Energizati-va cu ajutorul copacilor

Loading...

4f2a49a5ae720cc8336cb28fed3ec9faPrin aplicaţiile şi procedurile sale, silvoterapia se deosebeşte de celelalte metode de tratament
naturiste, deşi conţinutul procesului de vindecare este în mare măsură acelaşi. El implică nu numai latura
fizică a trupului nostru, ci şi cea psihică (sufletul) şi cea spirituală (mintea). Acesta este un aspect
hotărâtor, deoarece se ştie că orice influenţă exercitată asupra componentei organice a fiinţei noastre se
transmite ulterior afecţiunii şi raţiunii. Şi invers, o experienţă sau o trăire din planul spiritual se repercutează prin intermediul sentimentelor asupra trupului nostru. Dacă demersul de vindecare nu va depăşi orizontul materialist, rezumându-se doar la medicamente, mai curând sau mai târziu, acestea îşi vor extinde acţiunea şi asupra universului afectiv şi spiritual. Erorile au consecinţe grave, care deseori nu mai pot fi eliminate prin mijloace de acelaşi tip, adică materiale. Dacă însă vom alege un remediu şi o terapie  ce se adresează mai întâi laturii spirituale, procesul de vindecare va fi, eventual ceva mai îndelungat, dar va pătrunde mai profund în zonele organice.
Toate aceste considerente sunt valabile şi pentru silvoterapie, ca parte a medicinii naturii.De fapt, silvoterapia preia străvechea tradiţie populară de vindecare cu ajutorul arborilor, în care se obişnuia să se meargă la cutare sau cutare copac, pentru a lecui cutare sau cutare suferinţă fizică.

Iată mai jos câţiva dintre arborii şi arbuştii cel mai frecvent recomandaţi odinioară şi azi:
Arţarul – Contra oricăror erupţii pe piele (se ating crengile).
Mărul – Are acţiune antitumorală (se foloseşte în tratamentul cancerului).
Mesteacănul – Echilibrează şi combate stresul celor ce depun o muncă intelectuală intensă, stimulează activitatea cerebrală. De asemenea, poate fi de ajutor în gută şi afecţiuni reumatismale.
Stejarul – Reglează sistemul circulator şi normalizează tensiunea. Are acţiune tonifiantă, se recomandă pentru perioada de convalescenţă după spitalizare.
Taninul – Folositor în gută şi astenie.
Plopul – Contra stărilor tensionate.
Frasinul – Stimulează şi tonifică întregul organism.
Molidul, pinul – În gută şi boli de plămâni. Combat transpiraţia. Ajută în momentele de suprasolicitare, întăresc nervii şi relaxează.
Alunul – Stimulează funcţiile pielii, fortifică nervii şi inima.
Socul – Activează eliminarea reziduurilor prin scaun şi urină. Întăreşte sistemul imunitar şi previne răcelile.
Teiul – Întăreşte inima. Calmează şi relaxează.
silvoterapia-energia-arborilorLa prima vedere, s-ar putea crede că sub denumirea de silvoterapie se înţeleg doar formele obişnuite de prelucrare şi utilizare ale plantelor medicinale, aşa cum le cunoaştem din practica generală a fitoterapiei, prin urmare, prepararea de infuzii, tincturi, unguente şi altele asemenea.

Un remediu de sorginte divină: energia arborilor
Rădăcinile, scoarţa, mugurii, frunzele, florile şi fructele arborilor sunt transformate frecvent în remedii de sănătate. Cu mult mai importantă e însă forţa energetică a pomilor fructiferi şi a copacilor, o iradiere benefică pentru starea psihică şi spirituală a celor ce au nevoie de ajutor, oameni bolnavi, dar şi sănătoşi  care vor să-şi refacă rezervele de vitalitate. Ideea de însănătoşire cu ajutorul arborilor e la fel de veche  precum omenirea însăşi. Din păcate, ea a fost uitată aproape cu totul, foarte puţini oameni mai cunosc  astăzi această metodă. Este o modalitate de vindecare ce s-a pierdut, fiindcă necesită receptivitate şi timp.
Silvoterapia oferă posibilităţi nelimitate de a  regăsi legătura profundă cu natura şi prin natură cu noi înşine, dar şi cu semenii noştri, de a învăţa din nou să simţim şi să comunicăm. Fireşte, este doar una dintre numeroasele modalităţi de a impulsiona căutarea sinelui şi revigorarea relaţiilor cu cei din jur, însă una dintre cele mai frumoase pe care le cunoaştem.În silvoterapie, remediul este chiar fiinţa vie a arborelui. Ne însănătoşim şi ne energizăm, apelând la forţa ce face copacul să crească până la splendoarea deplinei sale maturităţi, după tiparul caracterului său specific, al unicităţii lui.

Copacul ca mijlocitor
Când izbutim să ne apropiem de un copac, e ca şi cum l-am auzi spunând: „Vino şi cunoaşte-te prin  mine. Deschide-ţi inima. Dacă îmi înţelegi glasul, te pot însoţi pe calea noastră comună, până la sorgintea eternă a vieţii”. Modalitatea tradiţională de a intra în legătură cu un arbore este următoarea: descălţaţi de pantofi şi ciorapi, cu tălpile simţind nemijlocit pământul, , ne apropiem de copac, îi atingem trunchiul cu vârfurile picioarelor şi îl înconjurăm cu braţele. Sau braţele pot fi lipite de el, cu palmele îndreptate în jos.Urmează să percepem copacul încet, fără grabă. Ne rezemăm de el şi ne odihnim la pieptul lui. E o concentrare tăcută, în care arborele începe să ne ajute. Acum el îşi îndeplineşte rolul de mijlocitor. Încetează să fie doar lemn şi frunziş şi devine făptura vie care a fost de fapt întotdeauna.(Prelucrare Valeriu  Ciuculin)

Pentru a fi echilibraţi şi pentru a fi în armonie cu legea naturală, trebuie să fim capabili să dăm şi să primim. A da sau a ajuta, fie că oferi dragoste, timp, bani sau talent, creează un gol care îţi dă posibilitatea să primeşti mai mult din ceea ce dai. Primind îndatoritor, în schimb, te umpli din nou pentru a da şi mai mult. Serviciul este deci parte dintr-un ciclu natural al universului şi o parte importantă din sănătatea ta fizică, psihologică, spirituală şi chiar financiară.
Principiul serviciului se rezumă perfect în fraza: „Cum dai, aşa primeşti”
Maestrul Stephen Co, Eric. B. Robins,John Merryman

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *