Rasul – otrava pentru ego

12301540_1533363320307267_3530303112711712779_nMaestre, de ce privesc totul, inclusiv pe mine, intr-un mod atat de serios?

– Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea creaza in tine aceasta tristete. Tristetea este… solul in care se dezvolta egoul. Tocmai de aceea asa-zisii sfinti venerati de lume sunt atat de seriosi si gravi, pentru ca ei sunt cei mai egoisti oameni de pe pamant. Poate ca unii incearca sa arate ca sunt umili, insa sunt foarte mandri de piosenia lor. Pana si pe aceasta o considera ca fiind ceva foarte serios. Un sfant adevarat nu poate fi serios. O persoana religioasa celebreaza viata.
Nu mai privi viata prea serios; ea este o joaca, o gluma – da, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult mai semnificativ decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge egoul; dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observat? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata, devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de informatii si invataturi.
Tocmai de aceea iubesc atat de mult glumele – ele sunt o otrava pentru ego!

Osho

Dacă în drumul tău întâlneşti un om prea obosit ca să-ţi poată dărui un surâs, lasă-i-l pe al tău. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui. – Dale Carnegie

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *