Osteoporoza

12196249_753553874749190_4219179511815955279_nOsteoporoza implică o pierdere a tramei proteice a osului, care devine poros.
Implică o pierdere in sensul dorinţei de a „fi”, o pierdere a interesului şi a motivaţiei de a fi „aici” in propria fiinţă. „Nu mai sunt cine eram inainte”. Trăiesc o stare de descurajare. Sunt singur şi obosit pentru că trebuie tot timpul să mă lupt impotriva autorităţii sau a legilor umane. Osteoporoza poate apărea frecvent la femei, după menopauză. Deoarece oasele sunt cele afectate, adică structurile şi credinţele mele fundamentale, mă pot intreba care sunt credinţele de care mă agăţ şi pe care poate ar trebuie să le schimb, deoarece, acum, nu mai pot avea copii. Pot insă să mai fiu „utilă” şi „productivă”, nu in ceea ce priveşte reproducerea, ci pe alte planuri (personal, social, profesional) şi toate acestea pot fi la fel de valorizante şi mă pot ajuta să mă implinesc. Există o mulţime de lucruri pe care nu mai indrăznesc să Ie fac, crezand că nu se potrivesc „la varsta mea”. Trebuie să depăşesc această tendinţă de a mă devaloriza, crezand că sunt inutilă, nu sunt „bună de nimic”. imi pierd identitatea feminină, mă consider mai puţin atrăgătoare decat inainte. Deoarece nu pot rămane tanără, vreau să mă sting treptat, fără să las urme. Mă critic tot timpul şi ii critic pe ceilalţi şi mă impiedic să-mi trăiesc din plin viaţa. Culpabilitatea pe care o trăiesc poate proveni din credinţele mele religioase. imi privesc viaţa şi pot avea impresia că am ratat-o. Uneori mă cuprinde un sentiment de dezolare. Am senzaţia că viaţa mea este in descompunere. Nu ştiu cum să imi organizez viaţa, care se schimbă prea repede, imi lipseşte curajul. Am impresia că mi se apropie moartea, gandurile mele negative imi diminuează energia creativă.
Accept să imi schimb felul in care văd viaţa şi să am mai multă toleranţă faţă de mine insumi. Privesc toate realizările frumoase pe care le-am făcut. Accept faptul că am atins o nouă etapă şi pot schimba aceste structure care miau controlat viaţa.
Privesc spre viitor, analizez ceea ce iubesc cu adevărat şi mă angajez in proiecte noi.
Jacques Martel

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Nicolae Steinhardt – Daruind vei dobandi

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *