Rugaciunea,arta de a crede

RUGACIUNEA este paspartuul. O cheie se poate potrivi unei usi a unei case, dar când poate deschide toate usile, îsi poate clama rangul de paspartu. O asemenea cheie este, pentru toate problemele pamântesti, rugaciunea.
LEGEA REVERSIBILITATII
„Roaga-te pentru sufletul meu, mai multe lucruri decât viseaza lumea aceasta sunt forjate prin rugaciune.” (Tennyson).
RUGACIUNEA este o arta si cere practica. Prima cerinta este o imaginatie controlata. Parada si repetitiile zadarnice sunt straine rugaciunii. Exersarea ei necesita calm si pace a mintii. „[Când va rugati,] nu spuneti multe, ca neamurile [ca ele cred ca în multa lor vorbarie vor fi ascultate”, Matei 6:7], fiindca rugaciunea se face în taina si „Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie” [Matei 6:4; 6:6; 6:18]. Ceremoniile ce se folosesc traditional în rugaciune sunt numai superstitii si au fost nascocite pentru a da rugaciunii un aer de solemnitate. Aceia care practica arta rugaciunii sunt adesea necunoscatori în privinta legilor care o controleaza. Ei atribuie rezultatele obtinute ceremoniilor si încurca litera cu spiritul. Esenta rugaciunii este credinta; dar credinta trebuie întrepatrunsa cu întelegerea pentru a-si însusi acea calitate activa pe care nu o are de una singura. „[Iata începutul întelepciunii:] Agoniseste întelepciunea si cu pretul a tot ce ai, capata priceperea” [Pildele lui Solomon 4:7]. Aceasta carte este o încercare de a reduce necunoscutul la cunoscut indicând conditiile în care se raspunde rugaciunilor si fara de care lor nu li se poate raspunde. Defineste conditiile ce guverneaza rugaciunea în legi ce sunt o simpla generalizare a observatiilor noastre. Legea universala a reversibilitatii este temelia pe care se bazeaza afirmatiile ei. Mi?carea mecanica produsa de vorbire era cunoscuta cu mult timp înainte ca cineva sa fi visat la posibilitatea unei transformari inverse, adica, reproducerea vorbirii prin miscare mecanica (fonograful). Electricitatea fusese produsa prin frecare pentru o lunga perioada, fara vreo idee ca frecarea, în schimb, ar putea fi produsa de electricitate. Fie ca omul reuseste sau nu sa inverseze transformarea unei forte, el stie, totusi, ca toate transformarile fortei sunt reversibile. Cum caldura poate produce miscare mecanica, si miscarea mecanica poate produce caldura. Daca electricitatea produce magnetism, si magnetismul poate genera curenti electrici. Daca vocea poate cauza curenti ondulatori, la fel, asemenea curenti pot reproduce vocea si asa mai departe.
Cauza si efect, energie si materie, actiune si reactie sunt în acelasi timp si interconvertibile. Aceasta lege e de maxima importanta, deoarece îti permite sa anticipezi transformarea inversa odata ce s-a verificat transformarea directa. Daca stii cum te-ai simti de ti s-ar realiza obiectivul, atunci, reciproc, ai sti ce stare ai putea realiza pentru a trezi în tine un asemenea sentiment. Porunca de a te ruga crezând ca deja posezi acel ceva pentru care te rogi [Marcu 11:24] se bazeaza pe cunoasterea acestei legi a inversei transformari. Daca rugaciunea ta împlinita produce în tine o traire sau o stare de constienta definite, atunci, si invers, acea traire sau stare de constienta particulare trebuie sa-ti produca rugaciunea împlinita. Fiindca toate transformarile fortelor sunt reversibile, ar trebui sa-ti asumi întotdeauna sentimentul dorintei tale împlinite. Ar trebui sa-ti trezesti în tine sentimentul ca esti si ai ceea ce pâna acum ai dorit numai sa fii si sa ai. Aceasta se face cu usurinta contemplând bucuria pe care ai trai-o daca obiectivul tau ar fi un fapt împlinit, astfel ca traiesti si îti misti si îti pastrezi fiinta în sentimentul ca dorinta ta e realizata. Sentimentul dorintei împlinite, de e însusit si sustinut, trebuie sa concretizeze starea care l-ar fi creat. Aceasta lege explica de ce „credinta este încredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute” [Evrei 11:1] si de ce „El cheama la fiinta cele ce înca nu se vad de parca ar fi fost si cele ce nu se vedeau se fac vazute” [aprox., Romani 4:17]. Asuma-ti sentimentul dorintei tale împlinite si continua sa simti ca e împlinita pâna când ceea ce simti se concretizeaza. Daca un eveniment fizic poate produce o stare psihologica, o stare psihologica poate produce un eveniment fizic. Daca efectul (a) poate fi produs de cauza (b), atunci, si invers, efectul (b) poate fi produs de cauza (a). Asadar, „de aceea va zic voua: Toate câte cereti, rugându-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea” (Marcu 11:24).
NATURA DUALA A CONSTIENTEI
UN CONCEPT CLAR al naturii duale a constientei omului trebuie sa fie temelia a toata adevarata rugaciune. Constienta include atât o parte subconstienta cât si una constienta. Partea infinit mai mare a constientei se afla sub sfera constientei obiective. Subconstientul este partea cea mai importanta a constientei. Este cauza actiunii voluntare. Subconstientul este ceea ce omul este. Constientul e ceea ce omul stie. „Eu si Tatal Meu una suntem” [Ioan 10:30], dar „Tatal este mai mare decât Mine” [Ioan 14:28]. Constientul si subconstientul sunt una, dar subconstientul este mai mare decât constientul. „Eu nu pot sa fac de la Mine nimic” [Ioan 5:30], „ci Tatal – Care ramâne întru Mine – face lucrarile Lui” [Ioan 14:10]. Eu, constienta concreta, obiectiva, nu pot face nimic de la mine; Tatal, subconstientul, El face lucrarea. Subconstientul este cel în care totul se cunoaste, în care totul e posibil, caruia toate îi ies, din care totul vine, care apartine tuturor, la care toti au acces. Cele despre care suntem constienti sunt construite din cele despre care nu suntem constienti. Nu numai ca asumptiile noastre subconstiente ne influenteaza comportamentul, dar si modeleaza tiparele existentei noastre concrete. Numai ele au puterea de a spune „Sa facem om – manifestari concrete – dupa chipul si dupa asemanarea Noastra” [Geneza/Facerea 1:26]. Întregul creatiei e adormit în adâncul omului si e trezit la existenta concreta de asumptiile lui subconstiente. Înlauntrul absentei aceleia pe care o numim somn exista o constienta de o vigilenta ce nu doarme, iar în timp ce corpul doarme, aceasta fiinta neadormita elibereaza din vistieria eternitatii asumptiile subconstiente ale omului. Rugaciunea e cheia care descuie depozitul infinit. „‚Puneti-Ma si pe Mine la încercare’, zice Domnul Savaot, ‚si veti vedea ca voi deschide, la dorinta voastra, stavilarele cerului si voi varsa din belsug binecuvântarea, spre binele vostru’” [Maleahi 3:10]. Rugaciunea modifica sau schimba în întregime asumptiile noastre subconstiente si o schimbare de asumptie este o schimbare de expresie. Mintea constienta rationeaza inductiv, de la observare, experienta si educatie. Gaseste, asadar, greu de crezut ceea ce este negat de cele cinci simturi. Subconstientul rationeaza deductiv si nu-l preocupa niciodata adevarul sau falsitatea premisei, ci purcede în asumptia corectitudinii premisei si concretizeaza rezultate compatibile cu premisa. Distinctia trebuie vazuta limpede de toti cei ce va fi sa stapâneasca arta rugaciunii.
Nicio întelegere reala a stiintei rugaciunii nu se poate obtine cu adevarat pâna ce nu sunt întelese legile ce guverneaza natura duala a constientei si nu se realizeaza importanta subconstientului. Rugaciunea – arta de a crede ceea ce e negat de simturi – tine aproape exclusiv de subconstient. Prin rugaciune, subconstientului i se sugereaza sa accepte dorinta împlinita si, rationând deductiv, o desfasoara logic spre finalul ei legitim. „[Voi, copii, sunteti din Dumnezeu si i-ati biruit pe acei prooroci, caci] mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume” [1 Ioan 4:4]. Mintea subiectiva este constienta mocnita ce animeaza lumea; „este Duhul cel ce da viata” [Ioan 6:63]. În toata substanta este un singur suflet – mintea subiectiva. Gând si simtamânt contopite în credinte imprima modificari asupra ei, îi traseaza misiunea, pe care misiune o executa cu fidelitate. Mintea constienta naste premise. Mintea subiectiva le desfasoara spre finalitatile lor logice. De n-ar fi mintea subiectiva atât de limitata în puterea ei de a rationa preliminar, omul concret n-ar putea fi considerat responsabil pentru faptele lui pe pamânt. Omul transmite idei subconstientului prin sentimentele lui. Subconstientul transmite idei de la minte la minte prin telepatie. Convingerile tale neexprimate de altii sunt transmise lor fara a sti sau consimti la asta constient, iar daca sunt acceptate de ei subconstient, le vor influenta comportamentul. Singurele idei pe care ei le resping subconstient sunt ideile tale despre ei care ei nu doresc sa fie adevaruri în privinta nimanui. Orice ar putea ei dori altora poate fi crezut despre ei si, prin legea credintei care guverneaza rationarea subiectiva, ei sunt constrânsi sa accepte subiectiv si astfel sa exprime obiectiv ca atare. Mintea subiectiva este controlata complet de sugestie. Ideile sunt optim sugerate când mintea obiectiva este partial subiectiva, adica, atunci când simturile obiective sunt diminuate sau tinute în suspensie. Aceasta stare partial subiectiva poate fi cel mai bine descrisa drept visare controlata, în care mintea este pasiva dar capabila sa functioneze absorbitor. Este o concentrare a atentiei. Nu trebuie sa existe niciun conflict în mintea ta când te rogi. Întoarce-te de la ceea ce este la ceea ce trebuie sa fie. Asuma-ti dispozitia dorintei împlinite si, prin legea universala a reversibilitatii, îti vei realiza dorinta.
IMAGINATIE SI CREDINTA
RUGACIUNILE nu sunt facute eficient daca nu exista un raport între mintile constienta si subconstienta ale operatorului. Acesta se face prin imaginatie si credinta. Prin puterea imaginatiei, toti oamenii, cu siguranta oamenii imaginativi, vesnic lanseaza farmece în ale caror mreje cad continuu toti oamenii, mai ales cei fara imaginatie. Putem fi vreodata siguri ca nu însasi mama noastra a fost cea care, în timp ce ne peticea sosetele, a pornit acea schimbare subtila din mintile noastre? Daca pot arunca farmece fara intentie asupra unei persoane, nu e niciun motiv pentru a ma îndoi ca sunt în stare sa arunc înadins farmece mult mai puternice. Tot ce poate fi vazut, atins, explicat, discutat, este, pentru omul cu imaginatie, nimic mai mult decât un mijloc, fiindca el functioneaza, din cauza imaginatiei sale controlate, în adâncul lui, unde fiecare idee exista în sine si nu în relatie cu altceva. Înlauntrul sau nu e nevoie de constrângerile logicii. Fiindca singura constrângere de care asculta este instinctul misterios care-l învata sa elimine toate dispozitiile în afara dispozitiei dorintei împlinite. Imaginatia si credinta sunt singurele abilitati ale mintii necesare pentru a crea conditii concrete. Credinta necesara pentru operarea cu succes a legii constientei este o credinta pur subiectiva si este posibila prin oprirea opozitiei active din partea mintii obiective a operatorului. Depinde de abilitatea ta de a simti si accepta ca adevarat ceea ce simturile tale obiective neaga. Nici pasivitatea subiectului, nici acordul lui constient cu sugestia ta nu sunt necesare, fiindca, fara consimtamântul sau ori fara ca el sa stie, i se poate da un ordin subiectiv pe care el trebuie sa-l exprime concret. Este o lege fundamentala a constientei aceea conform careia, prin telepatie, putem intra în comuniune imediata cu altii. Pentru a stabili raportul, chemi mental subiectul. Îti îndrepti atentia asupra lui si strigi mental numele lui exact asa cum ai face pentru a atrage atentia cuiva. Imagineazati ca raspunde si auzi mental vocea lui. Reprezinta-ti-l tie însuti, interior, în starea pe care vrei sa o obtii. Apoi imagineaza-ti ca îti spune pe tonurile normale ale unei conversatii ceea ce vrei sa auzi. Raspunde-i mental. Spune-i despre bucuria ta de a fi martor al norocului sau. Auzind mental, cu toata claritatea realitatii ceea ce voiai sa auzi si simtind fiorii vestii auzite, întoarce-te la constienta ta concreta, obiectiva. Conversatia ta subiectiva trebuie sa trezeasca ceea ce s-a afirmat.
„Când te vei hotarî sa faci un lucru, lucrul îl vei izbuti [si lumina va straluci pe toate drumurile tale”, Iov 22:28]. Nu o vointa puternica e cea care trimite cuvântul subiectiv în misiunea lui, cât gândirea clara si sentimentul de adevar al starii afirmate. Când crezul si vointa sunt în conflict, invariabil, crezul câstiga. „‚Nu prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu’ – zice Domnul Savaot” [Zaharia 4:6]. Nu ceea ce vrei atragi; atragi ceea ce crezi a fi adevarat. Asadar, intra în spiritul acestor conversatii mentale si da-le acelasi grad de realism pe care l-ai da unei conversatii telefonice. „De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede” [Marcu 9:23]. „De aceea va zic voua: Toate câte cereti, rugându-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea” [Marcu 11:24]. Acceptarea finalului determina mijloacele. Si nici cea mai înteleapta cugetare nu ar putea nascoci mijloace mai eficiente decât cele care sunt determinate de acceptarea finalului. Vorbeste mental cu prietenii tai ca si când dorintele tale pentru ei ar fi deja realizate. Imaginatia este începutul progresului a toate formele, iar credinta este substanta din care ele sunt formate. Prin imaginatie, ceea ce exista latent sau este adormit în adâncul constientei se trezeste si i se da forma. Lecuirile atribuite influentei anumitor medicamente, moaste sau locuri sunt efectele imaginatiei si credintei. Puterea tamaduitoare nu este în spiritul care e în ele, este în spiritul în care sunt ele acceptate. „Litera ucide, iar duhul face viu” [2 Corinteni 3:6]. Mintea subiectiva este complet controlata de sugestie, deci, fie ca obiectul credintei tale e adevarat sau fals, vei obtine aceleasi rezultate. Nu e nimic subred în teoria medicala sau în sustinerea preotimii fata de moastele si locurile lor sfinte. Mintea subiectiva a pacientului accepta sugestia de sanatate conditionata în asemenea stari si, de îndata ce aceste conditii sunt îndeplinite, purcede la a genera sanatate. „Dupa credinta voastra, fie voua!” [Matei 9:29], fiindca „[de poti crede,] toate sunt cu putinta celui ce crede” [Marcu 9:23]. Asteptarea încrezatoare a vindecarii face exact ceea ce nici un tratament medical nu poate reusi. Nereusita e mereu cauzata de o autosugestie antagonista a pacientului, ce porneste din îndoiala obiectiva în puterea medicinii sau a moastelor, ori din neîncrederea în privinta adevarului teoriei. Multi dintre noi, fie din prea putina sensibilitate fie din prea mult intelect, ambele fiind pietre de poticnire în calea rugaciunii, nu putem crede ceea ce simturile noastre neaga. A ne forta sa credem duce la o si mai mare neîncredere. Pentru a evita astfel de contra-sugestii, pacientul ar trebui sa nu fie constient, obiectiv, de sugestiile care i se fac. Cea mai eficienta metoda de vindecare sau de influentare a comportamentului celorlalti consta în ceea ce este cunoscut drept „tratamentul tacut sau absent”.
Când subiectul nu-si da seama, concret, de sugestia care i se da, nu exista posibilitatea ca el sa-si formeze o credinta antagonista. Nu e necesar ca pacientul sa stie, concret, ca i se face ceva. Din ce se stie despre procesele subiective si obiective ale rationarii, e mai bine sa nu cunoasca obiectiv ceea ce i se face. Cu cât se tine mai mult mintea obiectiva în ignoranta completa în privinta sugestiei, cu atât îsi va îndeplini mai bine functiile mintea subiectiva. Subiectul accepta subconstient sugestia si crede ca el a initiat -o, dovedind adevarul dictonului lui Spinoza conform caruia nu cunoastem cauzele care ne determina actiunile. Mintea subconstienta este conductorul universal pe care îl modifica operatorul prin gândurile si sentimentele sale. Starile vizibile sunt fie efecte vibratorii ale vibratiilor subconstiente dinlauntrul tau, fie cauze vibratorii ale vibratiilor corespondente dinlauntrul tau. Un om disciplinat nu le permite vreodata sa fie cauze, daca nu trezesc în el starile de constienta dorite. Cunoscând legea reversibilitatii, omul disciplinat îsi transforma lumea imaginând si simtind numai „câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun” [Filipeni 4:8]. Ideea de frumos pe care o trezeste înlauntrul lui nu va esua în a-si stârni afinitatile în altii. El stie ca mântuitorul lumii nu e un om, ci manifestarea care va mântui. Mântuitorul bolnavului este sanatatea, a celui flamând e mâncarea, a celui însetat mântuirea este apa. El paseste la brat cu mântuitorul asumându-si, însusindu-si sentimentul dorintei sale împlinite. Prin legea reversibilitatii, aceea conform careia toate transformarile sunt reversibile, energia sau sentimentul trezit se transforma pe sine în starea imaginata. El nu asteapta niciodata patru luni pâna la cules [Ioan 4:35, Apocalipsa 14:15]. Daca în patru luni recolta va trezi în el o stare de bucurie, atunci, si invers, bucuria recoltei de acum va trezi recolta acum. „[Acum e vremea potrivita] sa le pun pe cap cununa în loc de cenusa, untdelemn de bucurie în loc de vesminte de doliu, slava în loc de deznadejde. Ei vor fi numiti: stejari ai dreptatii, sad al Domnului spre slavirea Lui” [Isaia 61:3].
VISARE CONTROLATA
FIECARE este supus acelorasi legi psihologice care guverneaza subiectul hipnozei obisnuite. El se supune controlului sugestiei. În hipnoza, simturile obiective sunt partial sau total suspendate. Totusi, indiferent de cât de profund sunt încatusate simturile obiective în hipnoza, facultatile subiective sunt alerte, iar subiectul recunoaste tot ce se petrece în jurul lui. Activitatea si puterea mintii subiective sunt proportionale cu somnul mintii obiective. Sugestii ce par neputincioase când sunt prezentate direct constientei obiective sunt extrem de eficiente când subiectul este în stare hipnotica. Starea hipnotica înseamna pur si simplu a fi neconstient, din punct de vedere obiectiv. În hipnoza, mintea constienta este adormita si puterile subconstiente sunt dezvaluite pentru a fi ajunse direct de catre sugestie. E usor de vazut din asta, daca admiti adevarul sugestiilor mentale, ca oricine nu e constient de tine se afla într-o stare profund hipnotica în relatie cu tine. Asadar, „[nici] chiar în gândul tau nu blestema pe rege si în camara unde dormi nu defaima pe cel puternic; caci pasarile cerului pot sa duca un cuvânt si neamul celor înaripate sa dea vorba ta pe fata” (Eclesiastul 10:20). Ceea ce crezi sincer ca fiind adevarat despre altul vei trezi în el. Nimeni nu trebuie hipnotizat, la propriu, pentru a fi ajutat. Daca subiectul nu-si da seama constient de sugestie, iar daca sugestia este data cu convingere si acceptata cu încredere de catre operator ca fiind adevarata, atunci ai urmat conditiile ideale pentru o rugaciune eficienta. Reprezinta-ti subiectul mental ca si când a facut deja ceea ce doresti sa faca. Vorbeste-i mental si felicita-l pentru ca a facut ceea ce voiai ca el sa faca. Vezi-l mental în starea pe care vrei sa o obtina. În raza actiunii sale, fiecare cuvân t spus subiectiv trezeste, la propriu, ceea ce afirma. Lipsa de încredere din partea subiectului nu e un obstacol atunci când detii control visarii tale. Afirmatiile tale îndraznete, când esti într-o stare partial subiectiva, trezesc ceea ce afirmi. Auto-încrederea în tine si credinta absoluta în adevarul afirmatiei tale mentale sunt tot ce e necesar pentru a produce rezultate. Vizualizeaza subiectul si imagineaza-ti ca îi auzi vocea. Aceasta stabileste un contact cu mintea lui subiectiva. Apoi imagineazati ca îti spune ceea ce vrei sa auzi. Daca vrei sa-i trimiti vorbe de sanatate si prosperitate, atunci imagineaza-ti ca îti spune, „Nu m-am simtit niciodata mai bine si parca niciodata n-am avut ca acum”, apoi raspunde-i mental ca te bucuri auzind de marele lui noroc. Imagineaza-ti ca vezi si auzi bucuria lui.
O conversatie mentala cu imaginea subiectiva a celuilalt trebuie sa se desfasoare într-un climat care nu exprima nici cea mai mica urma de îndoiala în privinta adevarului a ceea ce auzi si spui. Daca ai o vaga impresie ca nu crezi ceea ce ai imaginat ca ai auzit si spus, subiectul nu va consimti lor, fiindca mintea ta subiectiva îi va transmite numai ideile tale solide. Numai ideile fixate îsi pot trezi corespondentii vibrationali în cei spre care sunt îndreptate. În visarea controlata, ideile trebuie sa fie sugerate cu cea mai mare grija. Daca nu-ti controlezi imaginatia în visare, imaginatia ta are sa te controleze pe tine. Orice vei sugera cu încredere este lege pentru mintea subiectiva; este supusa obligatiei de a concretiza ceea ce afirmi mental. Nu numai ca subiectul executa starea afirmata, dar o face ca si când decizia a fost a lui, sau ca si când ideea a izvorât din mintea lui. Controlul subconstientului înseamna stapânirea peste toate. Fiecare stare se supune controlului mintii omului. Iar controlul subconstientului se obtine prin controlul credintelor tale care, la rândul lor, sunt factorul atotputernic în starile vizibile. Imaginatia si credinta sunt secretele creatiei.
LEGEA TRANSMISIEI GÂNDULUI
„Trimis-a cuvântul Sau si i-a vindecat pe ei si i-a izbavit pe ei din stricaciunile lor” [Psalm 106/107:20]. A transmis constienta sanatatii si a trezit corespondentul ei vibrational în cel spre care a fost dirijata. Si-a reprezentat siesi mental subiectul într-o stare de sanatate si si-a imaginat ca îl aude pe subiect confirmând asta. „Ca nici un cuvânt de-ale Domnului nu va fi lipsit de putere” [cf. unei versiuni în l. româna, „Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta”, Luca 1:37]; asadar, „tine dreptarul cuvintelor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine” [2 Timotei 1:13]. Pentru a te ruga eficient, trebuie sa ai obiective clar definite. Trebuie sa stii ce vrei înainte de a putea cere. Trebuie sa stii ce vrei înainte de a putea simti ca ai deja, iar rugaciunea este sentimentul dorintei împlinite. Nu conteaza ce e ceea ce cauti în rugaciune sau unde e sau pe cine priveste. Nu ai nimic de facut în afara de a te convinge pe tine de adevarul a ceea ce doresti sa vezi manifestat. Când te ridici din rugaciune, nu mai cauti, fiindca – daca te-ai rugat corect – ti-ai însusit subconstient realitatea starii cautate, iar prin legea reversibilitatii, subconstientul tau trebuie sa concretizeze ceea ce afirma. Trebuie sa ai un conductor pentru a transmite o forta. Poti întrebuinta o sârma, un jet de apa, o raza de lumina sau absolut orice intermediar. Principiul fotofonului sau al transmisiei vocii prin lumina te va ajuta sa întelegi transmisia gândului, sau trimiterea cuvântului pentru a vindeca pe altul. E o analogie puternica între vocea vorbita si vocea mentala. A gândi înseamna a vorbi încet, a vorbi înseamna a gândi cu voce tare. Principiul fotofonului este acesta: o raza de lumina este reflectata de o oglinda si proiectata spre un receptor dintr-un punct îndepartat. În spatele oglinzii este un mustiuc. Vorbind în mustiuc, faci oglinda sa vibreze. O oglinda ce vibreaza modifica lumina reflectata pe ea. Lumina modificata poarta vorbirea ta, nu ca vorbire, ci asa cum e reprezentata în corespondentul ei mecanic. Ajunge la statia de receptie si se izbeste de un disc din receptor; face ca discul sa vibreze în concordanta cu modificarea la care a fost supusa – si îti reproduce vocea. „Eu sunt Lumina lumii” [Ioan 8:12; 9:5]. Eu sunt, cunostinta ca exist, este o lumina prin intermediul careia ceea ce trece prin mintea mea este interpretat vizibil. Memoria, sau abilitatea mea de a vedea mental ce e prezent concret, dovedeste ca mintea mea este o oglinda, o oglinda atât de sensibila încât poate reflecta un gând. Re-perceptia unei imagini în memorie nu difera în niciun fel ca act vizual de perceptia imaginii mele într-o oglinda. Acelasi principiu este implicat în ambele.
Constienta ta este lumina reflectata pe oglinda mintii tale si proiectata în spatiu spre cel la care te gândesti. Vorbind mental imaginii subiective în mintea ta, faci oglinda mintii tale sa vibreze. Mintea ta vibrând, modifica lumina constientei reflectata pe ea. Lumina modificata a constientei ajunge la cel spre care este îndreptata si se izbeste pe oglinda mintii sale; face ca mintea lui sa vibreze în concordanta cu modificarile la care a fost supusa. Astfel, reproduce în el ceea ce a fost afirmat de catre tine. Credintele tale, atitudinile tale fixe ale mintii îti modifica în ritm constant constienta asa cum e ea reflectata pe oglinda mintii tale. Constienta ta, modificata de credintele tale, se concretizeaza în conditiile din lumea ta. Pentru a-ti schimba lumea, trebuie mai întâi sa-ti schimbi conceptia despre ea. Pentru a schimba un om, trebuie sati schimbi conceptia despre el. Trebuie mai întâi sa-l crezi a fi omul care vrei tu sa fie si sa-i vorbesti mental de parca ar fi. Toti oamenii sunt suficient de sensibili pentru a reproduce credintele tale despre ei. Asadar, daca lumea ta nu este reprodusa vizibil în cel spre care s-a trimis, cauza trebuie cautata în tine, nu în subiect. De îndata ce crezi în adevarul starii afirmate, rezultatele urmeaza. Oricine poate fi transformat; fiecare gând poate fi transmis; fiecare gând poate fi întrupat vizibil. Cuvinte subiective – asumptii subconstiente – trezesc ceea ce afirma. „Ele sunt vii si eficace si nu se vor întoarce la Mine fara sa dea rod, ci vor îndeplini voia Mea si vor propasi în lucrul spre care le trimit” [aprox., Isaia 55:11; cf. unei versiuni în l. româna, „Asa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce catre Mine fara sa dea rod, ci el face voia Mea si îsi îndeplineste rostul lui”]. Ele sunt înzestrate cu inteligenta referitoare la misiunea lor si vor starui pâna ce obiectul existentei lor este realizat; staruiesc pâna ce trezesc corespondentul vibrational al lor în cel spre care sunt îndreptate, dar în clipa în care scopul creatiei lor a fost atins, ele înceteaza a mai fi. Cuvântul rostit subiectiv în încredere tacuta va trezi întotdeauna o stare corespondenta în cel în care s-a rostit; dar în clipa în care sarcina lui a fost îndeplinita, el îsi înceteaza existenta, permitând celui în care s-a realizat starea sa ramâna în constienta starii afirmate sau sa revina la starea lui anterioara. Orice stare beneficiaza de atentia ta, aceea îti întretine viata. Asadar, a deveni atent asupra unei foste stari înseamna a reveni la acea conditie. „Nu va mai amintiti de întâmplarile trecute si nu mai luati în seama lucrurile de altadata” [Isaia 43:18]. Nimic nu se poate adauga omului, fiindca întregul creatiei deja este perfectionat în el. „Caci, iata, împaratia lui Dumnezeu este înauntrul vostru” [Luca 17:21]. „Nu poate un om sa ia nimic, daca nu i s-a dat lui din cer” [Ioan 3:27]. Cerul este subconstientul tau. Nici macar o insolatie nu provine din afara. Razele de afara numai trezesc razele corespondente dinauntru. De n-ar fi razele arzatoare înlauntrul omului, toate razele universului la unison n-ar putea sa-l arda. De n-ar fi tonele de sanatate deja înlauntrul constientei celui care le afirma sau a celui pentru care se afirma, n-ar putea fi reverberate prin cuvântul care se trimite.
De fapt nici nu dai ceva altuia – reînvii ceea ce doarme înlauntrul lui. „Copila n-a murit, ci doarme” [Matei 9:24, Marcu 5:39]. Moartea e numai dormire si uitare. Vârsta si decaderea sunt somnul – nu moartea – tineretii si sanatatii. Recunoasterea unei stari o reverbereaza sau o trezeste. Distanta, asa cum e ea cunoscuta simturilor tale obiective, nu exista pentru mintea subiectiva. „De voi lua aripile mele de dimineata si de ma voi aseza la marginile marii, si acolo mâna Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta” [Psalm 138/139:9-10]. Timpul si spatiul sunt conditii ale gândului; imaginatia le poate transcende si se poate muta într-un timp si spatiu psihologice. Desi separat fizic de un loc prin mii de kilometri, poti trai mental în locul acela îndepartat de parca ar fi aici. Imaginatia ta poate transforma cu usurinta iarna în vara, New York în Florida si asa mai departe. Fie obiectul dorintei tale aproape sau departe, rezultatele vor fi aceleasi. Subiectiv, obiectul dorintei tale nu e niciodata îndepartat; proximitatea lui intensa îl face îndepartat observatiei simturilor. Salasluieste în constienta, iar constienta e mai apropiata decât respiratia si mai colea decât mâinile si picioarele. Constienta este unica, singura realitate. Toate fenomenele sunt formate din aceeasi substanta reverberanta la viteze diferite. Din constienta am iesit eu ca om si în constienta, ca om ma întorc. În constienta toate starile exista subiectiv si sunt trezite la existenta lor concreta prin credinta. Singurul lucru care ne împiedica sa producem o impresie subiectiva eficienta asupra cuiva aflat la mare distanta, ori sa transformam acolo în aici este obisnuinta noastra de a vedea spatiul ca un obstacol. Un amic de la mii de kilometri departare are radacini în tine prin ideile tale fixe despre el. A te gândi la el si a ti-l reprezenta înauntrul tau în starea în care îti doresti sa fie, încrezator ca imaginea aceasta subiectiva e la fel de reala pe cât ar fi de s-ar fi concretizat deja trezeste în el o stare corespondenta pe care trebuie sa o concretizeze. Rezultatele vor fi evidente, desi cauza ramâne ascunsa. Subiectul va exprima starea trezita înlauntrul sau si va ramâne ne?tiutor în privinta adevaratei cauze a actiunii lui. Iluzia ta de liber-arbitru este numai necunoastere a cauzelor care te împing sa actionezi. Rugaciunile depind de atitudinea ta mentala pentru a avea succes si nu de atitudinea subiectului. Subiectul nu are nicio putere în a rezista ideilor tale controlate subiectiv în ceea ce-l priveste în afara de cazul în care, starea afirmata de catre tine ca fiind adevarata în privinta lui este o stare pe care el este incapabil de a o dori ca fiind adevarata în privinta altora. În acest caz, se întoarce la tine, cel care a trimis-o, si se va realiza în tine. Daca însa ideea e acceptata, succesul depinde în întregime de operator, nu de subiectul care, precum acul busolei în pivotul lui, e chiar indiferent în privinta directiei pe care alegi sa i-o dai. Daca ideea ta fixa nu este acceptata subiectiv de catre cel spre care a fost îndreptata, ricoseaza spre tine, cel care ai trimis-o. „Si cine va va face voua rau, daca sunteti plini de râvna pentru bine?” [1 Petru 3:13]. „Tânar am fost si am îmbatrânit si n-am vazut pe cel drept parasit, nici semintia lui cerând pâine” [Psalm 36/37:25].
„Nicio nenorocire nu se întâmpla celui drept [pe când cei nelegiuiti sunt covârsiti de rele”, Pilde 12:21]. Nimic nu ni se întâmpla daca nu exista în propria noastra natura. O persoana care îndreapta un gând rautacios spre altul va fi ranit de ricoseu daca nu reuseste sa obtina acceptul subconstient al aceluia. „Ce semeni, aceea culegi”. Mai mult, ceea ce poti dori si crede despre altul poate fi dorit si crezut despre tine, iar tu nu ai puterea de a o respinge daca cel care ti-o doreste o accepta ca fiind un adevar în ceea ce te priveste. Singura putere de a respinge un cuvânt subiectiv este de a fi incapabil de a dori o stare similara altuia – a da presupune abilitatea de a primi. Posibilitatea de a imprima o idee în mintea altuia presupune abilitatea acelei minti de a primi acea impresie. Nebunii exploateaza lumea; înteleptii o transfigureaza. Este cea mai înalta întelepciune aceea de a cunoaste ca în universul viu nu e un alt destin în afara celui creat din imaginatia omului. Nu exista influenta în afara mintii lui. „[Câte sunt adevarate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate,] câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gândul” [Filipeni 4:8]. Nu accepta niciodata ca adevarat despre altii ceea ce nu ai vrea sa fie adevarat despre tine. Pentru a trezi o stare înlauntrul altuia, aceasta trebuie sa fie treaza mai întâi în tine. Starea pe care ai transmite-o altuia poate fi transmisa daca este crezuta de tine. Asadar, a da înseamna a primi. Nu poti da ceea ce nu ai si ai numai ceea ce crezi. Deci a crede o stare ca fiind adevarata despre altul nu numai ca trezeste acea stare înlauntrul aceluia, dar îi da viata si în tine. Esti ceea ce crezi. „Dati si se va da. [Turna-vor în sânul vostru] o masura buna, îndesata, clatinata si cu vârf [caci cu ce masura veti masura, cu aceeasi vi se va masura”, Luca 6:38]. A da înseamna pur si simplu a crede, fiindca ceea ce crezi sincer despre altii vei trezi în ei. Starea reverberatoare transmisa de credinta ta persista pâna ce îsi trezeste vibratia corespondenta în cel despre care se crede aceea. Dar înainte de a putea fi transmisa, trebuie mai întâi sa fie trezita înlauntrul transmitatorului. Indiferent ce e treaz înlauntrul constientei tale, esti. Ca acea credinta se refera la sine sau la altul, nu conteaza, deoarece credinciosul este definit prin suma totala a credintelor sau asumptiilor sale subconstiente. „Cum gândit-a omul în inima lui” – în subconstientul adânc al sau – „asa e el” [cf. unei versiuni în l. româna, „Caci el este ca unul care îsi face socotelile în suflet”, Pilde 23:7]. Nu lua în considerare aparentele, ci afirma subiectiv ca adevarat ceea ce doresti tu sa fie adevarat. Aceasta trezeste în tine tonul starii afirmate care, la rândul ei, se autorealizeaza în tine si în cel despre care este afirmata. Dati si se va da [Luca 6:38]. Credintele trezesc invariabil ceea ce ele afirma. Lumea este o oglinda în care fiecare se vede reflectat pe sine. Lumea concreta reflecta credintele mintii subiective. Unii oameni se auto-impresioneaza cel mai bine prin imagini vizuale, altii prin sunete mentale, iar altii prin actiuni mentale. Forma activitatii mentale care permite întregii puteri a atentiei tale sa se fixeze în directia aleasa este cea care trebuie cultivata pâna ce le poate aduce pe toate celelalte în sprijinul atingerii obiectivului tau simultan.
Daca ai dificultati în a întelege termenii „imagini vizuale”, „sunete mentale” si „actiuni mentale”, iata o ilustrare ce ar trebui sa le clarifice sensurile: A imagineaza ca vede o partitura muzicala, necunoscând nimic despre notatia muzicala. Impresia din mintea sa este o imagine pur vizuala. B imagineaza ca vede aceeasi partitura, dar el poate citi muzical si îsi poate imagina cum ar suna interpretata la pian; acest imaginar este sunetul mental. C poate citi muzical si este si pianist; pe masura ce citeste, se imagineaza interpretând partitura. Actiunea imaginara este actiune mentala. Imaginile vizuale, sunetele mentale si actiunile mentale sunt creatii ale imaginatiei tale si, desi par a veni din afara, ele vin de fapt dinlauntrul tau. Ele se misca de parca ar fi miscate de altcineva, dar sunt lansate de fapt de propriul tau spirit din depozitul magic al imaginatiei. Sunt proiectate în spatiu de aceleasi legi ale vibratiei care guverneaza trimiterea vocii sau a imaginii. Vorbirea si imaginile sunt proiectate nu ca vorbire sau ca imagini, ci drept corelativi vibrationali. Mintea subiectiva vibreaza în conformitate cu modificarile produse de gândul si sentimentele operatorului. Starea vizibila creata este efectul vibratiilor subiective. Un sentiment este întotdeauna acompaniat de o vibratie corespondenta, adica, o schimbare de expresie sau senzatie în operator. Nu exista gând sau sentiment fara expresie. Indiferent cât de lipsit de emotii pari a fi, daca reflectezi cu orice grad de intensitate, va exista mereu o usoara miscare musculara. Ochiul, desi închis, urmeaza miscarile obiectelor imaginare si pupila se dilata sau contracta în functie de stralucirea sau departarea acelor obiecte; respiratia este accelerata sau încetinita, în functie de cursul gândurilor tale; muschii se contracta corespunzator miscarilor mentale. Aceasta schimbare de vibratie persista pâna ce trezeste o vibratie corespondenta în subiect, care vibratie se exprima apoi într-un fapt fizic. „Si Cuvântul S-a facut trup” [Ioan 1:14]. Energia, asa cum o vezi în cazul radioului, este transmisa si receptionata într-un „câmp”, un loc în care se produc schimbari în spatiu. Câmpul si energia sunt una si inseparabile. Câmpul subiectului devine întruparea cuvântului sau energiei primite. Cel care gândeste si gândul, operatorul si subiectul, energia si câmpul sunt una. De-ai fi suficient de linistit pentru a-ti auzi sunetul credintelor, ai sti ce se întelege prin „muzica sferelor”. Sunetul mental pe care îl auzi în rugaciune ca venind din afara e produs de tine de fapt. Autoobservarea va revela acest fapt. Cum muzica sferelor este definita ca armonia auzita numai de zei, si se presupune a fi produsa de miscarea sferelor celeste, la fel este si armonia pe care o auzi subiectiv numai tu în privinta altora – produsa de miscarile gândurilor si sentimentelor tale în adevarata împaratie sau „cerurile dinlauntrul tau”.
FLUXURI PRIELNICE
„Cât de frumoase sunt pe munti picioarele trimisului care vesteste pacea, a solului de veste buna, care da de stire mântuirea” [Isaia 52:7]. O foarte eficienta cale de a aduce „fluxuri prielnice” altuia este aceea de a chema înaintea ochilor mintii tale imaginea subiectiva a celui pe care doresti sa îl ajuti si sa-l auzi afirmând ceea ce doresti tu sa faca. Auzi-l mental cum îti spune ca a facut-o. Aceasta trezeste în el corespondentul vibrational al starii afirmate, care vibratie persista pâna ce misiunea sa este îndeplinita. Nu conteaza ce anume doresti sa fi facut, sau pe cine ai ales sa faca. De îndata ce afirmi subiectiv ca s-a facut, rezultatele urmeaza. Nereusita poate rezulta numai daca esuezi în a accepta adevarul afirmatiei tale sau daca starea afirmata nu ar fi dorita de subiect pentru sine sau pentru altul. În cel deal doilea caz, starea se va realiza în tine, operatorul. Obiceiul aparent inofensiv de „a vorbi cu tine însuti” este cea mai rodnica forma de rugaciune. O cearta mentala cu imaginea subiectiva a altuia este cea mai sigura metoda de a te ruga pentru o cearta. Ceri sa fii ofensat de celalalt când va întâlniti în mod concret. E obligat sa actioneze într-o maniera care sa-ti displaca, de nu îti contramandezi sau modifici ordinul înainte de a va întâlni, afirmând subiectiv o schimbare. Din nefericire, omul îsi uita certurile subiective, conversatiile mentale zilnice cu altii, asa ca nu gaseste explicatii pentru conflictele si nenorocirile vietii sale. Cum certurile mentale produc conflicte, similar, conversatiile mentale bine alese produc stari vizibile ale fluxurilor prielnice. Omul se creeaza pe sine din propria sa imaginatie. Daca starea dorita este pentru tine si ti se pare greu sa accepti ca adevarat ceea ce simturile tale neaga, cheama înaintea ochilor mintii tale imaginea subiectiva a unui prieten si pune-l sa afirme mental ca tu esti deja ceea ce doresti sa fii. Aceasta stabileste în el, fara consimtamântul sau stiinta lui constiente, asumptia subconstienta ca tu esti ceea ce el a afirmat mental, care asumptie, fiindca e însusita neconstient, va persista pâna ce îsi împlineste misiunea. Misiunea sa este aceea de a trezi în tine corespondentul ei vibrational, care vibratie, odata trezita în tine, se realizeaza pe sine ca fapt concret. O alta modalitate eficienta de a te ruga pentru tine este sa folosesti formula lui Iov, care a descoperit ca propriul lui necaz a fost înlaturat pe când se ruga pentru prietenii sai [Iov ? 42:10].
Fixeaza-ti atentia asupra unui prieten si fa ca vocea imaginara a prietenului tau sa-ti spuna ca el e, sau are, ceea ce ar fi comparabil cu ceea ce doresti tu sa fii sau sa ai. În timp ce îl auzi si îl vezi mental, simte fiorul norocului sau si doreste-i tot binele cu sinceritate. Aceasta trezeste în el vibratia corespondenta a starii afirmate, care vibratie trebuie apoi sa se concretizeze ca fapt fizic. Vei descoperi adevarul afirmatiei, „Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui” [Matei 5:7]. „Virtutea milostivirii e de doua ori binecuvântata – binecuvânteaza pe cel care a primit-o si pe cel care a dat-o” [William Shakespeare, „Negutatorul din Venetia”]. Binele pe care îl accepti subiectiv ca adevarat despre altii nu numai ca se va exprima prin ei, dar o buna parte se va realiza prin tine. Transformarile nu sunt niciodata totale. Forta A este mereu transformata în mai mult decât o forta B. O lovitura cu ciocanul produce nu numai o contuzie mecanica, dar si caldura, electricitate, un sunet, o schimbare magnetica si asa mai departe. Corespondentul vibrational în subiect nu este transformarea întreaga a sentimentului comunicat. Darul transmis altuia este dupa asemanarea masurii divine, îndesata, clatinata si cu vârf [Luca 6:38], astfel încât, dupa ce cinci mii sunt hraniti din cinci pâini si doi pesti, înca mai ramân douasprezece cosuri pline [I. Matei 14:13-21, Marcu 6:31-44, Luca 9:10-17, Ioan 6:5-15; II. Matei 15:32-38; Marcu 8:1-9].

Related:  Principiul adevarului

CEA MAI MARE RUGACIUNE

Imaginatia este începutul creatiei. Îti imaginezi ce doresti si apoi crezi ca e real. Fiecare vis ar putea fi realizat de cei suficient de autodisciplinati pentru a crede. Oamenii sunt ce alegi tu sa-i faci; un om e dupa felul în care privesti la el. Trebuie sa te uiti la el cu alti ochi înainte ca el sa se schimbe concret. „Doi oameni priveau de dincolo de gratii; unul vedea tina, celalalt vedea stelele.” Cu veacuri în urma, Isaia punea întrebarea: „Cine este orb, fara numai sluga Mea? Cine este surd ca trimisul Meu? Cine este orb ca cel de un neam cu Mine si surd ca Slujitorul Domnului?” [42:19]. Omul perfect nu judeca dupa aparente, ci judeca drept. Îi vede pe altii asa cum îi doreste sa fie; aude numai ceea ce vrea sa auda. Vede numai binele din altii. Asupra lui nu e nicio osânda [Romani 8:1], fiindca el transforma lumea cu vazul si auzul lui. „Un rege care sta pe scaunul de judecata deosebeste cu ochii lui orice fapta rea” [Pilde 20:8]. Compasiune pentru lucrurile vii – întelegere a limitarilor omenesti – nu exista în constienta regelui, fiindca el a învatat sa deosebeasca conceptele lor false de adevarata lor fiinta. Pentru el, saracia este numai somnul avutiei. El nu vede larve, ci viitori fluturi multicolori; nu iarna, ci vara dormind [Mary Webb, „Precious Bane”]; nu om nevoias, ci pe Iisus adormit. Iisus din Nazaret, care risipea raul cu ochiul Sau, e adormit în imaginatia fiecarui om, si din propria lui imaginatie trebuie sa îl trezeasca omul afirmând „EU SUNT Iisus”. Atunci si numai atunci îl va vedea pe Iisus, fiindca omul poate vedea numai ce e treaz în el. Pântecul sfânt este imaginatia omului. Pruncul sfânt este acea conceptie de sine care corespunde definitiei perfectiunii data de Isaia. Ia seama la vorbele Sf. Augustin, „Prea târziu Te iubisem, caci, iata, Tu erai înlauntru iar eu Te cautam pe aiurea”. Este constienta ta cea spre care trebuie sa te întorci ca spre singura realitate. Acolo, si numai acolo, trezesti ceea ce este adormit. „De mii de ori de S-ar naste Hristos în Betleem, de nu Se naste în tine, sufletul tau e tot pustiu” [colind medieval englezesc de Craciun]. Creatia e savârsita. Îti chemi creatia întru fiinta simtind realismul starii pe care o chemi.
O dispozitie îsi atrage afinitatile, dar nu creeaza ceea ce atrage. Cum somnul se cheama prin simtamântul „mi-e somn”, la fel, si Iisus Hristos se cheama prin sentimentul „Eu sunt Iisus Hristos”. Omul se vede numai pe sine. Nimic din ce nu e în natura lui nu se întâmpla omului. Oamenii se ivesc în jurul tau din multime tradându-si afinitatea cea mai apropiata dispozitiilor tale pe masura ce se zamislesc. Îi întâlne?ti aparent din întâmplare, dar descoperi ca sunt pe masura dispozitiilor tale. Fiindca dispozitiile tale se exteriorizeaza continuu pe ele însele, poti profeti, citindu-ti propriile dispozitii, ca vei întâlni curând, fara ca macar sa cauti, anumite personaje si anumite circumstante. Prin urmare, cheama-L pe Cel perfect întru fiinta traind în sentimentul „Eu sunt Hristos”, caci Hristos este singurul concept de sine prin care se pot vedea realitatile dezvaluite ale vesniciei. Comportamentul nostru este influentat de asumptia noastra subconstienta ce tine seama de propriul nostru rang social si intelectual precum si de cel al celui caruia ne adresam. Fie ca sa cautam si sa evocam cel mai mare rang, iar cel mai nobil dintre toate e cel care dezbraca omul de moralitatea lui si îl învesmânteaza în glorie nemuritoare nelimitata. Fie ca sa ne asumam sentimentul „Eu sunt Hristos”, si întregul nostru comportament se va schimba subtil si inconstient în conformitate cu aceasta asumptie. Asumptiile noastre subconstiente se exteriorizeaza singure continuu, pentru ca si altii sa ne vada asa cum ne vedem noi subconstient si sa ne spuna prin actiunile lor ceea ce ne-am însusit noi subconstient a fi. Asadar fie ca sa ne asumam sentimentul „EU SUNT Hristos” pâna ce revendicarea noastra constienta devine asumptia noastra subconstienta, „Iar noi toti, privind ca în oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem în acelasi chip din slava în slava [ca de la Duhul Domnului”, 2 Corinteni 3:18]. Fie ca Dumnezeu sa se trezeasca si potrivnicii Lui sa fie nimiciti. Nu e alta rugaciune mai mareata pentru om.

Loading...
Related:  Iubire,bucurie,speranta
loading...

Anunțuri publicitare

1 comment for “Rugaciunea,arta de a crede

  1. Wenona Lorance
    02/06/2011 at 22:20

    THANKS ALOT:D

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.