Frumuseţea este darul lui Dumnezeu

 

aristotelNatura nu face niciodată nimic fără motiv.

Speranţa este visul celui treaz.

Frumuseţea sufletului străluceşte atunci când o persoană întâmpină fără să-şi piardă cumpătul fiecare neşansă pe măsură ce se iveşte, nu pentru că nu ar simţi, ci pentru că este o persoană cu caracter superior şi plină de eroism.

Sărăcia este părintele revoluţiei şi crimei.

Deşi iubim şi prietenia şi adevărul, totuşi e o datorie sfântă să preţuim mai mult adevărul.

Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noştri.

Cel ce nu poate trăi în societate, sau care nu are nevoie de nimic, pentru că îşi satisface singur toate trebuinţele, nu face parte din stat: el este o fiară sau un zeu.

Suntem ceea ce facem în mod repetat; excelenţa, prin urmare, nu este un act, ci o obişnuinţă.

Îl consider mai puternic pe cel ce se învinge pe el însuşi, decât pe cel ce îşi învinge duşmanul. Este mai greu să te învingi pe tine decât pe vrăşmaş.

Cei care educă copiii bine ar trebui să fie onoraţi mai mult decât cei care îi fac; pentru că dacă ultimii le dau doar viaţă, primii le dau arta de a vieţui bine.

În general, plăcerea şi durerea pot fi trăite prea intens sau prea slab şi ambele cazuri nu sunt bune. Dar a le trăi la momentul potrivit, cu privire la lucrurile potrivite, în raport cu oamenii potriviţi, pentru scopul potrivit şi în felul potrivit, este media şi felul optim de a o face.

Îndoiala este începutul înţelepciunii.

Ori de câte ori suntem în îndoială, trebuie să alegem calea prin care greşim mai puţin.

Natural, nemulţumirile şi reproşurile se ivesc exclusiv sau cel mai adesea în prietenia bazată pe interes;scopul relaţiilor dintre ei fiind interesul, prietenii de acest fel au pretenţii din ce în ce mai mari, imaginându-şi veşnic că au mai puţin decât li se cuvine şi plângându-se că nu obţin tot ce li se datorează după merit. La rândul lor, cei ce le fac binele se află în incapacitatea de a face faţă unor cerinţe atât de mari din partea beneficiarilor lor.

E mai puternic cel care îşi învinge poftele decât duşmanii: într-adevăr, lucrul cel mai greu e să te învingi pe tine.

Nicio lege divină sau omenească nu poate interzice libertatea de a gestiona durerea.

Demnitatea constă nu din a poseda onoruri, ci din conştiinţa că le merităm.

Ceea ce avem de învăţat să facem, învăţăm făcând.

Frumuseţea este darul lui Dumnezeu.

Dumnezeu, Care nu poate fi văzut de nimeni, Se vădeşte în lucrurile Sale.

Toţi oamenii au sădit în firea lor dorinţa de a cunoaşte. Dovada acestui lucru stă în plăcerea pe care le-o procură activitatea simţurilor.

Oamenii irascibili se aprind repede împotriva cui nu trebuie, pentru ce nu trebuie şi mai mult decât trebuie;dar se şi calmează repede, ceea ce constituie trăsătura lor cea mai bună. Acest lucru se întâmplă pentru că nu-şi pot stăpâni mânia, intensitatea cu care o resimt făcându-i să izbucnească pe loc, dar apoi se liniştesc.

Nu există geniu fără un dram de nebunie.

Omul ideal suportă accidentele vieţii cu demnitate şi eleganţă, făcând tot ce este mai bun în împrejurările date.

Omul înţelept nu spune tot ce gândeşte, dar ce spune, gândeşte.

Învingătorii nu renunţă, iar cei care renunţă nu ajung învingători.

Oricine poate fi mânios, căci e lucru uşor; dar să te mânii pe persoana indicată, în gradul potrivit, la timpul potrivit, pentru pricina potrivită şi în felul potrivit – aceasta nu se află în puterea oricui şi nici nu e uşor.

Se pare că recreaţia şi gluma veselă sunt necesare pentru viaţă.

Trebuie să vorbeşti ca cei mulţi şi să gândeşti ca cei înţelepţi.

Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri; o inimă în două suflete.

Definim ruşinea ca teamă de ocară.

Inteligenţa este aroganţă educată.

Omul a primit de la natură armele înţelepciunii şi ale virtuţii, pe care se cade să le întrebuinţeze mai ales împotriva pasiunilor sale rele. Omul, fără virtute, este fiinţa cea mai perversă şi mai crudă; n-are decât furiile brutale ale amorului şi ale foamei.

Critica este un lucru pe care poţi să-l eviţi nespunând nimic, nefăcând nimic şi nefiind nimic.

Omul bun se relaţionează cu aproapele său ca şi cu sine însuşi.

Nu încerca să luminezi ziua cu lampa, că nu va observa nimeni.

O exagerare sau o măsură neîndestulătoare de mâncare şi băutură strică sănătatea, pe când o măsură potrivită o produce, întăreşte şi păstrează.

Omul cinstit nu va face niciodată de bunăvoie ceva rău.

Femeile îşi iubesc mai mult copiii, pentru că pot fi sigure că e al lor.

Acţiunile hotărăsc fericirea sau nefericirea omului.

Ranchiunoşii sunt dificil de împăcat şi păstrează multă vreme mânia, pentru că şi-o înăbuşe în ei, negăsindu-şi liniştea până ce nu se răzbună. Doar răzbunarea pune capăt resentimentului lor, înlocuind supărarea cu bucurie;dar până atunci, ei păstrează în sine apăsarea acestei stări de spirit. Şi asta se întâmplă din cauză că, neexteriorizându-se, nimeni nu-i poate convinge să cedeze, astfel încât mânia fierbe multă vreme închisă în ei. Asemenea oameni sunt, atât pentru ei înşişi, cât şi pentru prietenii lor cei mai buni, foarte greu de suportat.

Suntem ce tot facem.

Înţeleptul nu aspiră la plăcere, ci la absenţa suferinţei.

În prietenia erotică însă, uneori cel ce iubeşte se plânge că iubirii sale pasionale nu i se răspunde la fel, chiar şi când întâmplarea face să nu aibă nimic demn de iubit;la rândul său, cel iubit se plânge adesea că celălalt, care la început îi promisese totul, acum nu-şi respectă nici una dintre promisiuni. Asemenea lucruri se întâmplă când primul iubeşte urmărind plăcerea, celălalt interesul, şi când nici unul, nici altul nu găseşte în legătura lor avantajul urmărit. Şi cum acestea erau mobilurile prieteniei lor, ea este sortită să se destrame când scopurile pentru care s-a întemeiat nu sunt atinse. Spre deosebire de ele, prietenia bazată pe afinităţi de caracter, neexistând decât pentru ea însăşi, rezistă în timp.

Nu e întotdeauna acelaşi lucru a fi un om bun cu a fi un bun cetăţean.

Omul să-şi îngăduie a spune numai ce îi place lui însuşi să asculte.

Educarea minţii fără cea a inimii nu este educaţie deloc.

Pentru fiecare individ, cea mai bună alegere înseamnă maximum din ceea ce poate el să realizeze.

Cel blând nu înclină spre răzbunare, ci mai mult spre iertare.

Oamenii perfecţi nu greşesc, nu urăsc, nu înşeală, dar mai ales nu există.

~Aristotel~

aristotel1Aristotel (în greacă: Αριστοτέλης, Aristoteles) (n. 384 î.Hr. – d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși bazele filosofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.(Wikipedia)

Loading...
Related:  Rugaciuni de curatare si dezlegare

1 comment for “Frumuseţea este darul lui Dumnezeu

  1. Monica
    22/05/2014 at 10:15

    Frumos de tot!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.