Viaţa este o colecţie de alegeri

Ganduri pentru fecare zi

Mons.V. Ghika

 

Vladimir GhikaMonseniorul Vladimir Ghika (n. 25 decembrie 1873, Istanbul (vechiul Constantinopol), Imperiul Otoman – d. 16 mai 1954, Jilava, București) a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apărării al României. Unul dintre frații monseniorului a fost Dimitrie I. Ghica. Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la București, în cadrul unei slujbe religioase solemne desfășurată la pavilionul Rom-Expo.-Wikipedia

-La drept vorbind, Dumnezeu nu prevede nimic, El vede. În schimb, noi vedem cu întârziere.

-Să nu uiţi niciodată că cele mai frumoase zile nu sunt niciodată frumoase pentru toţi!

-Când fratele tău te obideşte pe nedrept, ar trebui să suferi mai mult pentru el decât pentru tine.

-Nu trebuie să ne mirăm, nici să ne plângem de nerecunoştinţa semenilor.Recunoştinţa este mai rară decât binefacerea şi mai presus de ea.

-Când cineva ne dovedeşte recunoştinţa el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat.

-Începi să devii om doar atunci când ai învăţat să-ţi comanzi tu însuţi ca şi cum ai fi altul şi când, mai bine chiar decât altul, ai învăţat să asculţi tu însuţi de tine.

-Printre cei ce se declară creştini, sunt prea mulţi care în loc să-L servească pe Dumnezeu, vor mai curând să se servească de El.

-Singurătatea e bună şi sfântă doar după ce a fost eliberată de Eu.

-O ispită a descurajării: „La ce mai pot fi bun?”
Răspunsul: „În orice caz, pentru a fi mai bun”.

-Înaintarea spirituală are loc atunci când facem din dragoste ceea ce am fi făcut din datorie.

-Oricare ar fi întâlnirea providenţială care aşează o trebuinţă în calea noastră, ea este o vizită a lui Dumnezeu care ne apare.

-Când mergem spre lumină, umbra ne urmează; când ne îndepărtăm de ea, umbra ne precede.

-Nu există ceva mai trist şi mai surprinzător decât faptul de a fi aflat şi de a constata încă o dată, în prezent, că porunca lui Cristos „iubiţi-vă unii pe alţii” este şi acum tot Poruncă Nouă.

-Pe scara dispreţului nu se ajunge niciodată prea sus.

-Importanţă are nu atât ceea ce facem, ci felul în care facem ceva, nu atât ceea ce ni se întâmplă, ci felul cum întâmpinăm ceea ce ni se întâmplă.

-Dumnezeu este singurul care nu uită să iubească nici în mânia sa.

-Faptele de azi nu sunt decât ideile de ieri.

-Până şi în imperfecţiunile noastre suntem o dovadă a lui Dumnezeu.

-În ceea ce priveşte iubirea de Dumnezeu, e singura iubire care nu riscă să fie oarbă.

-Orgoliul cel mai greu de smuls din rădăcini este acela al oamenilor care cred că nu-l au.

-Există un om mai sărac decât cel îngâmfat?

-La cei îngâmfaţi, dispreţul e uneori ca o bunăvoinţă a urii.

-Vanitatea e o mitocănie de netăgăduit; nu există nobleţe a cărei calitate să n-o stigmatizeze.

-A vorbi de rău despre oameni ne deprinde să-L defăimăm pe Dumnezeu.

-A-L iubi pe Dumnezeu e totodată şi una din modalităţile de a învăţa să nu ne temem de nimic.

-Ce ar fi dacă, pe neaşteptate, conştiinţa ta ar începe să vorbească cu voce tare şi în faţa tuturor?

-E mai grav să nu ai ce oferi cu inima şi mintea decât să ai mâinile goale.

-La urma urmei, bunătatea nu e decât forma cea mai subtilă şi cea mai suplă a dreptăţii.

-Dacă suferi pe nedrept – mulţumeşte lui Dumnezeu, atât pentru nedreptate cât şi pentru suferinţă … Ai prefera oare să ai de suferit pe bună dreptate?

-Remuşcarea e ca o speranţă răsturnată şi fără ieşire. Ea se scufundă într-un trecut din care ar vrea să refacă un viitor, sau cel puţin un prezent maleabil.

-Nu calea contează, ci cum o parcurgem.

-Nu vom fi niciodată nici judecaţi, nici condamnaţi decât de Iubire, în numele Iubirii şi pe temeiul iubirii noastre.

-Doamne, dacă îţi cer uneori o dovadă sensibilă a harului tău, n-o fac pentru a fi mai sigur de tine, ci pentru a fi mai sigur de mine.

-Doamne, dă-mi ceea ce trebuie să dau, pentru a avea cu adevărat de unde să dau, astfel încât să se simtă că Tu eşti cel care, prin mine, dai.

-Dumnezeu nu se schimbă, dar într-o lume unde totul se schimbă El consimte, la nevoile şi la rugăciunile noastre, să schimbe totul.

-Poţi avea duşmani … tu însuţi n-ar trebui să fii duşmanul nimănui.

-Preafericiţi sunt cei care se roagă din toată inima pentru alţii, deoarece ei niciodată nu se vor putea ruga mai sigur, nici mai bine pentru ei înşişi.

-Dumnezeu ştie tot, dar mai ales ştie ceea ce noi nu ştim.

-Suntem învăţaţi să trăim în „a face”. Ar trebui să învăţăm cu precădere să trăim în „a fi”.

-Nu uita că descinzi din Dumnezeu, dar că depinzi numai de tine.

-Întotdeauna acţionăm ca fii ai lui Dumnezeu, dar adesea, vai! ca nişte fii ce şi-au uitat Tatăl.

-Nu toţi intelectualii sunt inteligenţi. Şi, dacă toată lumea poate deveni intelectuală, nimic pe lume nu-l poate face mai inteligent pe cel ce nu este.

-Fiinţa cea mai grea de suportat care ne poate ieşi în cale este un imbecil mulţumit de sine însuşi.

-Admiraţia este un punct în care inima şi spiritul se întâlnesc.

-Definiţia fericirii: ceea ce Dumnezeu vrea să împartă cu noi.

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *