Angajament si responsabilitate

22185_993199017370957_8849642139088321083_nEste important sã faci diferenta între angajament si responsabilitate. Dictionarul defineste cuvântul responsabilitate ca fiind obligatia moralã de a suporta consecintele actiunilor noastre.Esti, desigur, de acord cu mine cã de multe ori suportãm consecintele actiunilor întreprinse de altii. Dacã cineva din anturajul nostru se simte prost, ne simtim vinovati; am vrea sã facem ceva ca sã-l ajutãm si încercãm sã-l schimbãm.

Aceasta nu e o caracteristicã a responsabilitãtii fiintei umane. Singura noastrã responsabilitate pe acest pãmânt este propria noastrã evolutie – adicã sã facem optiuni, sã luãm decizii si sã acceptãm consecintele acestora.

Esti rãspunzãtor de viata ta încã de când te-ai nãscut. Poate ti se pare neverosimil, dar tu esti cel care ti-ai ales pãrintii, mediul familial si chiar tara. Desi e greu de acceptat, chiar si asta face parte din notiunile de responsabilitate.

Atâta vreme cât ai cea mai micã îndoialã cu privire la responsabilitatea ta, nu vei putea schimba evenimentele din viata ta. Trebuie sã accepti si sã întelegi cã esti pe deplin rãspunzãtor de tot ce ti se întâmplã. Dacã nu-ti plac consecintele hotãrârilor tale, tot ce ai de fãcut este sã-ti schimbi optiunile si deciziile.

Tu singur îti poti crea viata. Marea ta responsabilitate esti tu însuti. Odatã ce ai înteles asta, acceptarea faptului cã ceilalti sunt rãspunzãtori de propriile lor vieti vine de la sine.

Cel mai frumos dar pe care-l poate face un pãrinte copiilor sãi este acela de a-i învãta notiunea de responsabilitate. De exemplu: un copil se hotãrãste într-o dimineatã sã nu se ducã la scoalã fiindcã n-are chef si o roagã pe mama sa sã scrie un bilet care sã ateste cã e bolnav. El ia astfel o decizie fãrã sã vrea sã suporte consecintele. În acest caz, mama ar trebui sã scrie pe bilet: „Bãiatul meu nu vrea sã meargã la scoalã fiindcã-i e lene” Bineînteles, copilul se va supãra. Mama îi va rãspunde: „Tu ai luat aceastã hotãrâre. De ce sã mint? De ce sã spun lucruri care mã fac sã mã simt prost? Asumã-ti responsabilitatea hotãrârilor tale si învatã sã suporti consecintele!”.

Copilul vrea sã meargã afarã sã se joace fãrã sã se îmbrace mai gros. Mama,constientã cã afarã e frig, îi propune sã-si punã niste haine mai cãlduroase. Copilul refuzã, n-are chef sã se îmbrace. Mama trebuie sã-l lase sã facã asa cum vrea. E vorba de corpul lui, el trebuie sã decidã. Dacã mama insistã asupra faptului cã va rãci, copilul se va gândi la boalã si, inevitabil, va face guturai sau gripã. Totusi, dacã mama acceptã ca el sã-si asume întreaga responsabilitate si-i spune: „Dacã tu crezi cã n-o sã-ti fie frig, de acord, dar de îndatã ce simti cã ti-e rece, vino repede sã te îmbraci”. Copilul va actiona total diferit. Dacã rãmâne afarã de bunãvoie, nu se va îmbolnãvi, cãci nu se va gândi la boalã. Când îsi va da seama cã îi este într-adevãr frig, va reveni si va cere haine mai groase. De câte ori copilul nu actioneazã împotriva intereselor sale pentru a-si sfida pãrintii!

Foarte multi pãrinti se plâng cã si-au ratat viata. De ce? Pentru cã au avut copii care n-au fãcut studii, sau au început sã fure si au ajuns la închisoare, sau se drogheazã… Acesti pãrinti au toate motivele din lume sã fie nefericiti: ei îsi asumã rãspunderea optiunilor si deciziilor altora. Aceasta înseamnã într-adevãr sã te împotrivesti legilor naturii.

De îndatã ce actionãm contra acestor legi, provocãm reactii manifestate prin proastã dispozitie, boli si emotii negative. Pãmântul este condus de legi fizice, psihice, cosmice si spirituale. Dacã cineva se hotãrãste sã bea un pahar cu otravã care, aparent, nu se deosebeste cu nimic de un pahar cu apã, dar pe care totusi sã-l bea, corpul lui va reactiona violent cãci respectivul a înfruntat legile fizicii.

Legea responsabilitãtii face parte din legea dragostei. Este o mare lege spiritualã care atinge sufletul în punctul cel mai adânc. Fiecare om de pe pãmânt e rãspunzãtor de el însusi, de ceea ce este si de ceea ce are. Se stie cã dacã ne simtim rãspunzãtori de fericirea sau nefericirea altcuiva, în noi apare un sentiment de vinovãtie. Dacã te vezi pe tine în felul acesta, dacã esti aceastã persoanã hipersensibilã care se crede rãspunzãtoare de tot ce li se întâmplã altora, stii cât de inconfortabil te face sã te simti o asemenea situatie. În plus, astfel ai intentia sã faci multe lucruri pentru altii. Când îi coplesim pe ceilalti cu grija noastrã, asteptãm si din partea lor aceeasi atentie fatã de noi. Dacã ei opteazã sã actioneze altfel, apar dezamãgirea, mânia, senzatia de frustrare.

Pãrintii – pe care tu i-ai ales – au ceva sã te învete. Si câtã vreme nu accepti aceasta, lasi cale liberã unui mare numãr de situatii neplãcute. Dacã ai copii,înseamnã cã tu ti i-ai ales, constient sau nu; nu pentru a le dirija viata, ci pentru a-i îndruma si a învãta prin intermediul lor. Fiecare întâlnire cu cineva, fiecare situatie apare pentru a-ti aduce ceva nou: îti permite sã evoluezi.

Dacã esti pãrinte, e important sã-i înveti pe copii tãi, cât mai devreme posibil, cã sunt rãspunzãtori de optiunile lor. Dacã unul din copii te anuntã cã-si abandoneazã studiile cã nu mai are chef si nu mai învatã nimic la scoalã, îti sugerez sã-i rãspunzi: „Bine, dar stii ce ti se poate întâmpla dacã nu mai mergi la scoalã? Esti gata sã accepti cã trebuie sã mergi sã muncesti, si asta nu unde ti-ai dori, pentru cã nu ai nici o diplomã? Esti pregãtit sã faci fatã?” Dacã îti rãspunde afirmativ si te asigurã cã e într-adevãr alegerea sa personalã, e mai bine sã-l lati sã facã asa cum vrea si sã-ti trãiascã propriile experiente. Altfel, va face tot ce-i stã în putintã pentru a te sfida, pentru a te face sã reactionezi.

Pãrintii le pot da copiilor sfaturi sau îndrumãri, dar trebuie sã-i lase sã decidã singuri dacã vor sau nu sã le urmeze.
Dacã ai copii mici sau te gândesti la copii, probabil cã esti putin îngrijorat în legãturã cu notiunea de responsabilitate presupunând cã fiecare e responsabil fatã de propria persoanã. Vei fi tentat sã-mi spui: „E interesant felul în care vezi tu responsabilitatea, dar nu-i pot lãsa pe copii mei de capul lor eu sunt rãspunzãtor pentru ei”.

Singura ta rãspundere, ca pãrinte, este sã-i iubesti si sã-i îndrumi. Aminteste-ti de vremea când erai copil. Desigur, nu primeai toate jucãriile dorite, nu aveai tot ce voiai, dar stiai cã pãrintii te iubesc si cã trãiesti într-o atmosferã de dragoste.Nu simteai cã asta era cel mai important pentru tine? Tot ce-si doreste fiecare om de pe pãmânt este sã trãiascã într-un mediu plin de dragoste. La asta aspirã toti în aceastã lume.
Luarea deciziei de a avea un copil implicã în mod necesar angajament, asa cum îti iei un angajament sã trãiesti împreunã cu cineva.

Nimeni nu s-a nãscut pe acest pãmânt pentru a fi rãspunzãtor de fericirea sau nefericirea celorlalti. Nu esti rãspunzãtor de fericirea sau nefericirea tatãlui tãu, a mamei tale, a partenerului de viatã, a prietenilor, a celor ce te înconjoarã…
Totusi, esti rãspunzãtori de atitudinea pe care oamenii o au fatã de tine. Tu esti cel care face ca cineva sã fie binevoitor, violent, critic sau plin de dragoste fatã de tine. Gândeste-te la asta. Ai trãit desigur experiente de acest gen.

De exemplu: o persoanã comenteazã cu rãutate tot timpul când e în prezenta ta. Nimic nu-i e pe plac si, orice ai spune tu, nu e de acord. Dacã o judeci ca fiind o persoanã rãutãcioasã, ea te va judeca la rândul sãu, pentru cã asa ai vorbit si tu despre ea. Existã însã altcineva care poate o iubeste mult si vede în ea numai sinceritate si cinste. Atunci, aceeasi persoanã care în prezenta ta cleveteste va deveni numai lapte si miere în prezenta celui care o vede astfel. Nu-i va accepta probabil întru totul opiniile, dar va fi mult mai putin criticã.

Vibratiile pe care le emiti sunt cele ce fac ca oamenii sã aibã o anumitã atitudine fatã de tine. Ele devin îndrumãtorii tãi care te ajutã sã devii constient de ceea ce se petrece în tine.
Vei avea impresia că, schimbându-ti modul de a gândi, oamenii din jur se vor schimba, Nu, oamenii rămân aceeasi. Prin faptul că ai început să gândesti astfel, ai făcut să iasă la lumină un alt aspect al lor.
Vezi, deci, cât de departe merge notiunea de responsabilitate! De aceea trebuie să devii constient de ceea ce esti, spui sau faci. Începe de pe acum să pui asta în practică în viata de zi cu zi.

Să vedem acum ce înseamnă un angajament. Un angajament reprezintă actiunea de a te lega fată de cineva printr-o promisiune sau un contract, asa cum un angajat la o firmă se angajează să lucreze de la ora cutare la ora cutare, să îndeplinească cutare functie si să primească un anumit salariu în schimb.

Relatia dintre părinti si copiii lor reprezintă un angajament.Dacă decizi să ai copii,te angajezi,ca părinte, să-i ajuti până vor fi în măsură să-si câstige singuri existenta.Face parte din angajament ca ei să aibă un acoperis,hrană si îmbrăcăminte.Asta nu presupune să le dai tot ce vor.Tu te angajezi să le asiguri strictul necesar. Dacă vrei să le dai mai mult, e bine ca aceasta să fie alegerea ta si nu să te simti obligat s-o faci. Ceea ce le dai în plus nu face parte din angajament. La fel si salariul de la firmă care se angajează să facă un anumit lucru pentru patronul său. Dacă vrea să facă mai mult, foarte bine, dar e alegerea sa. Important e să respecte angajamentul de bază.

Când am stabilit o întâlnire cu cineva, la o anumită oră, la un colt de stradă, e important să-mi respect angajamentul. Pentru că în viată există o altă lege naturală: „culegi ceea ce semeni”. Dacă nu-ti respecti angajamentele fată de ceilalti, te poti astepta ca ceilalti să procedeze la fel fată de tine.
Nu te poti elibera de responsabilitatea ta pentru că ea îti apartine. Dar poti renunta la un angajament luat anterior. Totusi, te sfătuiesc să vezi care vor fi consecintele.

Multi oameni renuntă la angajamente încontinuu; altii uită de ele, fără să-i preocupe consecintele. Comportându-te astfel, apar multe probleme în relatiile tale cu ceilalti. Nu uita că întotdeauna culegi ceea ce semeni. Înainte de a lua o decizie, opreste-te si întreabă-te:

„Cât mă va costa asta în ceea ce priveste relatiile mele, sănătatea, fericirea, dragostea mea?”. Dacă situatia nu e gravă, nu te va costa prea mult si esti pregătit să suporti consecintele, nu va fi, ca să zicem asa, decât un pret usor de plătit.

Să presupunem că te-ai angajat să te întâlnesti cu cineva ca să iesiti în oras, dar,între timp, s-a ivit ceva mai interesat. Nu îndrăznesti că contramandezi de teamă să nu provoci suferintă, fiindcă ti-e frică de ceea ce va spune si că vei fi judecat sau criticat. Te pui, deci, în situatia de a face ceva ce nu-ti e pe plac. Uneori te angajezi la ceva prea repede, fără să te gândesti, si mai târziu regreti. Dacă ti se întâmplă asa ceva, nu ezita să renunti la angajament. Nu e asa de complicat să dai un telefon pentru a spune că te-ai răzgândit. Fii cinstit cu celălalt: „Stiu că am spus că o voi face, dar nu s-ar putea amâna? Am spus da prea repede”.

Acelasi lucru e valabil si în ceea ce priveste angajamentele fată de tine însuti.
Într-o zi, hotărăsti că vei face în fiecare zi gimnastică. Te angajezi astfel fată de tine însuti cu ceva. Îti faci o promisiune. În primele zile e foarte bine, dar, treptat, începi să nu-ti mai tii angajamentul. Nu ai timp, nu ai chef, uiti… În final, se produce inevitabilul; abandonezi totul. Te vei simti vinovat si nesatisfăcut. Îti vei reprosa că mereu începi ceva fără să-l duci până la capăt. Apoi te întrebi dacă vei reusi să te schimbi vreodată.

Ca să nu te simti si mai rău în propria-ti piele, e mai bine să-ti spui: „Bine. Mi-am luat un angajament, mi-am promis să fac exercitii, dar m-am răzgândit. M-am angajat prea repede. Nu am timp destul acum. Voi relua exercitiile mai târziu.” Astfel, renuntând în mod constient la angajamentul fată de tine însuti, îndepărtezi posibilitatea de a te simti vinovat.

Totusi, atentie! Căci dacă te obisnuiesti să renunti mereu, nu uita că vei culege ce ai semănat. Esti pregătit să plătesti pretul?
Când ai decis să trăiesti împreună cu cineva, e esential să stii să te angajezi.

Dacă vreti să trăiti 2, 3 sau mai multi sub acelasi acoperis, ar fi bine să vă asezati cu totii în jurul mesei si să vă luati fiecare un angajament, pentru a hotărî cum veti trăi această viată în comun. Cine, ce anume va face? Să ne imaginăm că doi tineri se hotărăsc să trăiască împreună sau să se căsătorească. Totul e foarte bine si frumos până când se constată că nimeni n-a fost desemnat să meargă la cumpărături, să curete toaleta, să facă curătenie, să se ocupe de buget etc. E foarte important, într-o viată în comun, să stii să-ti iei angajamente.

Acasă, ca si la serviciu, fiecare are anumite sarcini de împlinit. Atunci, dacă 4 persoane colaborează pentru a murdări casa, aceleasi 4 persoane trebuie să colaboreze pentru a o curăta. Vă sugerez să vă adunati cu totii în jurul mesei si să enumerati în scris sarcinile ce le aveti de îndeplinit în casă. Dacă nu vă puteti tine angajamentul, e recomandabil să mentionati cine va lucra în locul vostru. Să stii să-ti iei angajamente si să stii să renunti la ele reprezintă o modalitate de a îmbunătăti relatiile pe care le presupune o viată în comun.

Acelasi lucru e valabil si pentru un cuplu cu unul sau mai multi copii. Cine si ce anume va face pentru educatia si evolutia lor?

Exercitiul pentru acest capitol presupune să găsesti o situatie din viata ta actuală în care crezi că altcineva e răspunzător de ceea ce si se întâmplă. Identifică responsabilitatea ta si, dacă e cazul, încearcă să contactezi persoana în cauză pentru a clarifica situatia. Caută apoi o altă situatie în care te crezi răspunzător pentru altcineva. Acceptă faptul că celălalt e răspunzător de viata sa, de optiunile si deciziile sale. Din nou, clarifică lucrurile împreună cu persoana respectivă.

Apoi ia o foaie de hârtie si scrie toate angajamentele luate până acum. Îti tii aceste angajamente? Poti renunta la ele? Îti vei da seama repede că sunt multe lucruri pe care te chinuiesti să le faci pentru altcineva, desi n-ai nici o intentie în acest sens. Scrie care sunt angajamentele din viata ta – fată de tine si fată de ceilalti – si clarifică fiecare situatie cu persoana în cauză.

Iată afirmatia pe care te sfătuiesc să o repeti cât de des poti:

EU SUNT SINGURUL RĂSPUNZĂTOR DE VIATA MEA SI, ÎN CONSECINTĂ, ÎI
LAS PE CEI APROPIATI SĂ FIE, DE ASEMENEA.

Lise Bourbeau

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *