Fiecare va dobândi, în cele din urmă, desăvârşirea

552740_352105914861542_979219673_nTrupul tău este scăldat în lumină. Inima ta este capabilă să primească iubirea necondiţionată şi mintea ta este capabilă de a înţelege adevărul în mod nemijlocit.
Acesta este locul pe care îl numiţi Cer.
A merge în Cer, a termina ciclul naşterii şi al morţii, a intra în Nir­vana, a transcende Karma, a trece dincolo de mintea condiţionată, toate acestea înseamnă acelaşi lucru: ultima destinaţie în călătoria conştien­tei. Fiecare va ajunge acolo.
Fiecare va dobândi, în cele din urmă, desăvârşirea.
Toate formele de practică spirituală există doar pentru a te ajuta să economiseşti timp. Ele te îmbie la experienţa iubirii necondiţionate şi a stării de graţie, aici şi acum. Te îndeamnă să te opreşti din făptuire, să te opreşti din gândire, să te opreşti din planificare şi din visare. Te invită să intri în comunicare tăcută cu şinele tău. Te invită să vezi gândurile şi faptele fiecărui seamăn faţă de tine ca pe o oglindă a propriilor tale gân­duri despre tine însuţi.
A răspunde acestei chemări înseamnă a intra pe cărare.
Nu contează cum o numeşti. Nu contează cum o exprimi. Calea dăruirii se va deschide în faţa ta – şi cum dăruieşti, aşa vei dobândi de la alţii. Această cale îşi are frumuseţea ei simplă şi propriul mister. Ea nu este niciodată ceea ce crezi tu că e. Dar nu e niciodată mai presus de pro­pria ta capacitate de a intui următorul pas.
Spiritualitatea autentică nu este lineară. Nu este prescriptivă. Ea nu-ţi poate spune „fă asta, fă aia, şi se va întâmpla aşa şi nu altfel”. Tot ceea ce faceţi trebuie să vină din profunzimile lăuntrice. Trebuie să fie proaspăt, clar şi centrat în inimă. Trebuie făcut în mod spontan.
In clipa prezentă, frica, judecata şi aşteptările sunt date la o parte. Trecutul şi viitorul sunt aduse în clipa de acum. Şi. astfel, există numai acest moment şi modul tău de acum de a‑l privi.

Există numai un Unic Fiu al lui Dumnezeu
şi Tu eşti Acela.
De la El primeşti,
Lui îi dai.
Când te uiţi la tine însuţi, să-ţi aduci aminte.
Când te uiţi la aproapele tău,
să-ţi aduci, de asemenea, aminte.
Când, cuprins de frică, priveşti în altă parte,
aminteşte-ţi doar că:
Subiectul şi Obiectul,
Cel ce iubeşte şi Cel iubit
nu sunt doi, ci Unul şi Acelaşi.
Ceea ce dai
şi ceea ce primeşti
Îl reflectă pe unul în celălalt.

Paul Ferinni

-Să nu uiţi niciodată că cele mai frumoase zile nu sunt niciodată frumoase pentru toţi!
-Când fratele tău te obideşte pe nedrept, ar trebui să suferi mai mult pentru el decât pentru tine.
-Nu trebuie să ne mirăm, nici să ne plângem de nerecunoştinţa semenilor.Recunoştinţa este mai rară decât binefacerea şi mai presus de ea.
-Când cineva ne dovedeşte recunoştinţa el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat.
Monseniorul Vladimir Ghika

 

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *