Recunostinta

Nu poţi vorbi despre abundenţă, fără să vorbeşti şi despre recunoştinţă. Recunoştinţa porneşte din sentimentul valorii intrinsece şi sprijină trăirea experienţei abundenţei. Pe de altă parte, nerecunoştinţa şi resentimentul îşi trag obârşia din sentimentul lipsei de valoare intrinsecă şi consolidează perceperea lipsei.tumblr_mrc69brwGs1qi03u5o1_500

Fiecare dintre ele este un cerc închis. Ca să pătrunzi în cercul stării de graţie, e nevoie să-ţi aduci iubire – ţie însuţi sau altcuiva. Ca să intri în cercul fricii, e nevoie să refuzi iubirea – ţie însuţi sau altcuiva.Atunci când stai în interiorul unuia dintre cercuri, realitatea celuilalt cerc devine contestabilă. Din acest motiv ai adesea sentimentul că există în experienţa ta două lumi ce se exclud reciproc.Cei recunoscători nu-şi pot imagina că pot fi nedreptăţiţi. Cei ranchiunoşi nu-şi pot imagina că pot fi iubiţi de Dumnezeu.

In care dintre aceste lumi vrei să locuieşti? Alegerea îţi aparţine.

In orice moment trebuie să decizi între a face pe victima sau a-ţi aminti că nu poţi fi nedreptăţit. În primul caz vei fi ofensat de darul primit şi îl vei vedea ca pe o pedeapsă; în al doilea caz vei accepta ceea ce vine spre tine, ştiind că îţi aduce o binecuvântare pe care încă nu o poţi vedea.

Recunoştinţa este opţiunea de a vedea Iubirea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Nici o fiinţă care alege astfel nu se poate simţi nenorocită. Căci opţiunea de a aprecia duce la fericire, întocmai cum opţiunea de a nu aprecia duce la nefericire şi disperare.Primul gest sprijină şi înalţă. Al doilea, devalorizează şi demolează.

Felul cum alegi să reacţionezi faţă de viaţă dă contur propriei tale percepţii permanente. Dacă trăieşti în disperare, asta se întâmplă deoarece alegi să nu apreciezi ‘darurile ce ţi-au fost oferite.

Fiecare persoană ce păşeşte pe pământ culege rezultatele gândurilor pe care Ie-a semănat. Iar dacă vrea să schimbe natura recoltei din anul viitor, ea trebuie să schimbe gândurile pe care le gândeşte acum.

Gândeşte doar un singur gând de recunoştinţă şi vei vedea cât este de adevărată această simplă afirmaţie. Data viitoare când eşti pe cale să nu apreciezi un dar ce ţi se oferă, opreşte-te un moment şi deschide-ţi inima ca să primeşti acel dar cu recunoştinţă.

Observă, apoi, cum se transformă atât modul în care trăieşti experienţa darului, cât şi relaţia cu cel care-l oferă.Data viitoare când eşti pornit să judeci sau să condamni pe altul, opreşte-te o clipă şi lasă-l să intre în inima ta. Binecuvântează acolo unde ai condamna. Nu judeca şi fii bucuros că n-ai judecat. Simte uşurarea care te cuprinde când îl eliberezi pe celălalt de percepţiile tale înguste.

Când am spus să întorci şi celălalt obraz, te-am învăţat să-i demonstrezi semenului tău că nu-ţi poate face un rău. Dacă nu-ţi poate face un râu, nu poate fi vinovat de atacul asupra ta. Şi dacă nu este vinovat, nu trebuie să se autopedepsească.

Când întorci şi obrazul celălalt, nu-ţi inviţi semenul să te lovească din nou. Îi reaminteşti doar că nu ţi s-a tăcut nici un rău. Ii spui că ştii că tu nu poţi fi nedreptăţit sau tratat cum nu trebuie. Îi demonstrezi refuzul tău de a încuviinţa atacul, fiindcă ştii că, în acel moment, eşti demn de a fi preţuit şi iubit. Şi, cunoscându-ţi valoarea intrinsecă, tu nu poţi să nu o vezi pe a lui. Abuzurile şi greşelile din această lume vor lua sfârşit. atunci când vei refuza să fii victimă sau torţionar. Atunci vei păşi afară din cercul fricii şi tot ceea ce vei face şi vei spune va fi plin de har.

Aceasta este experienţa pe care o va trăi fiecare dintre voi.

Christos Se va naşte în tine aşa cum S-a născut în mine. Dar, mai întâi, trebuie să pui deoparte orice sentiment de nevrednicie, toată mentalitatea lipsei, tot resentimentul, toată nevoia de atac sau apărare.Mai întâi trebuie să înveţi să întorci şi celălalt obraz.

S-ar părea că există două lumi, dar cu adevărat există numai una.Frica este doar absenţa iubirii. Lipsa este doar absenţa abundenţei.Resentimentul este doar absenţa recunoştinţei.

Ceva nu poate lipsi, dacă nu a fost, mai întâi, prezent din abundenţă. Fără prezenţă, absenţa n-are nici un sens.

E ca un joc de-a v-aţi ascunselea. Cineva trebuie să se ascundă mai întâi. Cine va fi acela? Tu sau eu? Poate va fi Creatorul însuşi. În adevăr, aceasta nu contează. Când e rândul tău, te vei ascunde,iar semenul tău te va găsi, aşa cum l-am găsit eu. Fiecare ajunge să se ascundă şi fiecare este găsit – în cele din urmă. Lumea dualităţii emană din întregime şi la întregime se întoarce. Ceea ce e adunat se separă şi se a-dună din nou. Este un simplu dans. Nu e cazul să fie ceva înfricoşător.

Vă invit să intraţi în acest dans, fără să vă luaţi prea în serios. Nici unul dintre voi nu e un dansator profesionist. Dar fiecare dintre voi este capabil să înveţe paşii. Dacă se întâmplă să calci pe cineva pe picior, un simplu „îmi pare rău” va fi de-ajuns.

Cu toţii învăţaţi în acelaşi timp şi e de aşteptat să faceţi greşeli.~Paul Ferrini

Loading...
Related:  Dragostea nu raneste pe nimeni

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.