Câteva legi ale activităţii spirituale

Loading...

12800105_981013045313735_726717282462484693_nCeea ce contează în faţa Cerului nu sunt succesele pe care le obţineţi, ci eforturile pe care le faceţi, deoarece numai acestea vă menţin pe drumul bun, în timp ce succesele vă împing adesea la pierderea propriei vigilenţe. Chiar dacă nu aţi reuşit, dacă nu aţi obţinut nici un rezultat, nu înseamnă nimic: cel puţin aţi făcut un efort.

Deci, nu cereţi succesul, el nu depinde de voi, ci de Cer, care vi-l va da la momentul potrivit. Eforturile depind numai de voi, căci Cerul nu le poate face în locul vostru.

Aşa cum nimeni nu poate mânca în locul vostru, nici Cerul nu poate face eforturi în locul vostru; voi trebuie să le faceţi. Iar răsplata v-o dăruieşte cum vrea şi când vrea, în raport cu evoluţia voastră. Câţi sfinţi, profeţi, Iniţiaţi nu au părăsit acest pământ fără să reuşească! Cu toată lumina, integritatea şi puritatea lor, ei nu au reuşit să-şi împlinească idealul, ceea ce arată că succesul nu depindea de ei.

Adesea, unii dintre voi se neliniştesc: “Mă rog, meditez şi totuşi nimic nu se schimbă. De ce?” În realitate se produc mari transformări, dar ele sunt atât de subtile încât nu le puteţi vedea. Deci, regăsiţi-vă curajul. În Cărţile Sfinte se spune că Dumnezeu există şi vă este devotat. Toate eforturile pe care le faceţi lucrând asupra materiei voastre interioare, dominând-o, spiritualizând-o, pentru a deveni o prezenţă din ce în ce mai binefăcătoare întregii lumi, se înregistrează şi într-o zi veţi avea rezultate. Când? Este singurul lucru greu de ştiut, dar aceasta nu trebuie să vă preocupe, căci vouă vă aparţine efortul muncii, iar Cerul va trebui să determine când, unde şi în ce fel eforturile voastre vor fi recompensate.

De altfel, eforturile poartă în ele recompensa. După fiecare efort, după fiecare exerciţiu de gândire, viaţa capătă o altă culoare şi un alt gust. Cu adevărat, dacă Iniţiaţii încearcă o asemenea bucurie şi fericire în cel mai neînsemnat lucru, acest fapt se datorează muncii spirituale pe care ei au depus-o. Dacă nu ar fi depus acest efort, ei ar fi fost asemănători oamenilor obişnuiţi, blazaţi şi lipsiţi de elan. Aceştia au totul, nimic nu le lipseşte, dar au pierdut gustul, deoarece în interior ei nu mai depun nici o activitate, sunt lipsiţi de o viaţă intensă.

Chiar dacă rezultatele vizibile nu apar imediat, trebuie să ştim că nimic nu este mai eficient decât această muncă. Dacă rezultatele se fac aşteptate, aceasta se datorează faptului că lumea spirituală, divină, este mai greu acesibilă decât lumea materială, dar noi nu trebuie să ne descurajăm. Dacă vom abandona nu vom avea nici cunoaştere, nici discernământ.

Cât timp îi trebuie salatei să răsară?… Dar ca să crească un stejar?… Da, dar cât rezistă salata? Şi cât timp poate trăi stejarul?… În viaţa interioară întâlnim exact aceleaşi legi: dacă vreţi o salată – simbolic vorbind – o veţi avea foarte repede, dar tot atât de repede se va veşteji; în timp ce, dacă vreţi un stejar, va trebui să aşteptaţi mult timp, dar el va trăi sute de ani.

Deci, lucraţi, acesta este secretul, fără să vă impuneţi termene pentru împlinirea aspiraţiilor voastre spirituale. Dacă vă fixaţi o dată pentru obţinerea unui anume rezultat interior, învingându-vă unul sau altul dintre propriile defecte, nu veţi reuşi decât să vă tensionaţi şi evoluţia voastră nu va fi armonioasă.

Deci, trebuie să LUCRAŢI, PERFECŢIONÂNDU-VĂ FĂRĂ A FIXA TERMENE, gândindu-vă că aveţi în faţă veşnicia, şi că într-o bună zi veţi ajunge să atingeţi perfecţiunea dorită. Trebuie să vă opriţi numai asupra frumuseţii muncii efectuate, spunând:

“Este atât de frumos, încât nu mă preocupă scurgerea timpului pentru a ajunge acolo”.

Mulţi spiritualişti gândesc că dacă au luat o anumită decizie lucrurile se vor desfăşura aşa cum o doresc ei, că instinctele se vor diminua iar înţelepciunea şi raţiunea vor triumfa. Ei nu se gândesc că alte forţe s-ar putea trezi şi opune realizării proiectelor lor, iar în ziua când văd că nu au reuşit, aşa cum au sperat, şi în perioada de timp dorită, devin agitaţi, furioşi, îi asaltează pe alţii cu ambiţiile lor pierdute.

Nu trebuie să ne lansăm în viaţa spirituală fără a-i cunoaşte legile, altfel rezultatele devin uneori mai rele decât în cazul în care am fi rămas cu preocupările obişnuite.

De altfel, ca modalitate generală, nu trebuie niciodată să ne angajăm într-o activitate spirituală fiind foarte siguri pe noi, deoarece această siguranţă poate declanşa alte forţe ce se opun realizării proiectelor noastre. Acest lucru ar fi trebuit remarcat. Vă angajaţi să faceţi ceva, într-o zi anume şi la o oră fixată, dar nu mai aveţi nici un chef să o faceţi. Totuşi, în momentul în care v-aţi angajat eraţi sincer, decis să vă îndepliniţi programul.

Deci, de acum înainte, nu mai promiteţi cu glas tare , NU VĂ MAI ANUNŢAŢI PROIECTELE TUTUROR, PĂSTRAŢI-VĂ PLANURILE ŞI DORINŢELE NUMAI PENTRU VOI, ŞI ATUNCI VEŢI ÎNTÂLNI MAI PUŢINE OBSTACOLE ÎMPOTRIVA REALIZĂRII PROPRIILOR PROIECTE. IATĂ O PROBLEMĂ FOARTE IMPORTANTĂ DE REŢINUT.

Discipolul nu trebuie să se angajeze în viaţa spirituală fără să posede în prealabil anumite noţiuni, altfel riscă să aibă surprize extrem de neplăcute. Putem compara fiinţa omenească cu un arbore. Da, asemenea unui arbore ea are rădăcini, un trunchi, ramuri pe care cresc frunze, flori şi fructe. Cu cât arborele creşte, cu atât rădăcinile se afundă mai mult în pământ, adică cu cât fiinţa omenească se dezvoltă, cu atât mai mult instinctele încep să-şi facă simţită prezenţa: apar senzualitatea, furia, orgoliul…

Trebuie să cunoaştem bine natura omenească şi să înţelegem că un anume mecanism declanşat într-o parte a fiinţei antrenează declanşarea altuia, într-o altă parte a ei. Veţi spune: “Dar atunci, dacă toate acestea nu fac decât să întărească instinctele, de ce se ne mai ocupăm de viaţa spirituală?” În realitate, există mijloace pentru stăpânirea acestor forţe şi datorită lor se pot obţine mari realizări interioare. Este ceea ce se numeşte alchimia spirituală.

Da, câte lucruri nu sunt de cunoscut, ca să nu ne rătăcim pe acest drum!

Şi, chiar atunci când obţineţi o victorie, nu vă culcaţi pe lauri, fiţi şi mai vigilenţi, deoarece cealaltă parte vă poate ataca şi dacă vă lăsaţi surprinşi, puteţi pierde toate avantajele pe care le-aţi obţinut. Toate acestea reprezintă legi: cum totul se leagă, o mişcare greşită într-o anumită regiune provoacă o alta în regiunea opusă. De aceea, atunci când un Iniţiat este ocupat cu o activitate ce implică multă lumină pentru omenirea întreagă, fără să vrea el trezeşte, excită cealaltă parte, cea a întunericului. Dar, cum el ştie acest lucru, îşi va lua măsuri de protecţie.

Trezirea forţelor întunericului, ostilitatea lor, nu trebuie să însemne renunţarea la activitatea pusă în slujba luminii. Dar, trebuie să ştim cum să ne ferim de moarte şi să continuăm munca până la victorie, învăţând în acelaşi timp să utilizăm greutăţile ca nişte stimulente.

Să nu uitaţi niciodată că în viaţa spirituală nu discipolul este acela care fixează termenii realizărilor. Adesea, când vede că cele mai înalte aspiraţii nu i se pot împlini, discipolul cade psihic sau devine iritat şi renunţă. Este păcat să renunţaţi pentru singurul motiv că succesele nu au venit la data propusă! Trebuie să continuaţi în împlinire, în splendoare şi pace, căci numai astfel veţi ajunge, într-o bună zi, la perfecţiune.

Omraam Mikhael Aivanhov

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *