Despre polaritatea principililor masculin-feminin

loading...

“Si-ntr-adevar, niciodata cel care iubeste nu cauta fara sa fie cautat de cel iubit.

Cand strafulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sa stii ca exista iubire si in inima aceea.

Cand iubirea lui Dumnezeu creste in inima ta, fii sigur ca si Dumnezeu te iubeste pe tine.

Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singura mana, fara cealalta mana.

Intelepciune Divina este destinul si el este cel care a hotarat sa ne iubim unul pe celalalt.

Caci asa este dat sa fie in lumea aceasta: fiecare parte a lumii sa-si aiba perechea sa.

In ochii inteleptului, Cerul este barbatul, iar Pamantul femeia: Pamantul are grija sa faca sa creasca tot ce lasa Cerul sa cada.

Cand Pamantului ii lipseste caldura, Cerul i-o trimite; cind isi pierde prospetimea si umezeala, Cerul i le reda.

Cerul sta tot timpul de veghe ca un barbat ce-i poarta de grija nevestei sale.

Iar Pamantul se ocupa mereu de cele ale casei: naste si hraneste tot ceea ce poarta.

Priveste Pamantul si Cerul ca avand inteligenta, caci fac ceea ce fiintele inteligente fac.

Daca ei doi nu ar avea placere unul de la celalalt, de ce ar sta imbratisati ca indragostitii?

Fara Pamant cum ar putea inflorii florile si pomii? Si ce ar mai produce atunci apa si caldura Cerului?

Asa cum Dumnezeu a pus dorinta in barbat si femeie pentru ca lumea sa fie perpetuata prin unirea lor,

Asa a implantat El in fiecare parte a existentei nazuinta catre o alta parte.

Ziua si Noaptea sunt dusmani pe fata si totusi servesc amandoua aceluiasi scop,

Fiecare iubindu-l pe celalalt ca sa-si poate face impreuna lucrarea ce o au de facut amindoi,

Fara Noapte, natura Omului nu ar castiga nimic si astfel nu ar avea nimic de cheltuit Ziua.”

Rumi

Loading...

Lasă un răspuns