Amigdalita

1044646_1160716780611346_1951426534427752845_nAmigdalele al căror nume vine de la migdale, fac parte din sistemul limfatic, deci din sistemul imunitar al corpului şi se definesc ca nişte filtre care controlează tot ceea ce circulă la nivelul gatului (simbol al creativităţii, al comunicării). Păstrează doar ceea ce este bun pentru mine şi resping ceea ce este nociv. Atunci cand sunt inflamate, am o dificultate de a inghiţi şi risc să mă sufoc. Imi refulez emoţiile şi „imi sufoc” creativitatea. Există o situaţie care mă sufocă, prin care imi refulez sentimentele de furie şi de frustrare. O amigdalită (-ită=furie) se manifestă in general atunci cand realitatea pe care „o inghit” mă irită puternic astfel incat filtrele mele (amigdalele) nu pot reţine totul şi devin roşii din cauza furiei, faţă de ceea ce se va intampla, faţă de revolta pe care o trăiesc. Poate fi vorba despre o frică de a nu putea realiza un scop sau de a nu realiza ceva important pentru mine, din cauza lipsei de timp sau a posibilităţilor. Din această cauză mă agăţ puternic de cineva. Am impresia că mă aflu pe punctul de a atinge un obiectiv care imi este drag (un loc de muncă, un partener, o maşină etc.) dar imi scapă ceva şi trebuie să mă opresc sau nu mă pot bucura de acea situaţie decat in parte, ceea ce este foarte greu de „inghiţit” pentru mine. Am un conflict interior „sufocat”, neexprimat.
Este un blocaj, o inchidere a acestei căi de comunicare. Mă simt neputincios, blocat, prizonier. Aş vrea să ţip cu toată forţa! Sau poate am impresia că există o situaţie care trece pe langă mine ? Mă revolt faţă de o persoană apropiată (din familie, de la şcoală, de la muncă). Poate fi vorba despre o relaţie amicală, in care am impresia că nu pot conta cu adevărat pe prietenii mei. Dacă sunt copil, pot suferi destul de des de amigdalită, deoarece incă nu sunt destul de conştient de ceea ce se intamplă sau nu pot controla evenimentele. Sunt frustrat din cauza a ceea ce trebuie „să inghit” in viaţa mea. Sunt foarte vulnerabil şi mă intreb cum mă pot proteja de toate lucrurile din exterior, care mă asaltează. Mă simt atacat şi vreau să mă apăr, dar am o dificultate de exprimare. Cum pot face faţă lucrurilor care mi se oferă in viaţă şi cum pot alege ceea ce este in armonie cu mine insumi ? Cand sunt copil am mult mai puţină experienţă şi mai puţine resurse decat adulţii, deci pot fi mai uşor afectat de amigdalită. Am impresia că părinţii mei nu se mai ocupă de mine, că nu profit destul de prezenţa lor. Deoarece amigdalele reprezintă faptul de a exprima, de a-mi exterioriza esenţa profundă, indiferent ce varstă am, amigdalele mele reacţionează, la neincrederea mea, la disperarea mea, mai ales atunci cand am incredere mai mult in ceilalţi pentru a indeplini sau crea anumite lucruri. Este posibil, să vreau cu disperare să ii reunesc pe părinţii mei, despărţiţi. Şi un vis de copil pare tot mai inaccesibil.
Accept lucrurile aşa cum sunt, analizez situaţiile care mă deranjează, cu calm şi seninătate. Este uşor să ii invăţăm pe copii această atitudine, cei care sunt pregătiţi pentru acest lucru. Este important de reţinut că, ablaţia amigdalelor simbolizează acceptarea de a „inghiţi” realitatea fără ca aceasta să fie filtrată sau cenzurată (protejată) in prealabil. inseamnă o absenţă a protecţiei. Trebuie să tratez această situaţie intr-un mod diferit, care va fi mai armonios pentru mine.
Trebuie să invăţ să mă descopăr, să fiu eu insumi şi să am incredere totală in mine.
Jacques Martel

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *