iubire si apartenenta. Frumos, nu?
Dar oare totul sa se reduca la asta? Credeam ca e o intreaga filosofie in spate…
Atunci cand incepi, dupa ce ai lasat in spate tot acel proces infernal de schimbare, nu-ti ramane decat sa te apuci cu manecile suflecate de… ce o fi de facut. Dar ce e de facut cand nu mai ai habar de nimic, cand bajbai ca prin intuneric?
De fapt ce ne sperie si ne rusineaza deopotriva e faptul ca nu mai vrem sa dam. Nici noua si nici altora. Ne-am pietrificat sufletele a mia oara pentru ca am suferit, pentru ca a fost greu si nu mai vrem sa trecem prin asta. Bad news folks! Am mai fost prin asa ceva si vom mai fi. Hang on! Nimeni nu zice ca e confortabil sau placut. Asta depinde doar de modul in care alegem sa vedem lucrurile.

Umilinta

Inceputul de la zero poate sa fie umilitor. Umilitor deoarece trebuie sa admiti ca ai facut anumite greseli pe care le-ai fi putut evita. In plus, am aflat deja ca experienta este un profesor costisitor. Umiliti, asa cum suntem, alegem sa ne retragem barcile, macar sa nu mai pierdem o batalie. De ce? Pentru ca in lupta suntem mereu vulnerabili. Si nu ne place sa fim vulnerabili .

Vulnerabilitatea

Vulnerabilitatea inseamna sa te arati celorlalti complet, gol-golut, fara sa ai retineri care vin din frica de rejectie sau judecata. Inseamna sa spui “Sunt aici in carne si oase. Acestea sunt punctele mele forte, acestea sunt slabiciunile mele, acesta sunt eu – ia-ma sau lasa-ma”.
Ni se pare ca vulnerabilitatea este slabiciune. Brene Brown vorbeste despre ea ca risc emotional, expunere, incertitudine. Hraneste vietile noastre zi de zi. Iar vulnerabilitatea pare sa fie cel mai puternic instrument al curajului – sa te lasi vazut si sa fii sincer.
In ciuda a ceea ce ar zice unii, este foarte atragator sa fii vulnerabil. Motivul pentru care nu functioneaza pentru ei este faptul ca isi trag concluziile dupa persoane cu o stima de sine scazuta care atrag persoane care le trateaza rau – asa cum se trateaza si ei pe ei insisi.
Dar pentru a putea fi vulnerabil fata de cineva e nevoie mai intai sa fii sincer cu tine insuti. Iar pentru asta e nevoie sa lasi lucrurile sa iasa la suprafata, sa nu le mai suprimi – suprimarea gandurilor duce la efecte negative adverse de tot felul.
1. Iubeste si accepta fiecare parte din tine.
2. Inceteaza sa mai actionezi ca si cand ai avea mereu nevoie de confirmari sau sa vezi daca pentru el e OK.
3. Nu te transforma intr-o victima a propriei tale vulnerabilitati.
Ceilalti te vor accepta asa cum esti daca tu esti OK cu tine insuti, chiar si cu partile tale mai intunecate. Daca inca te mai judeci, si ei vor continua sa te judece. Sa te iubesti asa cum esti nu inseamna neaparat sa vrei sa te schimbi. Inseamna sa realizezi “Sunt imperfect dar sunt programat sa traiesc, sa fiu iubit si sa fiu cu ceilalti”.
De fiecare data cand iti vine sa te judeci pentru ceva fa urmatoarele:
1. Adu-ti aminte ca e doar Ego-ul cel care te judeca, nu Sinele tau adevarat.
2. Spune-ti “Ma iubesc si ma accept complet exact asa cum sunt”.

Cautam confirmari

Cautam confirmarile ei/lui, sa vedem daca e OK pentru ea/pentru el iar asta omoara tot ce e atragator la noi. Devenind o victima, devenim o persoana care nu-si asuma nicio responsabilitate pentru propria viata.
E foarte adevarat ca multi din cei care ne vad vulnerabili se retrag si ataca. Fac asta pentru ca nu le place nici cand isi manifesta ei insisi vulnerabilitatea. Dar asta nu mai e la tine, e la cel care si-a suprimat tot ceea ce e vulnerabil in el pentru ca a suferit enorm in trecut.
Un alt motiv pentru care oamenii se feresc sa fie vulnerabili unii cu altii este faptul ca nu stiu cum sa fie stapani pe propria putere. De fiecare data cand ne abandonam puterea pentru altii si luam de la ei porcarii, ne inchidem inimile si ne retragem. Este dureros sa fii deschis cu cineva si sa vezi cum profita de tine sau cum te trateaza mai putin frumos. Trebuie sa ne luam in stapanire propria putere ca sa putem sa ne deschidem inimile.
Gandeste-te la prima ta iubire si la cat de mult ai lasat-o sa ia din tine. Ai lasat-o sa plece cu parti din tine si a durut tare de tot. Iar pentru a evita sa mai simti durerea aceea ai incetat sa mai fii vulnerabil si te-ai inchis. Adesea tindem sa credem ca am fost raniti pentru ca am iubit prea mult. Dar nu inima a fost problema ci faptul ca nu stiam ca suntem atat de puternici.
Sa lasi trecutul in spate si sa inveti sa-ti iei in stapanire propria putere pentru a putea fi vulnerabil in viata este cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci pentru tine. Sa nu fii cine esti tu in interior este foarte singuratic. In mod ironic aceasta singuratate este aceeasi singuratate de care sufera toata lumea.
–  Sergiu Tamas –

 

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *