Vegetarianismul

Vegetarianismul nu poate înălţa pe nimeni în lumile superioare; el poate fi doar un sprijin, pe care trebuie să-l înţelegem astfel: Vreau să-mi deschid accesul la anumite modalităţi de înţelegere a lumilor spirituale; corporalitatea mea densă e o piedică pe această cale, şi această piedică este atât de puternică, încât exerciţiile nu-şi fac efectul just; îmi uşurez, deci, această activitate prin faptul că dau corporalităţii mele posibilitatea de a deveni ceva mai uşoară. Un mijloc de a înlesni această activitate este, de pildă, vegetarianismul, care nu este predicat nicidecum ca o dogmă, ci e sugerat drept mijloc de a înlesni omului calea spre înţelegerea lumilor spirituale. Dar să nu creadă nimeni că prin regimul vegetarian şi-ar putea dezvolta forţe spirituale. Căci sufletul rămâne cum a fost; numai că trupul îşi pierde din vigoare. Dar dacă, pe de o parte, sufletul a devenit mai puternic, pe de altă parte, prin faptul că regimul vegetarian îşi exercită influenţa asupra omului, sufletul va putea face mai puternic, din centrul forţelor lui sufleteşti, în mod corespunzător, corpul devenit mai subtil, aşa că un om care se dezvoltă din punct de vedere spiritual, urmând în acelaşi timp un regim vegetarian, va deveni mai destoinic, mai capabil şi mai rezistent în viaţă, şi nu numai că se poate lua la întrecere cu orice consumator de carne, dar îl poate chiar depăşi în ceea ce priveşte capacitatea de muncă. Și aceasta tocmai că nu se întâmplă ceea ce cred mulţi atunci când spun despre cei care se situează pe solul unui curent spiritual şi, totodată, sunt vegetarieni: Bieţii oameni, nu-şi pot permite nici măcar plăcerea de a gusta o bucăţică de carne!
vegetarianism-300x278-jpg
Cât timp omul trăieşte într-o asemenea dispoziţie, vegetarianismul nu-i foloseşte la nimic. Câtă vreme are poftă şi e avid după carne, vegetarianismul nu-l ajută deloc; îl ajută numai atunci când se situează pe poziţia pe care vreau s-o ilustrez printr-o mică întâmplare.

Acum câtva timp cineva a fost întrebat: Dar, de fapt, de ce nu mâncaţi carne? Iar el îi răspunse: Aş vrea să vă deranjez şi eu cu o întrebare. De ce nu mâncaţi carne de câine sau de pisică? ‒ Păi, aşa ceva nu se poate mânca! ‒ Dar de ce? Ei, fiindcă-mi face greaţă! ‒ Ei bine, tot aşa-mi face mie greaţă orice fel de carne!

Aceasta este dispoziţia sufletească potrivită. Numai atunci când plăcerea consumului de carne a dispărut, am ajuns la dispoziţia în care abţinerea de la carne ne poate fi de folos în ceea ce priveşte lumile spirituale. Înainte de aceasta, abţinerea de la carne nu poate fi decât un mijloc ajutător prin care ne putem dezobişnui de carne. Dar dacă nu ne putem dezobişnui, poate că e mai bine să reluăm consumul de carne, căci chinul permanent de a ne stăpâni această poftă nu e nicidecum calea justă spre înţelegerea ştiinţei spirituale.

Toate acestea caracterizează pentru dumneavoastră ceea ce putem numi o asceză adevărată şi o falsă asceză. Uşor ajung la falsa asceză aceia care nutresc numai dorinţa aprigă de a-şi dezvolta forţele şi facultăţile lăuntric-sufleteşti, căci pe aceştia îi va interesa prea puţin cunoaşterea reală a lumii exterioare. Ei nu vor decât să dezvolte aceste facultăţi sufleteşti şi să aştepte apoi pentru a vedea ce se întâmplă. Acest lucru se poate realiza cel mai bine dacă-ţi chinuieşti trupul cât mai mult cu putinţă; atunci el devine slab, sufletul poate să rămână şi el slab şi poate privi astfel în interiorul unei lumi spirituale oarecare, chiar dacă este cu totul incapabil să înţeleagă o lume spirituală reală. Dar aceasta este o cale a amăgirii; căci, din momentul în care omul îşi zăvoreşte drumul înapoi în lumea fizică, el nu mai este întâmpinat de o lume spirituală veritabilă, ci numai de imaginile înşelătoare ale sinei sale proprii”~Rudolf Steiner

Multumeste pamantului pentru toate cele ce-ti ofera, multumeste cerului pentru ploaia care iti hraneste pamantul, multumeste soarelui pentru caldura si lumina casei tale si a pamantului tau, multumeste lunii pentru linistea somnului tau, multumeste stelelor ca vegheaza asupra somnului tau, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el,multumeste padurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului pentru apa ce-o bei,multumeste copacului pentru lucrarile ce-ti arata, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe chip.-Legile lui Zamolxe

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *