Libertatea sufletului

Loading...

suflet liber

Libertatea sufletului. Semnale de alarma din trenul vieţii: exteriorul sufoca existenta.

Nevoia de revenire la esenţa primordiala agita tot mai mult apele lumii exterioare, tulburându-le pâna în adâncuri. Ajungem cu totii sa fim constienti de o schimbare care are loc, sau care va avea loc, sau de ceva indefinit, un “ceva” care se schimba si care nu mai este asa cum a fost pâna acum. Daca vom analiza evolutia omenirii de 2.000 de ani încoace realizam ca aceasta a deraiat de pe calea ferata a lumii interioare, exacerbarea acestei “calatorii” catre un alt drum manifestându-se cel mai puternic în ultimii 100 de ani. În aceasta calatorie cu un itinerariu bine stabilit ne-am umplut existenta cu fel si fel de suveniruri, care mai de care: telefoane mobile, televizoare, plasme, masini mai mult sau mai putin luxoase sau din ce în ce mai luxoase, computere, masini de tuns parul, de tuns iarba, masini mari, masini mici, salupe, vapoare, iahturi, avioane, nave, sateliti, telescoape, arme mici, arme mari, arme nucleare, case, vile, palate, haine, blanuri din vulpi, pantere, tigrii, caprioare, nurci etc; lampi, candelabre din piele umana (al Doilea Razboi Mondial), premii, concurente, diamante, aur, avutii, aziluri de batrâni, aziluri pentru saraci, aziluri pentru defavorizati, aziluri pentru copii parasiti, businessuri, firme, banci si bani, multi, foarte multi bani. În calatoria asta, cu trenul nostru deraiat, dorim sa vedem totul, sa avem totul, sa cuprindem totul si, nu în cele din urma, sa stapânim totul.

Ceea ce este amuzant în toata aceasta expeditie a infernului este ca tocmai acest “tot” nu poate fi stapânit si dresat asa cum un glob întreg îsi doreste. Iluzia cea mai mare cu putinta este aceea de a crede ca stapânesti totul, ca la finele vietii sa realizezi ca nimic din exteriorul tau nu este al tau! Dar daca tu esti avid, oare nu te risipesti în acest “TOT”? Iar daca te risipesti, asta nu înseamna oare ca îti pierzi unitatea? Pierzându-ti unitatea nu înseamna ca te pierzi pe tine de tine însuti?
Singura realitate exterioara, daca îi pot spune asa, este propriul nostru trup. Dar si aici intervine iluzia. De câte ori omul nu a mai fost stapân pe propriul trup? De câte ori trupul nu a exterminat esenta vietii? De câte ori trupurile multor oameni nu au fost în “chiria” duhurilor malefice? Si atunci te întrebi: oare sunt stapân pe trupul meu? Oare cine sunt eu? Daca tot timpul spunem: mâna mea, sau ochiul meu, sau trupul meu, asta nu înseamna ca ne raportam la ceva exterior? Nu înseamna ca eu sunt si altceva în afara de trup? Nu înseamna ca eu locuiesc în acest trup? Si daca eu locuiesc în acest trup; eu cine sunt?

Egregorii vietii noastre
Sa vedem cum se simte acest “eu” în societatea de azi. De când te nasti esti angrenat într-un sistem educational în care înveti teorii despre diferite lucruri, înveti sa gândesti asa cum teoria te îndruma; existenta ta la gradinita este datorata faptului ca parintii nu mai au timp de tine din cauza sistemului. Tu, copil fiind, nu întelegi care este rostul tau alaturi de ceilalti si de ce dintr-odata trebuie sa îti gasesti locul în alta parte când tu tânjesti dupa locul în care te-ai nascut. Nimeni nu îti raspunde la aceasta întrebare. Ajungi în clasele primare si dintr-odata esti obligat sa acumulezi continuu informatii despre lumea înconjuratoare si cum s-a creat ea. Unii învata mai bine, altii învata mai prost si de aici apare un nou concept – concurenta. Poate ca multora dintre voi le-a trecut pe la ureche dojana: “Tu nu vrei sa fii mai bun decât ceilalti?” sau “Tu vrei sa fii codasul clasei?”. Si uite asa, apare spiritul competitiv, sa nu uitam, SPIRITUL competitiv! Am subliniat cuvântul “spirit” pentru ca, dupa câte stiintele initiatice ne învata, orice fel de manifestare mentala colectiva creeaza un egregor – o entitate emanata de mentalul colectiv care guverneaza acea idee, concept, manifestare, loc, oras, judet, tara, continent si multe altele. De mici copii suntem învatati sa alimentam acest spirit, acest egregor. Asadar, atunci când spunem: spirit competitiv, spirit de lupta, spirit de gluma; chiar exista în plan subtil o entitate care guverneaza acel concept, acea idee. Si dupa câte stim, entitatile pot fi si ele bune sau mai putin bune. Pentru dezvoltarea acestui spirit competitiv este creata o metoda de diferentiere, de departajare în functie de dorinta si capacitatea fiecarui copil de a învata. Daca esti încadrat într-un anumit nivel, sa spunem între 8 si 10, esti considerat destept sau bun la învatatura; daca ai note între 6 si 8 esti considerat “mediu”; daca ai între 4 si 6 deja ajungi sa fii prost, iar pâna în 4 esti mediocru sau “fara scapare”. Date fiind coordonatele acestui sistem, esti traumatizat de mic, de catre toti din jurul tau, sa înveti cât mai bine cu putinta. Dar nimeni nu îti explica de ce!
Câti elevi nu am vazut plângând ca au luat nota 9! Nu mai vorbesc de altii, cu note mai mici. Sunt cazuri în care parintii devin adevarati fanatici, extremisti, cu propriii lor copii inducându-le ideea ca performanta se reflecta prin nota 10. Si as vrea sa întreb: ce înseamna nota 10 sau nota 1? Problema este ca marea majoritate a copiilor sunt învatati sa ingurgiteze anumite informatii doar de dragul de a fi cât mai bine bonificati în societate si ca nu cumva sa manânce bataie acasa. Asa putem întelege de ce marea majoritate a celor care au terminat liceul îsi mai aduc aminte doar o foarte mica parte din ce au învatat, iar ce îsi aduc aminte face parte din lucrurile placute pe care le-au studiat. Câti nu învata pentru examene si la o saptamâna, doua nu îsi mai aduc aminte absolut nimic? Dar de ce nimeni nu se întreaba, de ce?

Iluzia croseteaza radacini
Pe tot acest parcurs evolutiv esti bombardat continuu cu informatii: tehnologie de ultima ora, haine, reviste porno, reviste de cancan, filme porno, site-uri porno, masini scumpe, vedete, emisiuni pline de snobism si mediocritate, vile luxoase si câte si mai câte. Ideea principala fiind una singura – BANII!
Si pentru ca e de bonton sa fii “intelectual”, trebuie sa faci facultate. De aici deja lucrurile se amplifica si mai puternic, ajungând ca în cele din urma sa devii un produs al acestei societati. Asa apar joburile, dupa care creditele, urmând sa muncesti o viata întreaga pentru a-ti plati datoriile la banca (si asta pentru ca îti doresti cât mai mult, asa cum ai fost învatat), pentru a acumula cât mai mult, în ideea ca, la un moment dat, micul sau marele “tezaur” pe care îl ai sa-ti asigure fericirea în partea a treia a vietii.

Sa-ti asigure fericirea în partea a treia a vietii…
Si viata începe sa se desfasoare în urmatoarele tipare: te scoli, pleci la serviciu, îti faci treaba într-o multime de nervi, pentru ca nu poti accepta ca cei din jur sa te considere un animal, îti iei nervii la pachet si daca ai destui bani te duci la restaurant sa mananci, daca nu, iei directia catre casa. Plin de nervi, sau daca nu cel putin epuizat, începi sa mananci. Nu e de mirare ca mâncarea nu mai pica bine. Dupa asta, te uiti la televizor, la una dintre emisiunile primitive, te culci si o iei din nou de la capat câteva zeci de mii de zile. Cum credeti ca se simte acest “eu” într-o asemenea viata? În lume, la acest moment, exista doua sisteme care controleaza lumea: cel socialist si cel capitalist. Care nu reprezinta decât puscaria interioara (socialismul) si cea exterioara (capitalismul), ambele rasfrângându-se asupra unui singur lucru – sufletul. Putem noi oare sa ne imaginam un alt fel de societate? Un alt fel de sistem?
Problema sistemelor si a societatii este ca pun accentul prost, uita valoarea esentiala a lucrurilor. Constiinta valorii este prabusita, iar sufletul este animalizat. Am uitat sa percepem ce se afla în spatele materiei. Când punem mâna pe un mar, uitam valoarea lui reala, nu îi dam importanta, îl mâncam pur si simplu. Un savant va detalia toate aspectele sale fizice, provenienta, culoarea, compozitia, în timp ce un mistic gusta în profunzime, întelege sursa divina, îl imagineaza mental, îi simte gustul pâna la cel mai mic detaliu. În acest fel, un mistic poate mânca un mar fara ca el sa mai existe în realitate, închide ochii si îl recreeaza imaginar.
În antichitate, oamenii intrau în contact cu materia într-un mod mult mai armonios. Simturile noastre: auz, vaz, miros, gust, pipait sunt create tocmai pentru a intra în contact cu energiile materiei. Daca luam un pahar cu apa, pur si simplu, fara a mai intra în contact cu el, atunci si simturile noastre înceteaza a mai analiza. Dar daca îl simtim, gustam apa în profunzime cu toate simturile, contactul dintre noi si materie se schimba, devine mai profund. V-ati gândit vreodata ca pâna si un simplu pahar contine principiul universal al dualitatii – yin-yang? Nu reprezinta el principiul masculin yang (falic al vietii) si principul feminin yin (gura paharului)? Tot ceea ce ne înconjoara este creat pe acest principiu, începând de la minerale, vegetale, animale pâna la cele cosmice. Analizând obiectele care ne înconjoara si din alt sens, ne determina sa intram în legatura si cu valoarea lor reala.

Omul îsi creeaza Iisusi pentru a-I rastigni
Trebuie stiut ca supraaprecierea materiei, cât si supraaprecierea ca sens general consuma individul de foarte multa energie, aducându-l la epuizare. De ce un om sufera atât de mult daca pierde un obiect? Pentru ca îl supraapreciaza. De ce un om este deceptionat de un alt om? Pentru ca îl supraapreciaza. Am vazut persoane care fac crize de isterie datorita pierderii unui telefon mobil sau al unui alt lucru. Si tot timpul ma întrebam care este cauza profunda a acestor crize de ego – pâna la urma. Unul din raspunsuri a fost supraaprecierea. De aici putem extinde conceptul pâna la cele mai înalte sfere ale societatii. Dezechilibrele în aceasta lume au stat la baza supraaprecierii puterii. Tot ceea ce este creat în acest univers are o anumita rezonanta, pâna si puterea. Daca nu stapânesti rezonanta reala a puterii si începi sa o supraapreciezi, cu siguranta ajungi sa devii fanatic, iar în momentul în care puterea îti este luata, declinul psihologic este catastrofal, ajungând pâna la sinucidere. Probabil ca stiti expresia: “Omul îsi creeaza Iisusi ca apoi sa Ii rastigneasca”. Un maestru spiritual autentic niciodata nu îsi va lasa discipolii sa îl supraaprecieze, ci va întoarce energia catre sinele fiecaruia, încercând ca discipolul sa-i devina maestru. În tot acest cadru, sufletul devine angoasat, anxios, depresiv, îmbolnavindu-se treptat. Nu uitati sa va acordati libertate sau sa va acordati cu libertatea! Libertatea de a fi relaxat cu tine însuti, libertatea de a fi cu celalalt, cu familia, libertatea de a te bucura, libertatea de a vedea soarele, libertatea de a fi nou, renascut, libertatea de a petrece timp în preajma naturii, a animalelor, a cartilor, libertatea de a vorbi cu Tatal Ceresc, libertatea de a fi TU însuti! E foarte adevarat ca toate acestea nu sunt lucruri noi, ba dimpotriva, sunt atât de firesti si normale, dar pe atât de uitate în societatea secolului XXI.
Noi toti simtim undeva nevoia de a ne întoarce în timp, undeva unde este mai liniste, mai natural, mai armonios. Undeva unde scrisul unei scrisori se contureaza din pana, undeva unde masa o iei la umbra unui copac, undeva unde linistea vietii te hraneste continuu. Nimic din toate acestea nu sunt pierdute. Probabil am uitat cum este sentimentul primirii unei scrisori în care gândurile sunt asternute pe hârtie, în care scrisul parca este o punte de legatura cu momentul conceperii scrisorii, în care totul te conecteaza într-un sens mult mai profund. Toate aceste “contacte” cu sensurile profunde al existentei cum ar fi: natura, soarele, luna, noaptea, ziua, apa, muntii, oamenii, mediul înconjurator, obiectele, nu fac decât sa repuna omul în legatura sa cu natura, ceea ce si este de fapt – natura! Omul este natura, face parte din ea si este parte integranta a naturii. Cu cât ne apropiem mai mult de natura noastra umana naturala, cu atât întelegem mai bine cum se manifesta ea, ce o influenteaza, rolul energiei si al “dansului” ei. Cu cât ne departam de noi însine, cu atât ne este mai greu sa acceptam existenta energiei, a câmpurilor energetice, a chakrelor (rotilor energetice), a aurei si a tot ce tine de manifestarea lor. Am observat ca în cea mai mare parte, oamenii care sunt interesati de latura energetica a fiintei umane sunt mult mai aproape de natura, de om, de întelegere, fata de cei care traiesc sub imperiul banilor, al carierei, al egoului, al materialitatii.
Întelegerea inteligentei din spatele materiei deschide multe drumuri si gânduri care va pot influenta viata într-un sens foarte armonios. Cel mai important este sa va centrati atentia asupra propriei persoane si asupra libertatii pe care o aveti si de care ati uitat. Patrundeti în adâncul fiintei dumneavoastra ca sa puteti întelege universul!(O.M.Aivanhov)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *