Relaxează-te!

12115478_1182410535107293_7759151160978456055_nÎncepe să te relaxezi de la circumferință – acolo ne aflăm și nu putem începe decât de unde ne aflăm. Relaxează circumferința ființei tale – relaxează-ți corpul, relaxează-ți comportamentul, relaxează-ți acțiunile. Mergi într-un mod relaxat, mănâncă într-un mod relaxat, vorbește și ascultă într-un mod relaxat. Încetinește toate procesele. Nu fi grăbit și nu acționa în pripă. Mișcă-te ca și cum ai avea la dispoziție toată eternitatea – de fapt, chiar se află la dispoziția ta. Suntem aici de la început și vom fi aici până la sfârșit, dacă există un început și dacă există un sfârșit. De fapt, nu există niciun început și niciun sfârșit. Am fost dintotdeauna aici și vom fi pentru totdeauna aici. Formele se schimbă încontinuu, însă nu și substanța; îmbrăcămintea se schimbă, dar nu și sufletul.

Tensiunea înseamnă grabă, teamă, dubii. Tensiunea înseamnă un permanent efort de a proteja, de a fi sigur, de a fi în siguranță. Tensiunea înseamnă să te pregătești de acum pentru mâine sau pentru viața de apoi, temându-te că mâine nu vei fi capabil să te confrunți cu realitatea, așa că trebuie să te pregătești. Tensiunea înseamnă trecutul pe care nu l-ai trăit cu adevărat și doar ai trecut cumva prin el; se află în suspensie, este o mahmureală, te înconjoară.

Reamintește-ți un lucru fundamental despre viață: orice experiență care nu a fost trăită se va afla în suspensie în jurul nostru, va persista: «Termină-mă! Trăiește-mă! Încheie-mă!» În fiecare experiență există o calitate intrinsecă prin care aceasta tinde și vrea să se termine, să fie încheiată. Odată încheiată, se evaporă; neîncheiată, persistă, te torturează, te bântuie, îți atrage atenția. Îți spune: «Ce ai de gând să faci în privința mea? Sunt încă neîncheiată – încheie-mă!».

Întregul tău trecut se află în suspensie în jurul tău, nimic nefiind încheiat – deoarece nimic nu a fost trăit cu adevărat, totul a fost depășit cumva, parțial depășit, doar cât de cât, într-un mod aproximativ. Nu a existat nicio intensitate, nicio pasiune. Te-ai mișcat ca un somnambul, ca unul care merge în somn. Astfel încât trecutul este suspendat, iar viitorul creează frică. Iar între trecut și viitor se află, strivit, prezentul tău, singura realitate.

Va trebui să te relaxezi de la circumferință. Primul pas constă în relaxarea corpului. Reamintește-ți cât mai des să privești în corpul tău, să descoperi dacă există pe undeva tensiuni în corpul tău – la gât, în cap, în picioare. În caz că există, relaxează-le conștient. Du-te pur și simplu în acea parte a corpului și convinge-o, spune-i cu dragoste: «Relaxează-te!».
Și vei fi surprins să descoperi că, dacă abordezi orice parte a corpului tău, aceasta te ascultă, face ce-i spui – este corpul tău! Cu ochii închiși, pătrunde în corpul tău de la degetele de la picioare până la cap și caută peste tot unde poate să existe o tensiune. Și apoi vorbește cu acea parte așa cum vorbești cu un prieten; stabilește un dialog între tine și corpul tău. Spune-i să se relaxeze și adaugă: «Nu ai de ce să te temi. Nu-ți fie teamă. Mă aflu aici pentru a avea grijă – poți să te relaxezi». Încet, încet, vei căpăta această deprindere. Pe urmă, corpul tău se va relaxa.
Apoi fă încă un pas, mergi puțin mai în profunzime; spune-i minții tale să se relaxeze. Iar, dacă trupul tău ascultă, mintea va asculta și ea; însă nu poți începe cu mintea – trebuie să începi cu începutul. Mulți oameni încep cu mintea și dau greș; dau greș deoarece încep de unde nu trebuie. Totul trebuie să fie făcut în ordinea corectă.
Dacă devii capabil să-ți relaxezi voluntar corpul, atunci vei fi în stare să-ți ajuți mintea să se relaxeze voluntar. Mintea este un fenomen mai complex. Odată ce ai devenit încrezător că trupul te ascultă, vei avea altă încredere în tine. Acum, până și mintea poate să te asculte. Va dura ceva mai mult în cazul minții, însă se va întâmpla.

Când ai mintea relaxată, începe să-ți relaxezi inima, lumea sentimentelor și emoțiilor tale – care este și mai complexă, mai subtilă. Însă acum vei acționa cu încredere, cu o mare încredere în tine însuți. Acum vei ști că este posibil. Dacă este posibil cu trupul și posibil cu mintea, este posibil și cu inima. Și abia atunci, după ce vei fi trecut de acești trei pași, îl poți face pe al patrulea. Acum poți să te duci în locul cel mai profund al ființei tale, care este dincolo de corp, minte și inimă, poți ajunge la însuși centrul existenței. Și vei putea să-l relaxezi și pe el.
Iar această relaxare cu certitudine aduce cea mai mare bucurie cu putință, supremul în materie de extaz și acceptare. Vei fi plin de extaz și bucurie. Viața ta va avea în ea calitatea dansului.
Întreaga existență este dans, cu excepția omului. Întreaga existență debutează într-un mod foarte relaxat; există mișcare, dar este cât se poate de relaxată. Copacii cresc, păsările ciripesc, râurile curg, stelele se deplasează: totul se petrece într-un mod foarte relaxat. Fără grabă, fără pripeală, fără grijă și fără risipă. Cu excepția omului. Omul a căzut victimă minții sale.
Omul se poate ridica deasupra nivelului zeilor și poate cădea sub nivelul animalelor. Omul are un întreg spectru de posibilități. De la cel mai coborât nivel, până la cel mai înalt, omul este o scară.
Începe de la corp, apoi continuă încetul cu încetul, tot mai profund. Și nu începe nimic decât dacă ai rezolvat prima problemă. Dacă trupul este tensionat, nu începe cu mintea. Așteaptă. Lucrează mai întâi asupra corpului. Reamintește-ți, lucrurile mici sunt de un imens ajutor.
Mergi într-un anumit ritm; acesta a devenit obișnuit, automat. Acum încearcă să mergi încet. Buddha le spunea discipolilor săi: «Mergeți foarte încet și faceți fiecare pas conștient». Dacă faci fiecare pas conștient, nu ai cum să nu mergi încet. Dacă alergi, te grăbești, vei uita să faci asta. …
Încearcă să mergi foarte ușor, și vei fi surprins – în corpul tău va începe să apară o nouă calitate a conștientizării. Mănâncă încet, și vei descoperi că în asta există o mare relaxare. Fă totul încet…

Schimbă-ți vechile tipare, lasă vechile obiceiuri în urmă.
Mai întâi corpul trebuie să fie cât se poate de relaxat, asemenea celui al unui copil mic, și numai după aceasta vei putea începe cu mintea. Procedează științific: prima dată fă ce este mai simplu, apoi ce este complex, și în final ce este cel mai complex. Și numai atunci te poți relaxa în miezul tău.
Relaxarea este unul dintre cele mai complexe fenomene – foarte bogat, multidimensional. Toate fac parte din asta: abandonare, încredere, capitulare, iubire, acceptare, urmarea curentului, uniunea cu existența, lipsa eului, extazul. Toate acestea fac parte din relaxare și încep să se producă dacă înveți căile relaxării.

 Osho

A fi bogat înseamnă a dărui, a nu dărui nimic înseamnă a fi sărac. A iubi înseamnă a trăi, a nu iubi nimic înseamnă a fi mort. A fi fericit înseamnă a te devota, a nu exista decât pentru tine înseamnă a te refuza pe tine însuţi şi a te sechestra în infern. – Eliphas Levi 

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *