Tu când ai de gând să-mi spui că mă iubeşti?


Tu când ai de gând să-mi spui că mă iubeşti?hai-la-cafea-1_4999dd4130ef03
Ce evenimente ar trebui să mai aibă loc
Pentru ca să poţi articula cu subiect şi predicat,
Să declari pe propria răspundere
De bună voie şi nevăzută de nimeni,
Să te eliberezi de această povară
A orgoliului şi a inimii deopotrivă.

Tu când ai de gând să-mi spui că mă iubeşti?
Ar trebui să te gândeşti ce înseamnă,
Să-i înţelegi rostul şi locul în tine,
Te cunosc, de-acum, altfel ai fi spus-o demult.
De atunci, de când privirile noastre
Au sărit în gol şi în căprui, una în alta,
Iar noi, ca o izbăvire, eram goi, unul în pielea celuilalt.

Tu când ai de gând să-mi spui că mă iubeşti?
Nu mai tot căuta răspunsuri în cochilia unui melc
Aşa cum ai face-o într-un ghioc de aur alb,
Până la urmă e cea mai simplă, cea mai curată
Dar şi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste,
Ea se zămisleşte din aproape nimic,
Din aer, emoţie şi lumină.

Tu când ai de gând să-mi spui că mă iubeşti?
Se învârte Pământul pe dinlăuntrul nostru
Gravitaţia se află într-un loc necunoscut,
Pe o planetă nevăzută, locuită doar de noi
Şi de tăcerile nesfârşite ale umerilor,
Curaj, ia-mi inima între dinţi şi declară
Ca un ofiţer al stării de iubire.

loading...

Tu când ai de gând să-mi spui că mă iubeşti?
N-ai nevoie de prea multe reglaje fine, de acorduri,
E treabă mai mult de feeling şi de corduri,
Ştii foarte bine că vibraţiile tale îmi curg prin vene
Joacă-te cu balansul luminii, filtrează-l prin gene,
Nu căuta răspunsuri prin cărţile de alchimie
La mine totul e atât de simplu, eu sunt poezie.
_____________

■ „Tu când ai de gând să-mi spui că mă iubeşti?” face parte din volumul „Am să te iubesc până la sfârşitul lumii” – carte de poezie.~Marius Tuca

Loading...

loading...

4 comments for “Tu când ai de gând să-mi spui că mă iubeşti?

  1. cristian
    20/10/2013 at 15:47

    De dragostea noastră nimeni nu ştie
    şi nimeni nu poate ghici cum iubim.
    în trupuri de ceară ard flăcări de vise
    şi-n ele, încet, amândoi ne topim.

    De-ar şti lumea toată ce taină e-n noi,
    Pe cruci, ca tâlharii, am fi răstigniţi.
    Iubirea ne-ar fi o cunună pe creştet,
    Iar ochii din jur numai spini otrăviţi.

    Doar sufletul meu şi cu sufletul tău
    Cunosc ce ne leagă atât de profund.
    De-aceea, în fiece noapte-mpreună
    Se-nalţă zâmbind şi-ntre stele se-ascund.

    Iar zborul le este frumos ca un vis!
    Departe de lume, departe de tot!
    Iar noi le-aşteptăm să se-ntoarcă în trupuri
    în care, apoi, doar să plângă mai pot.

    Bucuresti : 05.06.2011

    http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/2012/08/nimeni-nu-stie.html

  2. cristian
    20/10/2013 at 15:50

    Nu te iubesc fiincă eşti ruie ca sarea, topazul,
    sau ca săgeta de carne ce stârneşte focul;
    te iubesc aşa cum anumite lucruri obscure
    se iubesc: în secret, între umbră şi suflet.

    Te iubesc cum iubesc planta ce nu se-mpodobeşte,
    luminată din adanc de florile nenăscute,
    şi, hrănită de dragostea ce se ascunde în mine,
    îşi revarsă aroma vie asupra pământului.

    Te iubesc fără să ştiu de ce, unde şi cum,
    te iubesc fără ocolişuri şi fără orgolii deşarte:
    te iubesc fiindcă n-am învăţat să iubesc altfel

    decât absolut: dacă tu nu eşti nici eu nu sunt,
    atât de aproape încât mâna ta pe pieptul meu
    devine mâna mea şi-ţi închid ochii cu somnul meu.

    Traducere
    Soneto XVII – Pablo Neruda

  3. cristian
    20/10/2013 at 15:51

    Preluate din cartea: „Intalnirea cu sufletul pereche” de Mana Luz.

    TE-AM CAUTAT

    Un hulubel, pe-o creanga
    Isi striga, iar, perechea;
    La tainicul sau cantec,
    Deschide-ti, azi, urechea!

    Eu, randuri de vieti,
    Mereu te-am cautat…
    Slavita fie clipa
    In care te-am aflat!

    Te cautam in ochii
    Ce-mprastiau scantei,
    Cand ii vedeam albastri,
    Credeam ca sunt ai tai.

    Prin lumi de vis trecand,
    Prin pagini de povesti,
    Speram la zana buna,
    Stiam ca tu, doar, esti.

    Vedeam o floare alba
    Cum se deschide-n zori,
    Gandindu-te pe tine,
    Ma incercau fiori.

    Un fluture zglobiu
    Credeam ca poti sa fii;
    Un nor pribeag pe bolta,
    Un cactus in pustii…

    Credeam ca-n trandafirul
    Sarutat de roua.
    Tu iti intinzi spre mine
    Bratele amandoua.

    Te-am cautat in codrii,
    In marea de opal,
    In piscuri reci de munte,
    In globuri de cristal…

    Si nu stiam pe unde
    Mai pot razbate-n lume,
    Ca sa m-auzi, IUBIRE,
    Strigandu-te pe nume.

    Azi, cand sunt cu tine,
    Ma leagan in divin,
    Traind nemarginirea,
    Eliberat de chin.

  4. cristian
    20/10/2013 at 16:04

    PRIMESTE FLOAREA FERMECATA

    Ti-am adus in dar o floare-
    Floarea sufletului meu;
    Violetul din petale
    L-am furat din Curcubeu.

    Primeste floarea fermecata
    Si sfinte ganduri de iubire,
    Deschizatoare de carari
    Spre-adevarata fericire!

    Primeste lacrima fierbinte
    Ce se prelinge-m parul tau
    Si simte binecuvantarea
    Ce ne-o trimite Dumnezeu!…

    Preluate din cartea: „Intalnirea cu sufletul pereche” de Mana Luz.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.