Reguli de viata II

Un discipol avea în permanenţă tendinţa să fie morocănos.
Într-o zi Maestrul i-a spus: „Dacă tu vrei să fii trist, nimic pe lumea aceasta nu te poate face fericit şi vesel. Dacă, din contră, tu alegi să fii fericit, nimic şi nimeni în lumea aceasta nu-ţi va putea fura fericirea.” Nu poţi să-L iubeşti pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să fii rău cu oamenii din jurul tău. Nu poţi să-L iubeşti şi totuşi în inima ta să mai existe ură. Modul în care te comporţi cu ceilalţi reflectă starea ta de conştiinţă şi condiţionările tale.
Să nu-ţi imaginezi vreodată că poţi câştiga dragostea lui Dumnezeu dacă tu nici măcar nu eşti capabil să cucereşti dragostea fiinţelor din jurul tău. Dacă cu adevărat Îl iubeşti pe El, trebuie să-L iubeşti pe El în toţi.

Nu considera că ai un anumit nivel spiritual bazându-te pe opinia unei alte persoane, cu excepţia cazului în care te poţi baza pe puterea ei de discernământ. În majoritatea cazurilor, oamenii îi laudă sau îi critică pe ceilalţi pornind de la nişte criterii false. Le plac anumite lucruri pentru că vin în sprijinul opiniilor lor, indiferent că acestea sunt greşite, sau le displac alte lucruri pentru că se opun părerilor lor.
Acceptă atât lauda, cât şi critica cu aceeaşi stare de linişte. Şi dacă trebuie să alegi una din acestea, este preferabil să alegi critica.

Cu mult timp în urmă, trăia un înţelept în India, ale cărui întâlniri cu discipolii săi erau perturbate de vizitele unei fiinţe sceptice, care nu urmărea decât să scoată la iveală greşelile înţeleptului.
Discipolii încercau de mult timp să-l convingă pe maestru să scape de el, dar acesta nici nu dorea să audă de aşa ceva.
Într-o seară, un discipol a intrat foarte fericit pe uşă şi a spus: „Maestre, duşmanul tău, fiinţa aceea răutăcioasă a murit”.
„Oh,” a început să suspine maestrul, lacrimi curgându-i pe obraz, „cel mai bun prieten al meu a părăsit această lume. El era singura fiinţă care dorea să mă ajute să-mi depăşesc greşelile. Oare voi mai găsi vreodată o asemenea fiinţă?”

loading...

Există două tipuri de neîncredere: una distructivă şi alta constructivă. Neîncrederea distructivă este de fapt scepticism, îndoială. Oamenii care cultivă această atitudine sunt la fel de orbi în îndoiala lor ca bigoţii în zelul lor.
O cercetare plină de obiectivitate nu are în ochii lor nici un fel de sens. Ei nu doresc, de fapt, decât să găsească informaţii care să respingă ideile noi şi să le susţină opiniile lor sau ideile majorităţii.
Scepticismul este asemeni momentului în care „radioul” mentalului este deschis, dar nu prinde nici un post. El împiedică fiinţa să capteze intuiţia, care nu poate apare decât într-o stare de linişte interioară.
Neîncrederea constructivă rezidă într-o stare de curiozitate inteligentă, într-un examen imparţial. Cei care cultivă această atitudine nu vor avea niciodată de suferit şi nici nu vor accepta ca reale opiniile lipsite de consistenţă ale celorlalţi. Ei îşi vor păstra mintea în permanenţă trează şi vor dori înainte de toate să-şi verifice intuiţiile prin proprie experienţă.
Acesta este un mod corect de a te apropia de Adevăr.
Yogananda

Loading...

Related:  Intunericul si Lumina, Binele si Raul

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.