Gratia lui Dumnezeu

 

angel-wingsToate grupările religioase pe care le-am întâlnit în această ţară nu îşi îndrumă adepţii să aspire să atingă suprema eliberare, pentru că, spun ei citândul pe sf.Pavel, “nici o fiinţă nu poate să se elibereze ea singură” şi “…sunteţi mântuiţi prin credinţă şi aceasta nu este de la voi, este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni”*.
Întreaga lor doctrină legată de mântuire se bazează în exclusivitate pe credinţă. “Credeţi, fiţi plini de credinţă şi veţi fi salvaţi de graţia lui Dumnezeu”. Numeroşi sunt cei care consideră ca o condiţie suplimentară a salvării apartenenţa la o biserică, subînţelegând că dacă mai este ceva de făcut, biserica va face totul pentru ei.
Isus n-a spus oare discipolilor săi: “Şi pentru ce mă chemaţi <<Doamne, Doamne>> şi nu faceţi ce vă spun?”(Luca 6:46) Să presupunem că doriţi bogăţii. Ce veţi face atunci? Veţi sta într-o cameră şi veţi aştepta ca Dumnezeu să vină să vi le dăruiască, numai pentru că voi credeţi în EL? Cu siguranţă nu. Vă veţi mobiliza să munciţi cu sârguinţă, pentru ca să ajungeţi să le obţineţi. Cum credeţi că salvarea, mântuirea vă va fi dăruită fără să faceţi nimic, numai pentru singurul motiv că voi aveţi credinţă? Şi de ce să punem ca o condiţie suplimentară apartenenţa la o anumită biserică? Eliberarea este o relaţie personală între sufletul individual şi Dumnezeu. Fiecare trebuie să ajungă să-l iubească pe Dumnezeu.
Apartenenţa la o biserică este benefică doar atunci când încurajează o relaţie directă a fiinţei cu Dumnezeu, dar ea nu garantează cu nimic acest gen de relaţie şi, în nici un caz, nu o poate substitui. Dacă cineva vă va spune că doar urmând o anumită biserică îl veţi cunoaşte pe Dumnezeu, întrebaţi-l şi dacă acea biserică poate să mănânce în locul vostru, prin delegare. Dacă, fără efort personal, nu îţi este cu putinţă nici măcar să te hrăneşti, cum poţi să crezi că poţi să-ţi desăvârşeşti fiinţa doar stând şi aşteptând?
Eliberarea înseamnă a fi liber de limitările ego-ului, prezente în fiinţă datorită ataşamentelor sale faţă de corp.

Eliberarea nu poate apare decât ca urmare a unui mare efort personal. Este adevărat, alte fiinţe vă pot ajuta în efortul vostru spiritual; graţia lui Dumnezeu poate să vă salveze. Sf. Pavel a avut dreptate în ceea ce a spus. Dar aceasta nu înseamnă că această credinţă nu trebuie să fie asociată cu un efort sincer din partea voastră; fără un efort susţinut depus din partea ta, nu vei atinge eliberarea.”

„Maestre” – a spus într-o zi un discipol, ” J. este un pic descurajat. A aflat că, după spusele lui Ramakrishna, “graţia este un joc al lui Dumnezeu”. Acesta vrea să spună că o fiinţă poate să mediteze ani de-a rândul fără să ajungă la nici un rezultat şi Dumnezeu poate să se reveleze unui beţiv oarecare, pentru că aşa doreşte EL?”
Maestrul i-a răspuns: „Ramakrishna n-a spus niciodată aşa ceva. Aceasta se întâmplă întotdeauna când persoane care nu au atins eliberarea spirituală interpretează cuvintele unui Maestru. Dumnezeu nu este capricios. Este adevărat că unor fiinţe oarbe acţiunile Sale pot să pară uneori un joc, dar ele nu sunt decât influenţele cauzale ale karmei trecute. De ce ar încălca Dumnezeu propriile Lui legi? Doar El este cel care le-a creat.”

„Religiile sunt atât de confuze când este vorba despre Graţie! Oamenii consideră că Dumnezeu îşi manifestă Graţia doar asupra acelora care, în accepţiunea lor, au făcut totul ca să-I fie pe plac. Ei îl modelează pe Dumnezeu după propriile lor concepţii, în loc să mediteze profund şi să descopere adevărata realitate divină.
Dumnezeu nu are nevoie de linguşelile lor. Graţia Sa nu se bazează pe afinităţi sau aversiuni personale. El răspunde la dragostea aspirantului spiritual, dar această dragoste trebuie să fie şi ea impersonală, trebuie să fie eliberată de toate motivaţiile egoiste.”

„Ce este Graţia? Oamenii o confundă cu o favoare divină, ca şi cum Dumnezeu ar putea fi cumpărat sau păcălit, astfel încât ei să obţină ceea ce doresc de la El.
Odată, am cunoscut un om care a pus 100 dolari pe farfuria în care se realiza colecta, în timpul slujbei de duminică, iar mai tîrziu şi-a exprimat dezamăgirea că Dumnezeu nu i-a ascultat rugămintea ce a însoţit acest act.
Trebuie să vă fie clar, Dumnezeu este atent la inimile oamenilor şi nu la farfuriile de colectă. În acelaşi mod, oamenii spun că, pentru a atinge mântuirea, trebuie să crezi, să crezi şi iar să crezi. Credeţi oare că Dumnezeu trebuie astfel liniştit şi convins că noi chiar credem în El? El ne priveşte în lăuntrul fiinţei noastre şi nu este influenţat de opiniile pe care le exprimăm în legătură cu El.
O fiinţă care se consideră un ateu poate uneori să fie mai aproape de Dumnezeu, datorită dragostei pe care o manifestă faţă de oamenii din jur, decât alte fiinţe care cred în Dumnezeu cu mintea lor, dar a căror acţiuni sunt cu totul lipsite de dragoste şi altruism. Dumnezeu ne judecă după acţiunile noastre şi nu după cuvintele noastre.
Bineînţeles, e bine să dăruieşti bani unei cauze spirituale. Fiinţa îsi generează karmă bună făcând acest lucru; dar este mult mai bine să crezi în Dumnezeu decât să-L negi, pentru că, necrezînd că El există, nu vei depune nici un efort ca să-L găseşti.
Dar să nu vă imaginaţi că Dumnezeu poate fi mituit sau flatat, astfel încât să-I cumpăraţi Graţia, să-L determinaţi să vă dăruiască Graţia Sa. Singurul lucru pe care-l puteţi face ca să-L câştigaţi este să-I dăruiţi dragostea voastră.

Dar atunci, ce este de fapt Graţia? Este puterea lui Dumnezeu, distinctă de toate celelalte, Dumnezeu fiind singura realitate; El este singura putere a existenţei. Privind din acest punct de vedere eforturile voastre umane sunt iluzorii; puterea Sa este cea care ne face să ne îndeplinim toate acţiunile vieţii noastre, iar eşecurile pe care le suportăm nu sunt datorate decât lipsei de armonizare a fiinţei noastre cu această putere.
Graţia lui Dumnezeu ne este dăruită în proporţia în care noi suntem deschişi faţă de El. Graţia nu vine din exteriorul nostru; ea este operaţia care se produce în interior, prin intermediul propriei noastre realităţi superioare. Cu cât vom trăi mai conştienţi şi cu cât vom trăi mai puţin dominaţi de ego vom beneficia din ce în ce mai mult de Graţia Divină.”

„Roagă-te astfel lui Dumnezeu: “Doamne, voi gândi, voi acţiona, dar ghidează-mi, te rog, gândurile, voinţa şi toate acţiunile mele”.”

„Dumnezeu nu va răspunde întotdeauna rugăminţilor tale în felul în care te aştepţi; dar dacă niciodată aspiraţia ta către El nu va avea fluctuaţii, atunci vei primi chiar mai mult decât bănuiai.”

Într-o zi, un discipol l-a întrebat pe Yogananda: „Care este diferenţa dintre credinţă şi încredere?”
Yogananda a răspuns: „Încrederea este mentală; ea este asemănătoare unei ipoteze ştiinţifice şi, asemeni ştiinţei, ea necesită verificări experimentale. Cu alte cuvinte, încrederea este condiţionată. Premizele sale trebuiesc testate în laboratoarele meditaţiei şi verificate prin intermediul experienţei directe.

Verificaţi-vă încrederile, dar nu într-un spirit de îndoială. Verificaţi-le, pentru că voi doriţi să cunoaşteţi în profunzime adevărul şi nu doar să reflectaţi asupra lui”.
“Credinţa” – a spus Sf. Pavel – “este dovedirea lucrurilor celor nevăzute.” Doar experimentarea acestor realităţi subtile ne conferă credinţa în ele. Aceasta este ceea ce a spus Sf. Pavel. Doar în urma unei verificări interioare apare credinţa.
În prezent sunt nenumărate elemente în viaţa voastră care sunt suficiente pentru a vă oferi credinţă.
Nu trebuie să aşteptaţi să aveţi viziuni extraordinare pentru a avea credinţă. Gândiţi-vă doar la ceea ce aţi experimentat pînă acum; nu limitaţi religia voastră doar la un plan mental. Aţi simţit vreodată pacea lui Dumnezeu coborîndu-se asupra voastră, într-o rugăciune sau într-o meditaţie? Aţi simţit vreodată dragostea Lui atingând inima voastră? Nu sunt aceste dovezi reale şi suficiente pentru voi? Agăţaţi-vă de ele! Făceţi din experienţă baza credinţei voastre! Precum Isus a spus: “noi, ceea ce ştim, vorbim”.
Construiţi-vă întreaga viaţă pe ceea ce deja ştiţi, pentru că „celui care are, i se va mai da şi-i va prisosi”.
Pe Swami Shankaracharya (un mare maestru al Indiei) îl separa un râu de cel mai apropiat discipol al său. Cu un surâs, el i-a spus discipolului: “Vino! Vino aici!” Fără să ezite nici o secundă, tânărul s-a apropiat de râu şi a păşit pe apă şi, spre uimirea sa, la fiecare pas pe care îl realiza apărea o floare de lotus sub piciorul său, astfel că a reuşit să traverseze râul şi, când a ajuns pe celălalt mal, s-a aruncat la picioarele maestrului său. Începând cu acea zi a fost numit Padmapada – „Picioare de lotus”.
Padmapada nu cunoştea abilitatea maestrului său de a crea flori de lotus. Cu alte ocazii, el a experimentat alte puteri paranormale ale guru-lui său. Şi astfel, plin de încredere, el s-a bucurat de aceste miracole, în loc să-şi umple întreaga viaţă cu îndoieli şi speculaţii intelectuale.”

„Credinţa este dezvoltarea intuiţiei prezenţei lui Dumnezeu în fiinţa noastră şi abandonarea raţiunii ca mijloc principal de înţelegere.”

„Două cunoştinţe ale mele (femei) aveau ca obicei să nu închidă maşina după ce o parcau. Odată, le-am spus: “Ar trebui să fiţi mai precaute şi să vă închideţi de fiecare dată maşina”.“De ce? Unde este credinţa ta în Dumnezeu?” – mi-au răspuns ele zîmbind. “Da, eu am încredere” – le-am răspuns – “dar nu de încredere faceţi voi dovadă, ci de neglijenţă. De ce trebuie Dumnezeu să vă protejeze, dacă voi nu faceţi nimic în acest sens?”“O, Dumnezeu ne veghează” – m-au asigurat – “nimic rău nu se va întîmpla”. Şi au continuat să lase maşina deschisă.
Într-o zi, când aveau în maşină obligaţii în valoare de multe mii de dolari, au plecat lăsând toate lucrurile în „grija” credinţei. În absenţa lor, hoţii şi-au făcut meseria şi au furat totul, cu excepţia unui mic articol care le-a scăpat din vedere. Una dintre doamne a pierdut, cu această ocazie, toţi banii pe care îi strânsese în ultimii ani.
Mai târziu, le-am spus: „De ce să te aştepţi ca Dumnezeu să te protejeze, dacă tu ignori în permanenţă legile raţiunii şi ale bunului simţ? Este minunat să ai credinţă, dar, în acelaşi timp, fii şi raţional! Nu te aştepta ca Dumnezeu să facă totul în locul tău, numai pentru simplul motiv că tu ai încredere în El. El va avea grijă de tine, dar pentru aceasta trebuie să participi şi tu”.

Un discipol, în dorinţa sa de aventură, avea obiceiul să-şi asume mari riscuri. Fiind criticat, el a răspuns astfel: „Dacă vreodată ceva va merge rău, cu siguranţă maestrul mă va proteja”.Cuvintele sale au fost repetate mai târziu lui Paramahansa Yogananda. „Doamne” – a exclamat el -„poate într-o zi îi va trece prin cap să conducă maşina pe marginea unei faleze, astfel încât să vadă dacă Dumnezeu şi cu mine îl vom proteja de consecinţele prostiei lui!” Trebuie să facem dovadă de bun simţ, nu să provocăm Graţia divină în astfel de moduri absurde şi prosteşti. În împărăţia lui Dumnezeu nu este loc pentru fiinţe inconştiente.

Credinţa trebuie cultivată. Ea nu poate fi obţinută prin simple speculaţii mentale. Dacă te vei arunca de pe vîrful unui munte afirmând: „Dumnezeu mă va proteja”- vei vedea că nu va fi aşa. Dumnezeu aşteaptă de la tine să-ţi foloseşti bunul simţ pe care ţi L-a dăruit. Bineînţeles, El va avea grijă de tine, dacă vei acţiona plin de bun simţ şi te vei lăsa în mâinile Sale.
Credinţa trebuie hrănită, în permanenţă, de experienţa interioară, la fel cum udăm zilnic o plantă. Cu cât vei experimenta mai mult protecţia Sa, prin trăire personală, cu atât vei ajunge să crezi mai mult în El, nu fanatic, ci într-un mod natural, într-o manieră divină.

Modul tău de a gândi şi fluxul de Graţie divină ce se va manifesta în viaţa ta este determinat de profunzimea conştientizării Sinelui fiinţei tale.
Marile miracole ale credinţei, cum ar fi învierea morţilor, sunt posibile doar pentru cei care au perceput Divinul ca fiind unica realitate. Pentru a realiza astfel de miracole, o simplă afirmare mentală, chiar realizată cu putere, nu este suficientă.
A existat un bărbat care a citit în Biblie că „un gram de credinţă poate muta şi munţii din loc”. Aceste învăţături ale Bibliei l-au impresionat foarte mult, mai ales pentru că în faţa ferestrei de la dormitorul său se afla un deal care-i bara minunata privelişte a lacului din apropiere.
Astfel că, într-o zi, s-a decis să verifice aceste afirmaţii din Scriptură. Plin de această „credinţă” temporară, el s-a rugat lui Dumnezeu câteva ore să ridice acest munte şi să-l arunce în lac, după care s-a dus să se culce, fiind foarte nerăbdător să vadă care vor fi rezultatele rugăminţii sale. Trezindu-se a doua zi dimineaţă, primul lucru pe care l-a făcut a fost să alerge la fereastră, să vadă ce s-a întâmplat; dar colina nu se mişcase nici măcar un milimetru. „Ştiam eu că o să fie tot aici” – a exclamat el supărat.
Aceasta nu este credinţă – nu este decât o simplă afirmaţie pripită.

Sunt multe pietre care există pe pământ, dar dintre toate doar câteva sunt diamante. În mod similar,adevărurile spirituale nu pot fi găsite printre opiniile umane confuze. Graţia divină este una dintre cele mai rare şi preţioase diamante. Ea poate fi obţinută numai de cei care o caută încontinuu, cu răbdare şi fermitate; iar pentru ca cineva să ajungă să o experimenteze nu este suficient doar să citească câteva cărţi spirituale sau să audieze câteva conferinţe. Graţia nu va fi niciodată găsită acolo unde oamenii cred că ea trebuie să fie. Ea trebuie căutată într-un anumit mod, la locul potrivit şi într-o stare de spirit potrivită.
Starea de spirit necesară pentru a putea primi Graţia Divină este o atitudine necondiţionată de dragoste faţă de Dumnezeu. Locul potrivit este în voi înşivă şi maniera potrivită este liniştea unei meditaţii profunde.
Pentru a-L găsi pe Dumnezeu, trebuie să vă puneţi de acord cu metodele şi legile Sale.

Yogananda

Related Post

3 comments for “Gratia lui Dumnezeu

  1. elena
    19/05/2015 at 4:57

    MULTUMESC!!!

  2. Gina
    26/05/2015 at 12:05

    Gratia Divina sa va insoteasca vesnic !

    Multumesc !
    Inteleg ca atunci ,in acea sfanta clipa in care am dobandit pacea launtrica,impacarea si linistea sufleteasca ,ei bine,in acel moment am restabilit legatura tainica cu Dumnezeu, starea de rai ,pe care daca ai intalnit-o pe pamant o intalnesti si in cer ,,Precum in Cer asa si pe Pamant ,, ,starea pe care ti-o doresti sa o extinzi ,sa o explorezi pasnic in infinit ,starea corespunzatoare frecventei de vibratie alfa ,,Eu Sunt Inceputul si Sfarsitul ,Alfa si Omega ,, …Imparatia Cerurilor care iata este ,,inlauntrul nostru ,,…cu mare drag ,respect si recunostinta ,Gina

    • admin
      26/05/2015 at 12:28

      Multumesc din suflet,Gina!
      Gratia Divina sa se reverse peste toti!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *