Care este cel mai bun mod de a-i ajuta pe oameni?

Loading...

12651357_10207309874759300_7690641254948131694_nEste foarte dificil să faci binele. Toată viaţa mi-am pus întrebarea: “Care este cel mai bun mod de a-i ajuta pe oameni?”

Şi am văzut că dacă într-o zi li se dă hrană, a doua zi le este din nou foame, deoarece stomacul este o gaură care nu se umple niciodată şi care cere în fiecare zi…

Dacă li se dau haine, după câtva timp ele sunt uzate şi trebuiesc înlocuite.

Dacă li se dă o casă, şi ea la fel, într-o zi sau alta, trebuie reparată.

Dacă li se dau bani, ei vor fi foarte curând cheltuiţi… şi, dacă aţi avut câteva afaceri cu oamenii, ştiţi că ei nu sunt niciodată satisfăcuţi.

Dacă le daţi o casă, ei se întreabă de ce nu le daţi un palat, iar dacă le daţi milioane, ei sunt furioşi pentru că nu sunt miliarde.

Este deci imposibil să-i ajuţi pe oameni în acest mod: sau acest ajutor nu este niciodată definitiv, sau oamenii sunt nemulţumiţi pentru că aşteaptă totdeauna mai mult.

Atunci, cum să-i ajuţi?

Să luăm cazul unui om care ar avea o greutate de transportat. Această greutate este foarte mare şi el abia poate să o ridice. Ori, iată că voi sunteţi aici: luaţi greutatea pe umerii voştri, şi asta este! Ei da, dar zilele următoare acest om mai avea greutăţi de transportat şi, cum nu veţi putea fără încetare cu el, ce va face?

Presupuneţi acum că aveţi un secret pentru a transporta greutăţile fără a fi strivit şi chiar pentru a le transporta cu bucurie: voi îi comunicaţi acest secret şi, după aceea, toată viaţa el va putea să continue să se descurce singur.

Atunci, pentru a face bine oamenilor nu este preferabil de a le da un mijloc să se descurce fără a avea întotdeauna nevoie de ajutorul altcuiva?

Bineînţeles, este mai bine, mult mai bine. Şi acest mijloc este Lumina Ştiinţei iniţiatice, pentru că în orice circumstanţă această Ştiinţă dă o soluţie.

Iată de ce toată viaţa am lucrat fără întrerupere pentru a găsi această Lumină, pentru că ştiu că atunci când vă voi da-o, veţi putea înfrunta toate dificultăţile din voi lipsindu-vă de mine, de prezenţa mea.

Fără Lumină, nu numai că binele pe care‑l faci nu va fi durabil, dar oamenii nu vor fi nici măcar recunoscători. Ceea ce trebuie să le daţi este un element spiritual care se gravează în ei. Mulţi ignoră aceasta.

Când vor să facă bine, în loc să înţeleagă faptul că pot să dea acest element spiritual, care nu se va şterge niciodată, ei dau ceva material.

Nu se ştie încă să se ofere ce este esenţial; se dau tot felul de lucruri: bijuterii, maşini, crezând că-l puteţi face pe celălalt fericit. Ei nu, trebuie să învăţaţi să daţi un element esenţial.

Dacă voi credeţi că eu n-am nici un fel de idee despre dificultăţile voastre, vă înşelaţi. Eu le cunosc, deoarece şi eu am trecut pe aici, le-am trăit şi-mi este suficient să privesc pe cineva pentru a cunoaşte toate probele pe care le-a traversat, deoarece ele sunt înscrise pe faţa sa.

Veţi spune: “Dar nu aveţi nici un fel de compasiune! De ce nu ne ajutaţi?” Ah! şi aici trebuie să vă dau explicaţii.

Chiar dacă aş avea toate puterile, Cerul nu mi-ar permite să vă îndepărtez dificultăţile.

Voi sunteţi cei care trebuie să faceţi eforturile: să învăţaţi, să exersaţi, pentru că aceasta vă va servi pentru eternitate.

Dacă aşteptaţi ca cineva să facă totul în locul vostru, să vă îndepărteze suferinţele, bolile voastre, mizeriile voastre, este posibil: pe Pământ sunt fiinţe capabile să o facă, dar o fiinţă înţeleaptă şi inteligentă nu o va face niciodată, pentru că ea ştie că nu este un mod de a vă ajuta, ci din contră.

Vă va da, deci, mai degrabă metode, cunoştinţe, dar va aştepta ca voi să fiţi cel care să le aplicaţi, pentru că în acest moment voi sunteţi cel care creşteţi, care vă întăriţi şi aceasta este adevărata evoluţie.

Din nefericire, oamenii care s-au obişnuit să nu conteze decât pe elemente materiale, exterioare lor (maşini, aparate, medicamente), nu se gândesc niciodată să utilizeze posibilităţile cu care Creatorul i-a dotat.

Iar când întâlnesc un Maestru, ei au exact aceeaşi atitudine: în loc să înveţe să dezvolte, graţie lui, facultăţile lor spirituale, vor conta pe Maestru ca el să facă totul în locul lor: Maestrul este cel care trebuie să-i instruiască, să-i purifice, să-i vindece, să găsească soluţii la toate problemele lor, să-i facă fericiţi şi bogaţi.

Da, această atitudine de a aştepta totul din exterior este atât de răspândită încât chiar şi spiritualiştii au adoptat-o. Într-un Maestru ei caută un om cumsecade care va veni să-i depaneze, să-i salveze şi, mai ales, care se va încărca cu greutăţile lor. Ei da, un măgar, da! Analizaţi-vă şi veţi vedea dacă nu este adevărat.

Mulţi din cei care vin în Învăţământul nostru aşteaptă totul de la mine: ca eu să le dau ştiinţa, inteligenţa şi toate virtuţile… ca eu să-i fac bogaţi, sănătoşi şi ca eu să-i însor; dacă nu o fac, ei sunt decepţionaţi şi-mi poartă sâmbete.

Ba da, şi există chiar oameni pe care nu-i cunosc şi care îmi scriu pentru a mă ruga să le găsesc un soţ sau o soţie. Cum să-i fac eu să înţeleagă că eu nu mă ocup de aceasta?

Este un domeniu foarte delicat, unde cel care se angajează trebuie să-şi ia responsabilităţile sale. Nu este rolul unui Maestru de a-i însura pe oameni, sau de a-i face să divorţeze. Bineînţeles, în anumite cazuri, când tinerii fraţi şi surori pe care-i cunosc vin să-mi ceară sfatul, eu îl dau… şi încă nu întotdeauna; este prea delicat.

Vedeţi ce fel de mentalitate au oamenii! Ei aşteaptă totul de la mine: chiar şi căsătoriile. Iar când vor avea copii, se gândesc că eu trebuie să invit Îngerii şi Arhanghelii să vină să se încarneze lângă ei.

Ei bine, nu, nu aceasta este sarcina mea. Din partea mea, ei trebuie doar să se aştepte să primească lovituri pentru a învăţa să se descurce. Chiar dacă aş avea puterea de a le îndeplini toate dorinţele, eu nu aş face-o, pentru că nu în acest mod i-aş ajuta.

Da, chiar dacă aş avea puterea de a vindeca toate bolile, nu numai că nu le-aş vindeca, dar le-aş mai adăuga şi încă altele!…

Sunteţi indignaţi? Da, dar în acelaşi timp eu le voi da mijloacele de a le învinge pe toate. Deoarece dacă îi vindec de bolile lor, ei vor continua să facă excese şi nebunii; din nou vor deveni bolnavi, iar când nu voi mai fi aici, vor rămâne bolnavi pentru eternitate.

Vedeţi, nu este o soluţie. Deci, eu v‑o spun, pentru mine soluţia este să vă adaug şi alte greutăţi învăţându-vă să deveniţi mai puternici şi mai rezistenţi.

Discipolul nu trebuie să dorească nici pentru el, nici chiar pentru apropiaţii lui ca viaţa să fie uşoară. Majoritatea părinţilor şi mamelor doresc pentru copiii lor facilitatea, opulenţa, succesul; ei sunt, în mod evident, împinşi de iubirea lor, dar este o iubire stupidă, care nu are în vedere adevărata evoluţie a acestor copii.

Bineînţeles, eu nu spun că părinţii trebuie să dorească suferinţe pentru copiii lor, nu; de altfel ei nici măcar nu trebuie să se preocupe de această problemă.

Dorinţa lor trebuie să fie doar una: copiii lor să devină binefăcători ai umanităţii, şi Cerul va decide prin ce experienţe îi va face să treacă pentru a-i conduce până acolo. Poate le va trimite boli, inamici, oprobiu, dar prea puţin contează, ei vor merge departe, foarte departe, atât de departe că nu va rămâne nici un fel de urmă din aceste dificultăţi, nici măcar o amintire.

Părinţi îşi iubesc copiii, dar ce vor deveni aceşti copii dacă sunt cruţaţi de toate dificultăţile? Se vor abrutiza, asta este totul.

Eu, să o ştiţi, nu mă ocup de bolile voastre, de problemele voastre, de divorţurile voastre. Dacă viaţa vă face să treceţi pe aici, este pentru că există probabil o raţiune karmică.

Eu mă ocup doar de mijlocul prin care să vă fac liberi, mari şi puternici, oricare ar fi probele prin care treceţi.

Eu nu sunt aici pentru a vă vindeca, a vă consola, a vă rezolva problemele (de altfel eu nu am timp, mi-ar trebui o eternitate pentru a mă ocupa de problemele voastre, şi ce probleme!) dar eu sunt obligat să vă stimulez, să vă arăt cel mai înalt ideal, deoarece, dorind să realizaţi cel mai înalt ideal, veţi putea rezolva totul.

Pe când dacă eu vă evit toate probele, veţi rămâne totdeauna slabi, vulnerabili şi atunci ce veţi face dacă într-o zi nu voi mai fi aici?

Se arăta ieri la televizor că, din ce în ce mai mulţi oameni, merg la clarvăzători, mediumi, pentru a rezolva problemele lor de bani, de sănătate, de iubire, sau pentru a se face exorcizări asupra lor, descântece. Este extraordinar!

Ei înşişi nu fac nimic pentru a învinge dificultăţile, pentru a vedea mai clar, pentru a se întări; este altcineva care trebuie să facă această treabă în locul loc. Dar, admiţând chiar că cineva ajunge să le rupă vraja, ei sunt atât de slabi, că un altul îi va vrăji din nou. Toţi nu se gândesc decât să meargă să găsească pe cineva pentru a-i vindeca, a-i controla, a-i linişti. De aceea rămân ignoranţi, slabi, vulnerabili.

Ei bine, aici, nu este aşa. Aici, nu sunteţi consolaţi, nu sunteţi uşuraţi, nu sunteţi vindecaţi, ci vi se dau mijloace, arme, metode, pentru ca să fiţi voi cei care să deveniţi inteligenţi, puternici, de neînvins. Şi este mult mai bine.

Dar cum voi căutaţi facilitatea, găsiţi că aici nu este nimic şi nimeni care să vă poată ajuta. Ei bine, aici vă înşelaţi! Dacă cineva poate într-adevăr să vă ajute, şi nu pentru o zi sau două, ci pentru eternitate, acela sunt eu.

Doar că voi nu-mi cereţi decât un singur lucru: să deschideţi gura şi să înghiţiţi remediul; pentru că vă este indiferent dacă este doar un paleativ. Când veţi înţelege că trebuie să învăţaţi să vă descurcaţi voi înşivă?

Aici vi se dau toate mijloacele, încercaţi cel puţin să vă serviţi de ele! Dar dacă cel mai mare Maestru face o minune pentru a vă vindeca şi a vă proteja cât timp va dura aceasta? Asta depinde voi: dacă ştiţi să vă serviţi de Lumină şi de cheile pe care vi le dă, aici, da, este definitiv, deoarece atunci voi înşivă, sufletul vostru, Spiritul vostru, este cel care intră în acţiune.

Cunosc natura umană: vouă v-ar place să mă auziţi spunând: “Contaţi pe mine; vă voi salva din toate pericolele; vă voi vindeca de toate bolile, vă voi face fericiţi”.

Ei bine, nu, şi dacă cineva v-o spune înseamnă că el are interesul să vă înşele.

Vă spun: contaţi pe Marile Adevăruri pe care vi le dau; acceptaţi-le în voi, întăriţi-le, însufleţiţi-le, hrăniţi-le şi veţi vedea rezultatele.

Astăzi am distrus poate câteva din iluziile voastre, dar pentru Adevăr, pentru binele vostru am făcut‑o.

Omraam Mikhael Aivanhov

Related Post

3 comments for “Care este cel mai bun mod de a-i ajuta pe oameni?

  1. 20/11/2016 at 9:13

    Buna! Foarte bun articolul,minunat si adevarat.Multumesc!

  2. Pusa Sima
    20/11/2016 at 9:53

    Este foarte adevarat, ceeace se spune in acest articol, numai ca pe aceasta tema ar fi mai mult de discutat.Eu cred ca totul depinde de deschiderea fiecăruia.Pentru ca mai deunăzi, am vazut un articol si chiar filmulețul cu o bătrâna de 84 de ani, care venea de la 80 km in București sa adune ceva bănuți ,pentru ca avea o pensie de 120 lei si un băiat cu handicap major care trebuia hranit si îngrijit.Ce-i poti spune unei astfel de persoane?Si sunt foarte multi in situații similare.Poate cam 60 % din oamenii din România trăiesc in sărăcie .Aici vorbim si de nivelul de cultura al fiecăruia.Dar in general asa este poti ajuta pe cineva arătându-i cum sa se ridice sau daca ai posibilitate sa-i oferi un loc de munca .

  3. Vali
    20/11/2016 at 10:14

    Despre responsabilitate:
    Cum să strici o relație sau un om? Fă lucrurile în locul lui. Fă pentru celălalt mai mult decât e cazul, mai ales ce poate să facă și singur. Dă-i mai mult decât are nevoie, învață-l că merită fără ca și el să dea ceva la schimb. Fă-l să creadă că i se cuvine totul fără să muncească, de la tine și de la viață, că are drepturi fără obligații. E foarte simplu, hai că poți! Apoi uită-te în urmă să vezi ce ai dăruit lumii: un parazit! Felicitări! Cum i-ai tăiat porția, cum te-a dat afară cu totul din viața lui. Mai dă și vina pe tine? Pe bună dreptate! Așa l-ai creat, îl meriți!
    Excesul de responsabilitate creează iresponsabilitate și iresponsabili! Valeriu Panoiu
    Unii se trezesc intr-un tarziu si realizeaza ca nimic nu li se cuvine ,cei mai multi insa nu se trezesc niciodata ,isi irosesc viata asteptand de la altii ,judecand pe altii ,exprimand astfel frustrarea ca au trait o viata inconstienti .Poate este suficient doar sa privim in oglinda si sa realizam ca ceea ce pot altii putem si noi,fara sa avem asteptari de la altii care äu”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *