Totul se iartă cu excepţia păcatului împotriva Duhului Sfânt

12038017_10206505151921732_3835198603853449361_nO supărare mare pe alt om şi neacceptarea comportamentului acestuia dau naştere la supărare şi condamnare care se exprimă prin emoţii şi cuvinte. Atât timp cât agresivitatea se află în conştiinţă ea nu poate să aibă influenţă asupra sănătăţii şi a destinului. Dacă agresivitatea pătrunde în subconştient, iar aceasta se întâmplă în cazul unei supărări de lungă durată sau este intensificată de concepţia greşită despre lume, sau este acumulată de părinţi sau de omul cel mai apropiat în decursul multor ani, ea va rămâne acolo pentru mult timp. Va ieşi doar în caz de moarte, boală, nenorociri.

In filosofia clasică indiană despre karma se spune că omul trebuie să purifice prin suferinţă toate acţiunile sale greşite.
Era adevărat pentru acel moment istoric, ori energetica omului era mai slabă şi posibilităţile sale de a se schimba erau minime. Pentru a depăşi greşelile săvârşite de sufletul uman era nevoie de zeci de ani de asceză, de studierea cărţilor sfinte. In religiile de mai târziu a apărut noţiunea de pocăinţă. Pocăinţa înseamnă schimbarea atitudinii faţă de lume, a concepţiei faţă de aceasta, iar ca rezultat schimbarea subconştientului prin iubirea faţă de Dumnezeu.

Cercetând sute şi mii de cazuri am observat o particu­laritate: supărarea îndelungată pe un vecin poate crea o problemă, dar aceeaşi supărare îndreptată către un grup de oameni uniţi după criteriul economic, social, naţional, religios pătrunde mult mai adânc şi se vindecă mult mai greu. Condamnarea frecventă a statului, societăţii, pătrunde foarte adânc şi poate să genereze cele mai grave boli în câteva generaţii chiar până la pieirea neamului. Dacă omul crede că toată lumea este crudă şi nedreaptă, agresivitatea în cazul dat atinge cota maximă. Dacă suntem nemulţumiţi de starea lucrurilor în lumea înconjurătoare şi pe lume însăşi, suntem nemulţumiţi de Cel care o conduce. Cred că acesta este păcatul împotriva Sfântului Duh.

Orice om, chiar cel mai convins ateu, ştie în subconştientul său că lumea văzută şi percepută de noi este dirijată de Creator: „Ponegrirea Sfântului Duh” este în esenţă respingerea legilor supreme după care se dezvoltă Universul. In acest caz, agresivitatea pătrunde atât de adânc în subconştient încât şansele de ispăşire a păcatelor se apropie de zero. Consecinţa este moartea neamului. Postula­tul despre inadmisibilitatea păcatului împotriva Creatorului, respingerea voinţei Lui există nu numai în creştinism ci şi în iudaism şi în alte religii.

Trebuie să înţelegem particularităţile conştiinţei şi subconştientului. Pe plan exterior, la nivelul conştiinţei, conflictul, adică respingerea situaţiei dureroase provoacă acţiunea şi dezvoltarea. Concurenţa, conflictul, agresivitatea ca distrugere a legăturilor exterioare care s-au format la nivelul conştiinţei este necesară. Pe plan exterior noi sun­tem izolaţi şi de aceea nu ne putem dezvolta fără conflict. Neacceptarea situaţiei pe plan exterior duce la acţiuni active pentru schimbarea lumii înconjurătoare. Pe planurile din profunzime nu mai sunt acţiuni active. Acolo poate să existe agresivitate ca distrugere a legăturilor superioare, totul se desfăşoară însă sub controlul iubirii care nu-i permite să pătrundă prea adânc. Pe planurile cele mai profunde, cu cea mai mare încărcătură energetică, există doar iubirea. Acolo lumea este unitară şi agresivitatea este imposibilă.

In cărţile anterioare am încercat să explic noţiunea de Sfânta Treime. Astăzi înţeleg acest lucru în felul următor:fără o iubire continuă către Dumnezeu sunt imposibile supravieţuirea, dezvoltarea. Creatorul a creat timpul care se împarte în două curente: lumea văzută, materială, pe care o asociem cu prezentul şi trecutul şi lumea nevăzută, spiritua­ lă, pe care o asociem cu viitorul. Creatorul se află dincolo de limitele timpului şi ale lumii văzute şi nevăzute. Dacă însă noi vom considera, că există Creator numai dincolo de limitele timpului atunci noi trebuie să presupunem că în lumea văzută şi nevăzută există ceva diferit de creator, adică, în final, ajungem la politeism şi erezie. Cred că dogma despre Sfânta Treime le permite credincioşilor să simtă în tot ce ne înconjoară, în lumea văzută şi nevăzută, prezenţa voinţei Divine.

Incă odată despre particularităţile conştiinţei şi ale subconştientului. Dacă nu iubim pe cineva la nivelul conştiinţei rezultă că vrem să ne îndepărtăm de acesta, nu vrem să ne mai întâlnim şi să avem ceva în comun. Dacă sentimentul lipsei de iubire care este supărare, condamnare, ură, pătrunde adânc în subconştient, logica ar fi următoarea: eu nu iubesc o anumită persoană, înseamnă că este un om rău, iar dacă este rău, nu trebuie să existe, trebuie să fie omorât, şi încep să-l omor. Există două soluţii: fie că moare persoana respectivă pe care n-o iubesc, fie că trebuie să mor eu.

Subconştientul nostru se deschide în momentul bolii, al pierderii, stresului, ceea ce înseamnă că emoţia noastră din acel moment se intensifică de mai multe ori. In timpul meditaţiei sau al rugăciunii se frânează funcţiile organismului, spiritului, sufletului iar energia necesară pentru funcţiile de suprafaţă trece pe planurile interioare care sunt foarte fine şi posibilităţile omului se intensifică. Impulsul distrugător se intensifică la fel ca cel creator. Subconştientul se deschide mult mai tare când încercăm un sentiment de iubire. Noi ne iubim inconştient părinţii care ne-au dat viaţă. Condamnarea, supărarea, agresivitatea faţă de ei este de fapt agresivitate faţă de propria noastră viaţă, faţă de trupul nostru. Asemenea oameni nu trăiesc mult. Cred că una din cauzele longevităţii din munţii Caucaz ţine de venerarea părinţilor şi a vârstnicilor. Una dintre princi­palele porunci ale iudaismului spune: „Cinsteşte-i pe tatăl şi pe mama ta… ca să se lungească zilele tale.” Aici este indicată direct legătura dintre emoţiile omului şi sănătatea şi soarta lui.

Subconştientul se deschide când ne îndrăgostim de cineva. In perioada pubertăţii iubirea noastră formează emoţiile viitorilor copii şi nepoţi. Dacă nu ştim să iubim, fericirea pentru noi este să primim cât mai mult, nu să dăm. O asemenea iubire dă naştere la o mulţime de pretenţii şi supărări, condamnări şi depresii. Supărările şi pretenţiile sunt semne ale slăbiciunii, ale dependenţei. Dependenţa naşte agresivitatea. Dacă în această perioadă părinţii nu ajută copilul să perceapă corect lumea, consecinţele se vor resimţi zeci de ani. Prima iubire, căsătoria, graviditatea, naşterea copiilor sunt perioade în care are loc deschiderea subconştientului. Emoţiile interioare agresive din această perioadă sunt o crimă împotriva iubirii. Ştim deja ce se întâmplă ulterior.

Să ne imaginăm o situaţie: un băieţel s-a obişnuit să se supere pe fetiţe apoi, fiind adolescent, continuă să se supere pe fete şi, toate erau bune, dar mai apoi a întâlnit o fată pe care a iubit-o dar, din obişnuinţă, se supăra şi pe ea. Iar peste câteva luni s-a îmbolnăvit şi a murit fiindcă aceasta nu mai era o simplă supărare , ci o încercare de a omorî omul iubit. Lumea văzută este dirijată de lumea nevăzută. Când ne supărăm pe lumea văzută care este secundară, agresivita­tea nu este atât de puternică şi avem şanse să ne strecurăm prin uşile care se închid. Dacă Cel Care ne dirijează ar fi văzut, supărările pe el nu ne-ar oferi această şansă. Cu toate astea noţiunea de forţe superioare nevăzute care ne dirijează poate genera pretenţii faţă de acestea. Trebuie să reţinem că „păcatul împotriva Sfântului Duh” este inadmisibil.
Serghei Nicolaevici Lazarev

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Nicolae Steinhardt – Daruind vei dobandi

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *