Iubeste ceea ce este

Loading...

 

loading...

 

 Un fragment din „Iubeşte ceea ce este”  de Byron Katie, cu Stephen Mitchell

 

„Când mintea întreabă cu sinceritate, inima va răspunde. S-ar putea să trăieşti revelaţii despre tine şi lumea ta, revelaţii care îţi pot transforma întreaga viaţă, pentru totdeauna.”

 

Nimeni nu îţi poate da libertate, decât tu.

 

Ce este, este

Singura dată când suferim este când credem un gând care se ceartă cu ceea ce este. Dacă vrei ca realitatea să fie diferită decât este, ai putea la fel de bine să înveţi o pisică să latre. Poţi încerca din nou şi din nou, dar la final pisica se va uita în sus la tine şi va zice „Miau”.

Şi totuşi, dacă eşti atent, vei observa că gândeşti astfel de gânduri de zeci de ori pe zi. „Oamenii ar trebui să fie mai amabili”, „Copiii ar trebui să fie bine crescuţi”, „Soţul meu (sau soţia mea) ar trebui să fie de acord cu mine”, „Ar trebui să fiu mai slab (sau mai frumos, sau să am mai mult succes)”. Aceste gânduri sunt moduri prin care noi dorim ca realitatea să fie altfel decât este. Tot stresul pe care îl simţim, este din cauza faptului că ne certăm cu ceea ce este.

Putem vedea faptul că realitatea este bună exact aşa cum este, pentru că atunci când ne certăm cu ea, experimentăm tensiune şi frustrare. Nu ne simţim naturali şi echilibraţi. Când ne oprim din opoziţia cu realitatea, acţiunea devine simplă, fluidă, sinceră şi fără frică.

 

Stând în propria treabă

Cea mai mare parte a stresului vine din faptul că trăim mental în afara treburilor noastre. Când mă gândesc „Trebuie să-ţi găseşti o slujbă, vreau să fii fericit, ar trebui să fi punctual, ar trebui să ai mai multă grijă de tine”, sunt în treaba ta. Când sunt îngrijorată de cutremure, inundaţii, război sau când voi muri, sunt în treaba lui Dumnezeu. Dacă sunt mental în treaba ta sau a lui Dumnezeu, efectul este separarea. Am observat asta la începutul anului 1986. Când mergeam mental în treaba mamei mele, de exemplu, cu un gând ca „Mama mea ar trebui să mă înţeleagă”, am experimentat imediat un sentiment de singurătate. Şi am înţeles că de fiecare dată în viaţa mea, când m-am simţit rănită sau singură, mă aflam în treaba altora.

Dacă tu îţi trăieşti viaţa, iar eu trăiesc mental viaţa ta, cine este aici trăind-o pe a mea? Suntem amândoi acolo. Fiind mental în treaba ta, mă reţine de la a fi prezentă în treaba mea. Sunt separată de mine, întrebându-mă de ce viaţa mea nu funcţionează.

Să cred că ştiu ce e mai bine pentru altcineva, înseamnă să fiu în afara treburilor mele. Chiar şi în numele iubirii, este aroganţă pură, iar rezultatul este tensiune, anxietate şi frică. Ştiu ce este bine pentru mine? Asta este singura mea treabă. Ar trebui să lucrez cu asta, înainte să încerc să rezolv problemele tale pentru tine.

Dacă înţelegi cele trei tipuri de treburi îndeajuns să stai în treaba ta, ţi-ar putea elibera viaţa într-un mod în care nici nu-ţi poţi imagina. Data viitoare când simţi stres sau disconfort, întreabă-te în a cui treabă te afli mental şi s-ar putea să începi să râzi! Întrebarea aceasta te poate aduce la tine. Şi ai putea vedea cum nu ai fost niciodată prezent şi că ţi-ai trăit toată viaţa, mental, în treburile celorlalţi. Doar să observi când te afli în treburile celorlalţi, te poate aduce înapoi la sinele tău minunat.

Iar dacă practici asta pentru un timp, vei observa că nici tu nu ai nici o treabă şi că viaţa ta se desfăşoară perfect pe cont propriu.

 

Întâmpinându-ţi gândurile cu înţelegere

Un gând este inofensiv atât timp cât nu îl credem. Nu gândurile noastre, ci ataşamentul nostru faţă de gândurile noastre ne cauzează suferinţa. Ataşamentul de un gând înseamnă să credem că este real, fără a investiga. Un crez este un gând de care ne-am ataşat, deseori ani de zile.

Majoritatea oamenilor cred că sunt ceea ce gândurile lor le spun că sunt. Într-o zi am observat că nu eu respiram, eram respirată. După aceea am observat, spre uimirea mea, că nu eu gândeam, că de fapt eram gândită şi că gândirea nu este personală. Te trezeşti dimineaţa şi îţi spui: „Cred că azi nu voi gândi” ? Este prea târziu, deja gândeşti! Gândurile doar apar. Vin din nimic şi se duc în nimic, ca norii care trec pe cerul pustiu. Vin ca să treacă, nu să rămână. Nu există nici un rău în ele, până ne ataşăm de ele ca şi cum ar fi reale.

Nimeni nu a fost capabil să-şi controleze gândirea, cu toate astea, unii pot spune povestea despre cum şi-au oprit gândurile. Nu le dau drumul gândurilor mele, le primesc cu înţelegere. Atunci ele îmi dau drumul mie.

Gândurile sunt ca o briză, sau ca frunzele într-un copac, sau ca picături de ploaie care cad. Apar ca atare, iar prin investigare, putem deveni prieteni cu ele. Te-ai certa cu o picătură de ploaie? Picăturile nu sunt personale şi nici gândurile. O dată ce un concept este primit cu înţelegere, următoarea dată când apare îl vei găsi interesant. Ceea ce era un coşmar, acum este doar interesant. Următoarea dată când apare, s-ar putea să-l vezi ca amuzant. Următoarea dată s-ar putea să nici nu-l mai observi. Aceasta este puterea iubirii a ceea ce este.

 

 

Punând mintea pe hârtie

Primul pas este să scrii judecăţile despre orice situaţie stresantă din viaţa ta, trecută, prezentă sau viitoare, despre o persoană de care nu-ţi place, sau o întâmplare legată de cineva care te indispune sau te temi sau te întristează.

De sute de ani am fost învăţaţi să nu judecăm, dar hai să recunoaştem, încă o facem tot timpul. Adevărul este că toţi avem judecăţi care ne trec prin minte. Punând mintea pe hârtie, avem permisiunea să lăsăm acele judecăţi să vorbească, sau chiar să urle, pe hârtie. Putem descoperi că şi cele mai neplăcute gânduri pot fi primite cu iubire necondiţionată.

Te încurajez să scrii despre cineva pe care nu ai iertat încă în totalitate. Acesta este cel mai puternic loc pentru a începe. Chiar dacă ai iertat acea persoană 99 la sută, nu eşti liber până când iertarea ta este completă. Acel 1 la sută unde nu l-ai putut ierta, este tocmai locul unde eşti blocat în toate celelalte relaţii ale tale (inclusiv relaţia cu tine însuţi).

Dacă începi prin a arăta cu degetul învinovăţirii spre exterior, atunci atenţia nu este pe tine. Poţi să-ţi permiţi să te manifeşti şi astfel să fii necenzurat. Suntem adesea foarte siguri că ştim ce alţii ar trebui să facă, cum ar trebui să trăiască, cu cine ar trebui să fie. Avem o imagine foarte clară despre ceilalţi, dar nu şi despre noi.

Când faci lucrarea, vezi cine eşti, observând ce gândeşti că alte persoane sunt. În final, vei vedea că totul din jurul tău este reflecţia proprii tale gândiri. Tu eşti povestitorul, proiectorul tuturor poveştilor, iar lumea este imaginea proiectată a gândurilor tale.

De la începutul timpurilor, oamenii au încercat să schimbe lumea pentru ca să fie fericiţi. Asta nu a funcţionat niciodată, pentru că pune problema invers. Ce ne oferă lucrarea, este o cale de a schimba proiectorul, mintea, în loc să schimbăm proiectarea. Este ca şi când pe lentila proiectorului este o scamă. Credem că există o problemă pe ecran şi încercăm să schimbăm persoana asta şi după aceea cealaltă persoană, pe oricine urmează să fie proiectată problema. Dar este inutil să încerci să schimbi imaginea proiectată. O dată ce vedem unde se află scama, putem curăţa chiar lentila. Acesta este sfârşitul suferinţei şi începutul fericirii în paradis.

 

Cum să scrii pe chestionar

Te invit să fii critic, dur, copilăros şi josnic. Scrie cu spontaneitatea unui copil trist, furios, confuz, sau speriat. Nu încerca să fii înţelept, spiritual sau îngăduitor. Acesta este momentul să fii onest şi necenzurat despre ceea ce simţi. Lasă-ţi sentimentele să se exprime, fără frică de consecinţe sau orice ameninţare cu pedeapsa.

Pe pagina următoare vei găsi un exemplu completat al chestionarului Judecă-ţi aproapele. Am scris despre al doilea soţ, Paul, în acest exemplu (inclus aici cu permisiunea lui); acesta este tipul de gânduri pe care le aveam despre el, înainte ca viaţa mea să se schimbe. În timp ce citeşti, eşti invitat să înlocuieşti numele Paul cu numele adecvat din viaţa ta.

 

1. Cine te supără, întristează, dezamăgeşte sau te face să te simţi confuz şi de ce? Ce anume nu-ţi place la el/ea?

Sunt supărată pe Paul pentru că nu mă ascultă. Sunt supărată pe Paul pentru că nu mă apreciază. Nu-mi place de Paul pentru că se ceartă cu mine pentru orice aş spune.

 

2. Cum ai vrea să se schimbe? Ce ai vrea să facă?

Vreau ca Paul să-mi dea toată atenţia lui. Vreau ca Paul să mă iubească doar pe mine. Vreau ca Paul să fie de acord cu mine. Vreau ca Paul să facă mai multă mişcare.

 

3. Ce ar trebui să facă sau să nu facă, cum ar trebui să fie, să gândească sau să simtă? Ce sfat i-ai putea oferi?

Paul nu ar trebui să se uite atât de mult la televizor. Paul ar trebui să nu mai fumeze. Paul ar trebui să-mi spună că mă iubeşte. Nu ar trebui să mă ignore.

 

4. Ce ar trebui să facă pentru ca tu să fii fericit(ă)?

Am nevoie ca Paul să mă asculte. Am nevoie ca Paul să nu mă mai mintă. Am nevoie ca Paul să îşi împărtăşească sentimentele. Am nevoie ca Paul să fie blând şi bun şi răbdător.

 

5. Ce părere ai despre această persoană? Fă o listă. ( Nu uita, fii meschin şi critic)

Paul nu este sincer. Paul este nesăbuit. Paul este copilăros. Crede că nu trebuie să respecte regulile. Paul este nepăsător şi indisponibil. Paul este iresponsabil.

 

6. Ce anume ţi-ai dori să nu mai trăieşti niciodată legat de această persoană?

Niciodată nu mai vreau să trăiesc cu Paul dacă nu se schimbă. Niciodată nu mai vreau să mă mai cert cu Paul. Niciodată nu mai vreau să fiu minţită de Paul.

 

 

Investigarea: Cele patru întrebări şi întoarcerea

1. Este adevărat?

2. Poţi fi absolut sigur că este adevărat?

3. Cum reacţionezi, ce se întâmplă când crezi acest gând?

4. Cine ai fi fără gând?

şi

Întoarce gândul, după aceea găseşte cel puţin trei exemple autentice, specifice despre cum întoarcerea este adevărată în viaţa ta.

Acum, folosind cele patru întrebări, să investigăm prima afirmaţie de la numărul 1 de pe exemplu: Paul nu mă ascultă. În timp ce citeşti, gândeşte-te la cineva pe care nu ai iertat în totalitate.

 

1. Este adevărat? Întreabă-te „Este adevărat că Paul nu mă ascultă?”. Fii liniştit. Dacă vrei întradevăr să afli adevărul, răspunsul se va ridica, pentru a întâmpina întrebarea. Lasă mintea să pună întrebarea şi aşteaptă răspunsul care iese la suprafaţă.

2. Poţi fi absolut sigur că este adevărat? Analizează această întrebare: „Pot fi absolut sigur că este adevărat că Paul nu mă ascultă? Pot şti măcar dacă cineva ascultă sau nu? Eu ascult vreodată, chiar dacă par că nu aş asculta?”

3. Cum reacţionezi, ce se întâmplă când crezi acest gând? Cum reacţionezi când crezi că Paul nu te ascultă? Cum te comporţi cu el? Fă o listă. De exemplu: „Mă uit urât la el. Îl întrerup. Îl pedepsesc prin faptul că nu sunt atentă. Încep să vorbesc mai repede şi mai tare şi încerc să-l forţez să asculte.” Continuă să completezi lista în timp ce pătrunzi în interior şi uită-te cum te tratezi pe tine în acea situaţie şi cum te simţi. „Mă închid. Mă izolez. Mănânc şi dorm mult şi mă uit la televizor mult timp.

Mă simt deprimată şi singură”. Observă toate efectele gândului pe care îl crezi, Paul nu mă ascultă.

4. Cine ai fi fără gând? Acum analizează cine ai fi fără gândul Paul nu mă ascultă. Cine ai fi dacă nici nu ai fi capabil să gândeşti acest gând? Închide ochii şi imagineazăţi-l pe Paul cum nu te ascultă. Imaginează-ţi că nu ai gândul Paul nu mă ascultă (sau nici măcar că ar trebui să asculte). Ia-ţi timpul necesar. Observă ce ţi se dezvăluie. Ce vezi? Cum te simţi?

 

Întoarce gândul. Afirmaţia originală, Paul nu mă ascultă, când este întoarsă, ar putea deveni „Eu nu-l ascult pe Paul”. Este asta la fel de adevărat sau mai adevărat pentru tine? Când nu îl asculţi pe Paul?  Îl asculţi pe Paul când te gândeşti că nu te ascultă? Găseşte cel puţin trei exemple autentice, specifice despre cum această întoarcere este adevărată în viaţa ta.

Altă întoarcere este „Eu nu mă ascult”. A treia este „Paul mă ascultă”. Pentru fiecare întoarcere pe care o descoperi, găseşte cel puţin trei exemple autentice, specifice despre cum întoarcerea este adevărată în viaţa ta.

După ce ai observat întoarcerile, vei continua investigarea obişnuită pentru următoarea afirmaţie scrisă la numărul 1 pe chestionar, Paul nu mă apreciază, iar după aceea, cu alte afirmaţii de pe chestionar.

 

Rândul tău: Chestionarul

Acum ştii suficient pentru a testa Lucrarea. La început îţi vei pune gândurile pe hârtie. Doar alege o persoană sau o situaţie şi scrie, folosind propoziţii scurte şi simple. Aminteşte-ţi să araţi cu degetul în exterior. Poţi scrie din poziţia ta din prezent, sau din punctul tău de vedere de la cinci anişori sau de la două zeci şi sapte de ani. Te rog nu scrie despre tine încă.

1. Cine te supără, întristează, dezamăgeşte sau te face să te simţi confuz şi de ce? Ce anume nu-ţi place la el/ea? (Aminteşte-ţi: fii dur, copilăros şi meschin). Nu-mi place (sunt supărat pe, sau întristat, speriat, confuz etc. , de) (nume) pentru că ________ .

2. Cum ai vrea să se schimbe? Ce ai vrea să facă? Vreau ca (nume) să _______ .

3. Ce ar trebui să facă sau să nu facă, cum ar trebui să fie, să gândească sau să simtă? Ce sfat i-ai putea oferi? (Nume) ar trebui (nu ar trebui) ________ .

4. Ce ar trebui să facă pentru ca tu să fii fericit(ă)? (Imaginează-ţi că este ziua ta şi poţi avea orice îţi doreşti. Dă-i bătaie!) Am nevoie ca (nume) să ________ .

5. Ce părere ai despre această persoană? Fă o listă. ( Nu fii raţional sau blând.) (Nume) este ________ .

6. Ce anume ţi-ai dori să nu mai trăieşti niciodată legat de această persoană? Niciodată nu mai vreau să ________ .

 

 

Rândul tău: Investigarea

Una câte una, supune fiecare afirmaţie de pe chestionarul Judecă-ţi aproapele celor patru întrebări, iar după aceea întoarce afirmaţia pe care lucrezi. În tot acest proces, fii deschis să experimentezi posibilităţi dincolo de ce crezi că ştii. Nu este nimic mai interesant decât descoperirea minţii care nu ştie.

Când mintea întreabă cu sinceritate, inima va răspunde. S-ar putea să trăieşti revelaţii despre tine şi lumea ta, revelaţii care îţi pot transforma întreaga viaţă, pentru totdeauna.

Uită-te la prima afirmaţie pe care ai scris-o la numărul 1 de pe chestionar. Acum pune-ţi următoarele întrebări:

 

 

1. Este adevărat?

Realitatea pentru mine, este ceea ce este adevărat. Adevărul este ceea ce este în faţa ta, orice s-ar întâmpla. Fie că-ţi place, fie că nu-ţi place, acum plouă. „Nu ar trebui să plouă” este doar un gând. În realitate nu există aşa ceva ca „ar trebui” sau ca „nu ar trebui”. Acestea sunt doar gânduri pe care le impunem realităţii. Fără „ar trebui” şi „nu ar trebui”, putem vedea realitatea aşa cum este şi asta ne lasă liberi să acţionăm eficient, clar şi cu o minte sănătoasă.

Când îţi pui prima întrebare, ia-ţi timpul necesar. Lucrarea este despre a descoperi ce este adevărat, din cea mai adâncă parte a ta. Asculţi pentru răspunsul tău, nu al altor oameni şi nimic din ceea ce ai fost învăţat. Asta poate fi foarte tulburător, pentru că pătrunzi în necunoscut. În timp ce continui să te scufunzi mai adânc, lasă adevărul din tine să se ridice şi să întâmpine întrebarea. Fii blând în timp ce te predai investigării. Lasă această experienţă să te aibă în totalitate.

 

2. Poţi fi absolut sigur că este adevărat?

Dacă răspunsul la întrebarea 1 este da, întreabă-te „Pot fi absolut sigur că este adevărat?”. În multe cazuri, enunţul pare a fi adevărată. Sigur că pare. Conceptele tale sun bazate pe credinţe neinvestigate de o viaţă.

După ce m-am trezit la realitate în 1986, am observat de multe ori cum oamenii, în conversaţii, media şi cărţi, făceau afirmaţii ca „Nu există suficientă înţelegere în lume”, „Există prea multă violenţă”, „Ar trebui să ne iubim unul pe celălalt”. Acestea erau poveşti pe care şi eu le credeam. Păreau emoţionante, blânde şi îngrijorătoare, dar auzindu-le, am observat că crezând aceste gânduri, îmi cauza stres şi nu mă simţeam în pace în interiorul meu.

De exemplu, când am auzit povestea „oamenii ar trebui să fie mai iubitori”, întrebarea se năştea în mine „Pot fi absolut sigură că este adevărat? Chiar pot ştii pentru mine, în mine, că oamenii ar trebui să fie mai iubitori? Chiar dacă întreaga lume îmi spune, este realmente adevărat?” Şi spre surprinderea mea, când am ascultat în interiorul meu, am văzut că lumea este ceea ce este, nimic mai mult, nimic mai puţin. În ceea ce priveşte realitatea, nu există „ce ar trebui să fie”. Există doar „ceea ce este”, exact aşa cum este, chiar acum. Adevărul este înaintea fiecărei poveşti. Şi fiecare poveste, înainte de investigare, ne opreşte să vedem ceea ce este adevărat.

Acum pot în sfârşit să investighez fiecare potenţială poveste incomodă, „Pot fi absolut sigur că este adevărat?”. Iar răspunsul, la fel ca întrebarea, a fost o experienţă: Nu. Stăteam fixată în răspuns, solitară, în pace, liberă.

Cum poate fi nu răspunsul corect? Toţi pe care îi cunoşteam, toate cărţile, spuneau că răspunsul ar trebui să fie da. Dar am ajuns să văd că adevărul este el însuşi şi nu va fi ordonat de către nimeni. În prezenţa acelui nu interior, am ajuns să văd că lumea este întotdeauna aşa cum trebuie să fie, chiar dacă eu mă opun sau nu. Şi am ajuns să îmbrăţişez realitatea cu toată inima mea. Iubesc lumea, Dacă răspunsul este tot da, foarte bine. Dacă crezi că poţi fi absolut sigur că este adevărat, este întotdeauna în regulă să mergi la întrebarea 3.

 

3. Cum reacţionez, ce se întâmplă când crezi acest gând?

Cu ajutorul acestei întrebare, începem să observăm cauza şi efectul interior. Îţi dai seama că atunci când crezi gândul, apare un sentiment neplăcut, o nelinişte care poate ajunge de la disconfort uşor la frică sau panică.

După ce aceste patru întrebări m-au găsit, observam gânduri ca „Oamenii ar trebui să fie mai iubitori” şi am văzut că acestea cauzau un sentiment de nelinişte. Am observat că înaintea gândului, era pace. Mintea mea era tăcută şi limpede. Asta este ceea ce sunt fără povestea mea. Atunci, în liniştea conştientizării, am început să observ sentimentele care apăreau din credinţa în gând sau ataşamentul faţă de gândul respectiv. Iar în linişte, am putut vedea că dacă era să cred acel gând, rezultatul ar fi fost un sentiment de nelinişte şi tristeţe. Când întrebam „Cum reacţionez când cred gândul că oamenii ar trebui să fie mai iubitori?”, am observat că aveam nu doar un sentiment de nelinişte (asta era clar), dar reacţionam şi cu poze mentale pentru a demonstra că gândul era adevărat. Am zburat într-o lumea care nu exista. Am reacţionat prin a trăi într-un corp stresat, văzând totul prin ochi speriaţi, un somnambul, cineva într-un coşmar fără sfârşit. Remediul era doar să investighez.

Iubesc întrebarea 3. O dată ce, la rândul tău, răspunzi la ea, o dată ce vezi cauza şi efectul unui gând, toată suferinţa ta începe să se dezlege. Fără vre-o condiţie.

 

4. Cine ai fi fără gând?

Aceasta este o întrebare foarte puternică. Imaginează-te stând în prezenţa persoanei despre care ai scris când aceasta face ceea ce crezi că nu ar trebui să facă. Acum, doar pentru un minut sau două, închide ochii şi imaginează-ţi cine ai fi dacă nu ai putea gândi acest gând. Cum ar fi viaţa ta diferită în aceeaşi situaţie, fără acest gând? Păstrează ochii închişi şi priveşte-i fără povestea ta. Ce vezi? Ce simţi faţă de ei, fără poveste? Ce preferi, cu sau fără poveste? Care se simte mai blândă? Care se simte mai paşnică?

Pentru mulţi oameni, viaţa fără povestea lor este literalmente de neimaginat. Nu au nici o referinţă pentru ea. Astfel „Nu ştiu” este un răspuns des întâlnit la această întrebare. Alţii răspund „Aş fi liber”, „Aş fi în pace”, „Aş fi o persoană mai iubitoare”. Aţi mai putea spune „Aş fi suficient de clar să înţeleg situaţia şi să acţionez eficient”. Fără poveştile noastre, nu numai că suntem capabili să acţionăm clar şi fără frică, suntem de asemenea un prieten, un ascultător. Suntem oameni care trăiesc vieţi fericite. Suntem apreciere şi recunoştinţă, care au devenit la fel de naturale ca respiraţia însăşi. Fericirea este starea naturală pentru cineva care ştie că nu este nimic de ştiut şi că deja avem tot ce ne trebuie, chiar aici, acum.

 

Întoarce gândul

Pentru a face întoarcerea, rescrie gândul. Întâi scrie-l ca şi cum ar fi scris despre tine. Unde ai scris numele cuiva, pune-te pe tine. În loc de „el” sau „ea”, pune „eu”. De exemplu „Paul nu mă apreciază” se întoarce „Eu nu-l apreciez pe Paul” şi „Eu nu mă apreciez pe mine”. Alt tip este întoarcerea la 180 de grade la opusul extrem: „Paul mă apreciază”. Pentru fiecare întoarcere, găseşte cel puţin trei exemple autentice, specifice despre cum întoarcerea este adevărată în viaţa ta. Aici nu este vorba despre a te învinovăţii sau de a te simţi vinovat. Este despre a descoperi alternative care-ţi pot aduce pacea.

Întoarcerea este o parte foarte puternică a Lucrării. Atât timp cât crezi că problemele tale au cauza „afară”, atât timp cât crezi că oricine altcineva sau orice altceva este responsabil pentru suferinţa ta, situaţia este lipsită de speranţă. Înseamnă că eşti veşnic în rolul de victimă, că suferi în paradis. Aşa că primeşte adevărul acasă la tine şi începe să te eliberezi. Investigaţia combinată cu întoarcerea este o cale rapidă spre realizarea de sine.

 

Întoarcerea pentru numărul 6

Întoarcerea pentru afirmaţia numărul 6 de pe chestionarul Judecă-ţi aproapele este puţin diferită de celelalte. Înlocuim „Niciodată nu mai vreau să…” cu „Sunt dispus să…” şi „Aştept cu plăcere să…”. De exemplu „Niciodată nu mai vreau să mă cert cu Paul” se întoarce în „Sunt dispusă să mă cert cu Paul” şi „Aştept cu plăcere să mă cert cu Paul”.

Această întoarcere este despre a îmbrăţişa toate aspectele vieţii. Spunând şi crezând „Sunt dispus să…”, creează deschidere, creativitate şi flexibilitate. Orice rezistenţă pe care ai avea-o este slăbită, permiţându-ţi să te deschizi mai degrabă decât să încerci să aplici voinţă sau forţă pentru a eradica situaţia din viaţa ta. Spunând şi crezând „Aştept cu plăcere să…” în mod activ te deschide către viaţă, pe măsura ce se desfăşoară.

Este bine să observi că aceleaşi sentimente sau situaţii se pot întâmpla din nou, dar doar în gândurile tale. Când realizezi că disconfortul şi suferinţa sunt chemarea la investigare, ai putea să aştepţi cu plăcere sentimentele incomode. Ai putea chiar să le experimentezi ca pe nişte prieteni, venind să-ţi arate ce nu ai investigat până la sfârşit.

 

Întrebări şi răspunsuri

Î Îmi este greu să scriu despre alţii. Pot scrie despre mine?

R Dacă vrei să te cunoşti, scrie despre altcineva. Îndreaptă lucrarea spre exterior la început, şi s-ar putea să observi că tot ce este în exteriorul tău, este o reflectare directă a gândirii tale. Este doar despre tine. Mare majoritate dintre noi, ne-am îndreptat criticile şi judecăţile către noi şi nu s-a rezolvat încă nimic. Când îl judeci pe altul, investighează şi întoarce conceptul pe care îl investighezi. Aceasta este calea rapidă către înţelegere şi realizarea de sine.

Î Cum poţi spune că realitatea este bună? Ce zici despre război, viol şi toate lucrurile groaznice din lume? Le treci cu vederea?

R Cum aş putea să le trec cu vederea? Doar observ că atunci când cred că acestea nu ar trebui să existe în timp ce există, sufăr. Pot să opresc războiul din mine? Pot să încetez să mă molestez şi să-i molestez pe ceilalţi cu gândurile şi acţiunile mele abuzive? Altfel continui prin mine, chiar lucrul care vreau să înceteze în lume. Încep prin a-mi opri propria suferinţă, propriul război. Aceasta este o muncă de-o viaţă.

Î Deci ceea ce spui este că ar trebui să accept realitatea aşa cum este şi să nu mă cert cu ea. Aşa este?

R Lucrarea nu spune ceea ce ar trebui cineva să facă sau să nu facă. Doar întrebăm: Care este efectul când te cerţi cu realitatea? Cum te simţi când faci asta? Această Lucrare explorează cauza şi efectul ataşării de gândurile dureroase şi în această investigare ne găsim libertatea. Doar să zicem că nu ar trebui să ne certăm cu realitatea, reprezintă doar adăugarea altei poveşti, altei filozofii sau altei religii. Nu a funcţionat niciodată.

Î Dacă nu am o problemă cu oamenii? Pot scrie despre lucruri, ca trupul meu?

R Da. Fă Lucrarea pe orice subiect care este stresant. De îndată ce devii familiarizat cu cele patru întrebări şi întoarcerile, poţi alege subiecte ca de exemplu: corpul tău, boală, carieră, chiar Dumnezeu. După aceea foloseşte termenul „gândirea mea” în locul subiectului, atunci când faci întoarcerea.

Exemplu: „Corpul meu ar trebui să fie puternic, sănătos şi flexibil” devine „Gândirea mea ar trebui să fie puternică, sănătoasă şi flexibilă.”

Nu este asta ceea ce vrei cu adevărat, o minte echilibrată şi sănătoasă? A fost vreodată un corp bolnav o problemă, sau este gândirea ta despre corp cea care cauzează problema? Investighează. Eliberează-ţi mintea.

Î Este investigarea un proces de gândire? Dacă nu, ce este?

R Investigarea pare a fi un proces de gândire, dar de fapt este o metodă de a desface gândirea. Gândurile îşi pierd puterea asupra noastră când realizăm că ele doar apar în minte. Nu sunt personale. Prin Lucrare, în loc să ne suprimăm gândurile, învăţăm să le primim cu braţele deschise.

„Să presupunem că ai găsi o cale simplă prin care să-ţi îmbrăţişezi viaţa cu bucurie, să nu te mai cerţi cu realitatea şi să fii liniştit în mijlocul haosului. Asta este ce «Iubeşte ceea ce este» îţi oferă. Este nici mai mult nici mai puţin decât un mod revoluţionar de a-ţi trăi viaţa. Întrebarea este: suntem suficient de curajoşi să îl acceptăm?” – Erica Jong, autorul Fear of Flying (Frica de zbor)

„Lucrarea de Byron Katie este o mare binecuvântare pentru planeta noastră.

Cauza de bază a suferinţei este identificarea cu gândurile noastre, „poveştile” care ne trec continuu prin minte. Lucrarea acţionează astfel incat iti permite să-ţi cunoşti singur esenţa nemărginită a fiinţei tale. Bucurie, pace şi iubire se emană din ea, ele fiind starea ta naturală. În „Iubeşte ceea ce este”, ai cheia. Acum foloseşte-o.”

Eckhart Tolle, autor „Puterea prezentului”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *