Ecce Homo

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frămîntări de clape-
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun
Şi-n cîntece, tumultul căderilor de ape…

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări tîrzii-
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii..

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De lenese pavane
Şi repezi farandole-
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete
Şi-n ris, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De rime,
Şi idile,
De artă
Şi eres-
În craniu port Imensul, stăpîn pe Univers
Şi-n vers, vointa celui din urmă Nenteles!…

Ion Minulescu

Loading...

Lasă un răspuns