Reînnoirea memoriei celulelor

Loading...

angels-healers-300x201Aţi auzit, dragi fraţi şi surori, cele câteva cuvinte despre cele 4 elemente, despre cei 4 Îngeri. Bineînţeles că se pot încă spune cu mult mai multe şi dacă ne-am preocupa conştient, cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot gândul să înlocuim tot ce e deja vechi, putrezit, mucegăit, negativ, întunecat în interiorul nostru, ce e bolnăvicios, dezarmonios – pentru că, în fiecare făptură există, totuşi, astfel de particule, celule uzate, elemente chimice deja/devenite nocive…

Deci, cea mai mare ştiinţă, cea mai măreaţă muncă a discipolului este de a înlocui tot ce e uzat, tot ce e deteriorat, tot ce e vulnerabil şi oxidabil, de a-l înlocui cu cele mai bune materiale, care sunt în înalt. Nu există vreo muncă mai plină de slavă, mai meritorie şi mai utilă. Ei da, dar tocmai această muncă a fost lăsată de-o parte, (această muncă) despre care oamenii nu au nici măcar o idee, o noţiune, (nu bănuie) că ar trebui să facă acest lucru. Oamenii obişnuiţi nu s-au gândit niciodată la asta. Ei spun: «Păi, mâncând, bând, respirând, muncind, distrându-ne, schimbarea se face.

Priviţi ce ne spune ştiinţa: în 7 ani totul (în organism) s-a schimbat, s-a reînnoit. » Iată, iată o greşeală. Da, e adevărat, celulele sunt reînnoite, particulele sunt mereu noi, nu există nimic care să fi rămas (acolo) de mult timp, dar există un lucru care nu este reînnoit: este memoria acestor celule vechi, a acestor particule vechi. Căci, dacă aceste celule n-au fost “ortodoxe”/s-au abătut de la reguli, toate aceste lucruri vechi – slăbiciunile, viciile şi defectele şi temerile – ele le transmit noilor celule şi atunci acelaşi lucru se repetă veşnic, deşi materialele au fost reînnoite.

Priviţi cum se petrec lucrurile într-o uzină : într-o uzină sau într-o administraţie, într-o armată sa oriunde (altundeva), personalul este mereu reînnoit. Dar munca/activitatea desfăşurată este mereu aceeaşi. Aşadar, e mereu la fel: cei care pleacă transmit ca moştenire celor noi aceleaşi cunoştinţe, aceleaşi scheme (chichiţele meseriei);iar cei noi, care vin pentru a duce mai departe munca, procedează exact la fel cacei vechi. Or, oamenii n-au văzut acest lucru/aspect, nu s-au oprit asupra acestei laturi subtile, ei se opresc asupra particulelor. Desigur, când mâncăm, când bem, când respirăm, introducem în noi (înşine) materiale noi, nu e nici un dubiu. Nu sunt aceleaşi. Unele dintre ele, dintre cele vechi, sunt înlăturate. Şi oamenii îşi imaginează că totul este reînnoit.

Ei da, da, pe de o parte sunt reînnoite, pe de altă parte nu sunt reînnoite. Ca dovadă, persoana este aceeaşi, aceeaşi vicioasă, temătoare sau senzuală sau zgârcită sau rea sau vindicativă sau proastă, stupidă.

Degeaba îşi reînnoieşte toate materialele, pentru că există ceva ce nu se reînnoieşte. Şi acest lucru trebuie explicat. Faptul rămâne fapt. Iar eu vă explic, tocmai, că fiecare particulă, fiecare celulă este impregnată de o memorie, adică, în forul ei interior există înregistrări, există clişee, există o întreagă scriitură, un suflet, dacă vreţi. Şi acest lucru nu este reînnoit. Tocmai aici trebuie să reînnoim,ca atunci când materia este nouă şi forţa care se află în această materie este/să fie de o calitate superioară. Este atât de limpede, atât de simplu!

Iată de ce,aceste exerciţii pe care discipolul trebuie să le facă, el trebuie să le facă bine/corect: mâncând, bând, respirând şi aşa mai departe, este foarte bine; dar el trebuie să înlocuiască clişeele vechi cu altele noi, absolut virgine, absolut spirituale, absolut dezinteresate, absolut pline de iubire şi de lumină… Dar ei nu ştiu cum să facă asta.

Şi v-am explicat: în timpul respiraţiilor, prin cei 4 Îngeri – pentru că cei 4 Îngeri sunt nişte inteligenţe, nu sunt numai materie; ei veghează asupra elementelor – aerul, apa, pământul… – dar ei sunt inteligenţe. Şi atunci, dorind, gândind, concentrându-ne, schimbăm latura spirituală a celulelor,memoria celulelor.

Celulele nu mai sunt atât de bătrâne, de chircite sau de vicioase, ca în trecut. Acest exerciţiu atinge esenţialul, inima problemei. Altfel, desigur, toată lumea se reînnoieşte, se reînnoieşte, se reînnoieşte, dar nu există nici o renovare, nici o regenerare. Şi în felul acesta, din ce în ce oamenii o iau pe pantă în jos/merg spre degradare, deşi au atâtea materiale noi, din toate părţile, din toate regiunile, de toate felurile , precum hainele şi tot, tot, tot… E tocmai aspectul/latura memorie. Şi acum, într-o uzină, când cei vechi trebuie să plece, ei transmit meseria, adică abilităţile sau procedura, fiecărui nou asistent sau candidat care urmează să intre/să ocupe un post, pentru că (personalul) trebuie mereu reînnoit; cei care îmbătrânesc pleacă şi trebuie un personal proaspăt.

Şi dacă li se dau metodele vechi, ca în timpurile preistorice, lucrurile nu se reînnoiesc, deşi persoanele sunt altele/reînnoite. Trebuie deci să mergem mai departe, trebuie deci să invităm instructori mai evoluaţi, din înalt, care să vină să dea lecţii noilor veniţi, ca (ei) să nu mai lucreze după vechile metode, care sunt perimate, depăşite, deja terminate, ineficiente… Trebuie deci… De aceea îi invităm pe cei 4 Îngeri, ca să remedieze; ei ştiu cum să facă acest lucru. Focul, Aerul, Pământul şi Apa sunt doar nişte mijoace. Dar îndărătul lor, al acestor mijloace, sunt prezenţi Ei. Şi Ei vor instrui celulele creierului, celulele plămânilor, celulele stomacului, celulele sistemului osos şi muscular – pentru că aici lucrează/acţionează Pământul. El îndepărtează deci, din corpul fizic, din sistemul osos şi din sistemul muscular, toate materialele care produc scleroză, care produc reumatismele, tot felul de lucruri care se instalează acolo/care aderă şi se întăresc. Medicii pot găsi denumirile. Aici acţionează Îngerul Pământului. Îngerul Pământului îndepărtează toate aceste materiale care blochează, care se întăresc, care împiedică circulaţia. Dar ca să reînnoieşti numai muncitorii, fără să le dai noţiuni noi, mult mai spirituale, mai evoluate, asta nu îmbunătăţeşte situaţia. Drept dovadă, ne reînnoim particulele corpului, dar viciile rămân, slăbiciunile rămân, suferinţele, regretele, frământările rămân. Trebuie aşadar să chemăm instructori, suflete mai evoluate,pentru a-i instrui pe locuitorii corpului nostru, ai sufletului nostru, ai plămânilor, ai creierului, pentru a spune acestor celule cum să lucreze, cum să lucreze mai bine, să elimine mai bine, (…) să respire mai bine, să gândească mai bine. Este o întreagă muncă, fantastică. De aceea vă spun că, chiar dacă nu aveţi rezultate vizibile, tangibile dintr-o dată, trebuie să ştiţi că există o schimbare în latura sprituală, în latura eterică. Şi într-o zi, continuând să faceţi acest lucru şi să credeţi, se produce o schimbare în materie. Aceasta este ştiinţa iniţiatică.

Mai întâi (sunt) schimbări în latura subtilă, foarte, foarte subtile, iar apoi (apar) schimbări în latura materială. Priviţi, de pildă, Soarele. Vedeţi, mai întâi, Soarele, prin razele sale, prin căldura sa, produce schimbări extraordinare pe pământ – în oraşe, în munţi, în oceane – mai întâi (cu) lumina lui, care este spirituală. Ei da, dar ea antrenează aerul, iar aerul – vântul, tornadele, cicloanele se năpustesc asupra oceanelor, a apei – se produc ravagii, vapoare… sunt surpări/prăbuşiri, schimbări pe pământ, de nedescris. Şi cine a provocat toate acestea? Latura subtilă. Latura foarte subtilă, care a mers/ajuns să răscolească tot Pământul: şi munţii, şi fertilitatea pământului, devastând unele locuri, acoperindu-le pe altele şi aşa mai departe. Soarele e cel care schimbă faţa pământului, cu lumina şi căldura lui, acestea fiind lucruri foarte, foarte subtile, aproape imposibil de atins, impalpabile, dar iată ce provoacă până la urmă.

Iar cu gândul, e la fel: gândul, după un timp, poate face/produce asemenea ravagii sau asemenea ameliorări… ceva de nedescris. Iată (cunoaşterea) ce le lipseşte acum oamenilor! Şi dacă cineva a reuşit să producă ravagii în corpul său fizic,incurabile, asta este pentru că timp foarte, foarte îndelungat, în interiorul lui s-au produs schimbări care nu erau prea bune; iar aceste schimbări s-au cristalizat în forme aproape tangibile.

Într-o bună zi, gândul s-a făcut, aşadar, carne şi os. Şi de aceea, baza cea mai extraordinară a acestui Învăţământ este de a crede în atotputernicia gândului, dar nu în timpul instantaneu, ci în timpul nelimitat.

Gândul este deci atotputernic, dar nu-l vedem. El este atotputernic în timp.

Gândurile bune, sentimentele bune, mişcările bune, gesturile bune, totul produce rezultate fantastice şi atunci, dacă transgresăm anumite legi, unele lucruri – fără să ştim/fără să ne dăm seama, desigur, şi chiar (când suntem) într-o stare candidă/naivă, inocentă – rezultatele pot fi, de asemenea catastrofale, indiferent că ştim sau nu ştim că transgresăm anumite legi. Vedeţi? Iată baza Învăţământului.

Iar acum, dacă spuneţi: «Da, dar eu nu am decât gâduri bune, elanuri bune şi sentimente bune şi mişcări, lucruri, activităţi, care sunt cu adevărat extraordinare, divine.»
Ei, atunci vor apărea rezultate, mai devreme sau mai târziu. «Da, dar deocamdată am necazuri, sunt bolnav, sunt blocat, sunt nefericit, sunt slab!» Asta nu contrazice Învăţământul, tot ce ne-a revelat ştiinţa iniţiatică. «Şi atunci cum se explică?» E pentru că în trecutul îndepărtat, aţi lucrat prea mult pentru a ajunge până aici/în această stare.

Iar acum trebuie să lucraţi foarte mult pentru a ieşi (din ea).

Trebuie deci să creaţi alte lucruri, care sunt exact contrariul, şi va veni un moment când răul va pleca şi se va instala binele. «Dar când şi cum?» Pentru asta sunt legi. Poate în următoarea reîncarnare. Aşadar, ignoranţa noastră ne-a adus în (anumite) situaţii, şi dacă în prezent aceste situaţii sunt atât de neplăcute, negative, nu putem acuza legile naturii. Trebuie să continuăm să lucrăm după cele mai bune legi, după cele mai bune adevăruri, în ciuda unei realităţi total negative; ea, de altfel, nu contrazice, ci subliniază veridicitatea (acestor legi), pentru că nimic nu este întâmplător, absolut nimic nu este întâmplător. Şi toţi oamenii care cred că hazardul există, că există lucruri nedrepte în natură şi că nu există cauze şi consecinţe, că totul este dezordonat, că în tot ce se întâmplă nu există nici un sens, greşesc.

 

527556_307626319309502_1906562292_nCum se face că există o asemenea inteligenţă în fiecare lucru, în natură, în mişcare, în anotimpuri, în plante, în animale?… Pretutindeni, pretutindeni, pretutindeni există o inteligenţă uluitoare şi în acelaşi timp această inteligenţă este absentă, pentru că totul este idiot, este stupid, este dezordonat, nu există nici un sens. Nu,asta e numai în capul nostru!

În capul nostru, pentru că nu am studiat cum trebuie! Pentru toţi oamenii care n-au studiat cum trebuie, există această laturălipsită de sens/de raţiune, nedreaptă, abracadabrantă, haotică…

Ei bine nu, nu! Şi de ce spun ei astfel de lucruri? Pentru că (ei) iau o doar bucată/un fragment din viaţă, o bucăţică din Univers, un decupaj oarecare din realitate şi judecă în funcţie de această părticică, aşa, izolată… Iată de ce nu vor găsi niciodată adevărul, nu vor găsi niciodată adevărul, nu vor descoperi niciodată adevărul.

Pentru a descoperi adevărul, nu trebuie niciodată să iei o bucată/un fragment, un decupaj, nici în timp, nici în spaţiu; pentru că dacă judecăm doar după un mic decupaj în timp, dacă din viaţă luăm în considerare, de pildă, doar această încarnare, nu vom înţelege nimic din aceste evenimente, din desfăşurarea lor. Şi atunci vom face atâtea greşeli şi ne vom face atâtea/o mulţime de iluzii şi nu vom găsi adevărul. (Pentru a-l găsi) trebuie să conectăm această parte de timp la secolele şi mileniile de dinainte. Cum şi ce era înainte? Iar apoi să găsim, şi în viitor, să continuăm, după secole şi milenii, să vedem cum va fi. Atunci vom fi în adevăr/nu vom greşi. Iar în spaţiu este la fel. Toţi oamenii care încearcă să interpreteze lucrurile de pe pământ, fără să se conecteze la celelalte influenţe, la celelalte forţe, la celelalte entităţi, la celelalte vibraţii/unde care vin din Cer sau din Univers, nu pot, nici ei, să găsească adevărul. Atunci, cei care au făcut aceste experienţe, de a conecta, de a merge mai departe, de a nu decupa lucrurile în felul acesta, au găsit adevărul – în spaţiu şi în timp. Cum vreţi voi să înţelegeţi tot ce se întâmplă acum, de ce suntem în această stare, de ce evenimentele s-au desfăşurat astfel, dacă nu aruncaţi o privire (pentru a vedea) cum a fost în trecut.

Şi atunci vom vedea că, în trecut, au existat cauze, iar consecinţele sunt/se manifestă astăzi. Ei da, dar voi puneţi/creaţi alte cauze acum, şi atunci vor fi alte consecinţe în viitor. Şi dacă veţi continua în acelaşi fel ca în trecut, nu veţi ieşi niciodată (la liman/din situaţia în care vă aflaţi), consecinţele vor fi veşnic aceleaşi, pentru că aceleaşi cauze produc aceleaşi consecinţe.

Ei da, dar cauzele, în trecut erau deplorabile, iar acum sunteţi într-o situaţie proastă. Asta nu însemnă nimic. Trecutul şi prezentul sunt aşa (cum sunt), dar viitorul poate fi altfel. Şi aici există speranţa, aici există puterile, sufletul omenesc. Aşadar, schimbând cauzele din trecut şi punând, în prezent, alte seminţe, cultivaţi altfel,lucraţi altfel, în viitor veţi avea alte rezultate. Iată de ce, dragi fraţi şi surori, în Învăţământul nostru există viitor, există speranţă, există bogăţie, există de toate, toate puterile sunt prezente, în timp ce, în ştiinţa oficială sau în filozofia ateistă sau materialistă sau nihilistă… nu există nici un fel de viitor. E moarte, e neant, e dezordine. Cei care vor să rămână în aceste concepţii vechi, care sunt date de oameni ignoranţi, care n-au mers să studieze trecutul, prezentul şi viitorul şi care tăiau bucăţele mici, se opreau, reflectau, trăgeau concluzii eronate – ca cei care studiază, de pildă în acest moment medicina, care studiază omul rupt de arborele vieţii, adică atunci când e cadavru. Ei îl vor studia, se vor pronunţa, vor (crede a) şti ce e omul, fiinţa umană, când el este deja rupt, nu mai are nici viaţă, nici nimic şi atunci vor crea o întreagă ştiinţă care e falsă. Ei trebuiau să-l studieze când era viu. Ca atunci când rupi un fruct dintr-un copac, nu-i aşa, şi-l studiezi…

Ei nu, fructul nu mai este acelaşi. Studiaţi-l atunci când este încă în copac şi veţi vedea că este viu, că vibrează; dacă-l mâncaţi exact în acel moment, când e în copac, veţi primi cu totul altceva decât atunci când este deja rupt de săptămâni sau de luni şi este mort, este cadaveric. Asta e ştiinţa omenească! Cât e de proastă ştiinţa omenească, vedeţi?!

Mereu rupe/taie lucrurile pentru a le studia.

Nu, nu, nu! Fiinţa omenească trebuie să fie studiată pe loc, când este conectată la întregul Univers. Altfel nu vom cunoaşte nimic. O bucată (răzleaţă) lipsită de tot/de orice. Şi vă vor prezenta fiinţa umană: este făcută din asta şi asta, nu există altceva. Şi întreaga lume rătăceşte într-o ştiinţă oarbă, incompletă. Veţispune: «Dar e veridică, această ştiinţă se dovedeşte veridică, priviţi!» Da, sigur, în domeniul în care se află/lucrează e veridică, dar în alt domeniu nu e veridică.

La fel şi ştiintă iniţiatică: ea poate să nu funcţioneze în planul fizic, darfuncţionează în înalt. În domeniul eteric, , dacă aţi şti ce poate face gândul! Puteţi crea dintr-o dată un palat, este instantaneu deja acolo, este real, este vizibil, pentru unii (chiar) tangibil. Aici, el nu există nicăieri.

Dar el e deja prezent, l-aţi creat. Înţelege, dacă poţi! Ei da, dar ca să fie aici, tangibil, e nevoie de mult timp, de multe materiale şi de o condensare… Nu merită efortul! Nu merită efortul! – în afară de cazul când îţi creezi tu însuţi un corp, un palat rezistent, cu materialele cele mai pure – ochii, creierul, gura, nasul, tot – să poţi să te creezi ca fiu al lui Dumnezeu.

Aici nu e decât asta. Dar ca să încerci să creezi un palat, câte secole vă trebuie şi apoi la ce v-ar folosi? Nu veţi trăi aici, trebuie să plecaţi acolo sus. Şi atunci nu merită să pierzi şi timp şi forţe pentru a- ţi crea un palat aici, pe pământ, cu gândul/prin forţa gândului. Iniţiaţii nu-şi pierd vremea cu aşa ceva. Ei se vor ocupa de ei înşişi, de a crea o unealtă, un corp fizic potrivit pentru a-şi exprima mult, mult mai bine iubirea, lumina, fericirea, bucuria, pacea, pentru a le putea dărui celorlalţi. Dar ei nu ţin prea mult la corpul lor fizic, pentru că ştiu că acest corp fizic, fie şi cel mai bun, nu va dăinui mult timp, el va trebui să se facă din nou ţărână. Ei ştiu lucrul acesta şi atunci sunt inteligenţi, nu-şi pierd vremea. Dar ei lucrează asupra laturii eterice, asupra laturii spirituale, asupra laturii expresive…

Vedeţi deci, acum, că ştiinţa materialistă crează în materie lucruri pe care toată lumea le poate vedea, acesta este un lucru de netăgăduit, dar asta nu dovedeşte nimic. Poate în lumea invizibilă toate aceste lucruri nu există, ele sunt reale aici, în planul fizic, dar în lumea de dincolo, căutaţi-le, dacă vreţi, poate nu au nici o existenţă! Ca de pildă cineva care nu se gândeşte decât să mănânce, să bea şi să se distreze şi să fure, să înşele, să escrocheze, să asasineze şi toate celelalte, care n-a consacrat niciodată, niciodată, niciodată câteva minute pentru a crea ceva sublim, pur, luminos sau plin de căldură, sau generos, vedeţi, în lumea de dincolo nu are nimic; nici măcar nu există, nu e real, aproape că nu-l vezi, iar aici acel om este o realitate, poate face multe lucruri.

11219340_730390130398898_8550549597076159962_nDar în lumea de dincolo n-a creat nimic, aproape că nu există. Ei bine, aşa stau lucrurile.
SPAŢIU ALB ÎN CASETĂ
Şi am să v-o dovedesc, în Evanghelii este menţionat acest lucru. Eu nu vă înşel. Iar altcineva, care n-are nici palate, nici sucursale, nici maşini, nici bogăţii, nici bănci, nici asta, nici cealaltă, nici terenuri, nici nimic, dar lucrează, lucrează, lucrează, în latura subtilă, atunci acolo sunt bogăţii, sunt splendori, sunt prieteni,creaţii – pentru cei care au ochi. Toţi înţelepţii, toţi Maeştrii, toţi profeţii ştiau acest lucru; l-au spus în temple şi în cărţi.

Vedeţi? Ei nu le pot arăta, nu pot spune, pentru că asta e situaţia, sunt două regiuni foarte, foarte separate. Sunt atât de separate, atât de … vedeţi voi, încât cei care merg în lumea de dincolo, nu pot să vină să depună mărturie, să spună, să vorbească, să explice ce se întâmplă acolo sus. Atât sunt de separate aceste două regiuni. Priviţi. Vă spuneam că este întocmai ca circulaţia venoasă şi cea arterială; ele sunt atât de orientate, de (bine) determinate, urmând căi diferite, încât nu se întâlnesc. Întâlnirea lor este maladia albastră. Iată, aşadar, o circulaţie care merge în sus, o alta care revine aici şi ele nu trebuie să se încurce. De aceea cei care merg în lumea de dincolo au lucrarea lor, drumul lor, iar cei care vin aici (pe ale lor)… (Totul) Este atât de diferit. Există pereţi despărţitori, există separaţii, este o circulaţie foarte bine reglată, vedeţi?

Şi nici lucrul acesta nu-l ştiaţi. Dar atunci cum putem comunica sau intra în comuniune ? Ei, prin alte mijloace; în orice caz nu în planul fizic, nu în planul fizic. Dar în domeniul eteric, spiritual, totul este posibil. Trebuie deci să mergem la ei, acolo unde sunt, pentru că ei nu se pot materializa, nu pot coborî în materie. Noi, de exemplu, rămânem aici, în materie (…???) şi trebuie să trăim aici. Iată două lumi foarte bine compartimentate, foarte bine separate.

Asta nu înseamnă că nu există schimburi.

(Ca) la Paris, de exemplu, la Galeriile La Fayette, sau la Printemps; asta nu înseamnă că unele raioane nu comunică între ele. Dar ele sunt separate, (vânzătoarele) nu vor să ştie, vă trimit la cutare sau cutare raion. Dar există sus cineva care le leagă, care conduce lucrurile ; în realitate nu există separaţie, nu există pereţi despărţitori, dar în acelaşi timp există pereţi despărţitori. Trebuie să înţelegi unde sunt aceste despărţituri şi unde nu. Sus, în înalt, totul este legat, totul comunică, totul corespunde, totul este o ramificaţie extraordinară. Trebuie să mergi sus, pentru a te înţelege. Dar dacă vreţi să vă înţelegeţi cu cutare şi cutare şi cutare regiune de jos, vă trimit în alt departament, în alt servicu, la alt număr şi vă pierdeţi toată ziua, aşa, toată ziua.

Vi se spune: «E la numărul cutare, nu la mine»… Aveţi o experienţă, nu-i aşa?vă plimbă ziua întreagă: «Nu e raionul meu, nu e munca mea…Mergeţi la numărul 2.» Când vă duceţi la numărul 2, vă trimit la numărul 11, şi după aceea… Trebuie să mergeţi să vorbiţi cu şeful. A, şi atunci şeful, care are legături cu toate aceste numere, poate să rezolve lucrurile/să vă rezolve problema. Da, trebuie să-l căutaţi pe şef, adică… pe Dumnezeu.

Iar acum, dacă găsiţi că există contradicţii în vorbele mele… În toate conferinţele este indicat/se spune să te legi de Dumnezeu, să te adresezi lui Dumnezeu, să vorbeşti cu Dumnezeu, să-L implori pe Dumnezeu… Iar acum, în această conferinţă, auziţi (spunându-se) că o, nu, nu, nu! trebuie să lăsaţi în pace aceste regiuni, trebuie să vă ocupaţi cu un sfânt, cu un profet…

Este o contradicţie flagrantă. Şi voi credeţi că este o contradicţie? Dar trebuie să vă explic şi acest lucru. Da, şi în acel moment veţi înţelege că atunci când vă adresaţi lui Dumnezeu – ceea ce trebuie să faceţi – El, adică de acolo, se reflectă apoi, în anumite regiuni, (de la El) pleacă ordine. Nu El va veni să facă (ce aveţi voi nevoie); sunt alţii – un sfânt, un profet sau un om, de pe aici, sau poate, în sfârşit, un înger, iar dacă eşti foarte privilegiat, un Arhanghel. Dar trebuie să fii foarte privilegiat ca un arhanghel să se deplaseze pentru un muritor, un simplu muritor. Uneori spiritele familiei sunt cele care vin să vă ajute.

V-am povestit un caz: o fată, în Bulgaria, mi-a povestit că plângea şi plângea, pentru că erau două persoane, doi candidaţi/pretendenţi care o ceruseră în căsătorie, iar ea nu ştia ce să facă.

Primul era un târnăr care încă nu-şi terminase studiile universitare, nu avea o situaţie, el tocmai studia şi nu era bogat. Iar celălalt era un ministru foarte bogat şi foarte puternic, foarte influent. Iar ea plângea şi nu ştia pe care să-l aleagă. Şi iată că a adormit şi în somn i-a apărut mama ei, care plecase în lumea cealaltă şi i-a spus: «Fata mea, ia-l pe cel sărac, pentru că are atâtea calităţi, încât într-o zi va fi ministru, în timp ce celălalt va fi dezonorat, este un derbedeu, îşi va pierde şi situaţie şi tot.» Şi ea a făcut exact aşa, iar apoi evenimentele i-au dat dreptate. Ministrul a decăzut, a ajuns de râsul lumii, iar tânărul, cu calităţile lui, cu frumuseţea şi inteligenţa lui a devenit foarte puternic. Iar ea a fost fericită.

spiritual-healers-251x300Deseori nu vor veni îngeri să vă ajute, ci cineva din familia voastră. Sunt cazuri când mari profeţi, mari Iniţiaţi, bătrâni, vin să vă ajute. Îngerii, mai rar, dar se întâmplă, totuşi. Asta nu înseamnă, acum, să-L părăsiţi pe Dumnezeu şi să mergeţi să căutaţi (ajutor în altă parte), cum se întâmplă cu Sfântul Anton de Padova. Când ai pierdut ceva, e specialitatea lui, el este specializat în găsirea lucrurilor pierdute. Şi sunt alţi sfinţi pentru alte lucruri/probleme. Eu nu cunosc toate acestea, specializările lor, dar vă spun că este mai bine să vă adresaţi lui Dumnezu, dar ştiind, ştiind că nu El va veni, nu El se va deplasa până la voi, dar că va (da ordine), se va reflecta asupra altora. Ce este bine/corect la protestanţi, este faptul că ei se adresează lui Dumnezeu. Ei nu recunosc nici o ierarhie, nici nimic altceva. La ei nu există ierarhie. Doar Dumnezeu, înţelegeţi voi? Ei da, e bine; ceea ce nu e bine este să-ţi închipui că lucrurile sunt exact ca în capul lor.

Nu, lucrurile nu stau aşa. În timp de Iniţiaţii se adresează lui Dumnezeu, dar ştiu că, pentru a ajunge până la Dumnezeu, există o ierarhie exatraordinară pentru a merge/ajunge până acolo. Aşa că este mai bine să cunoşti situaţia decât să n-o cunoşti. Iată mari adevăruri.

În concluzie:
Primul lucru (de făcut este) să te reînnoieşti, să înlocuieşti toate particulele uzate, mucegăite/stătute, terne, obosite, bolnăvicioase cu cele mai strălucitoare, mai nobile, mai spirituale, care vin de foarte sus, de foarte sus, de foarte sus. Şi când vom lucra ani şi ani în această direcţie, în acest sens, rezultatele vor fi de nedescris.

Ne putem reînnoi creierul şi atunci putem înţelege lucrurile în aşa fel încât, fără a fi citit, fără a fi studiat să cunoaştem cele mai mari legi ale naturii şi cele mai mari adevăruri – adevăruri care nu sunt aici doar pentru a vă îmbogăţi, pentru a vă împăuna (cu ele) sau domina, ci cunoştinţe (necesare) pentru a avea viaţa eternă, lumina şi plenitudinea şi imensitatea.

Iar apoi să ne reînnoim complet plămânii, inima – pentru că inima presupune şi plămânii, fiindcă (aceste organe) lucrează împreună. Inima înseamnă aspectulemotiv, aspectul iubire, aspectul senzaţie şi nu numai a înţelege doar cu creierul căile eterne din cosmos, înţelegeţi? Ci de a simţi lucrurile cele mai bune, de a trai o viaţă perfectă, de a iubi, de a te bucura… Aceasta este latura emotivă, perfect.

Iar apoi să ajungem să ne purificăm şi stomacul,  viaţa, viaţa; să trăieşti – acest lucru este tocmai vitalitatea.

Să duci o viaţă extrem de pură, extrem de reînnoită, extrem de regenerată.

Iar apoi corpul fizic, adică sistemul osos, cu muşchii şi activitatea. Să ai deci o voinţă, o activitate atât de perfectă, atât de puternică!

Iată cele patru (elemente). Şi va fi într-adevăr minunat să lucrezi ani de zile pentru a purifica, adică a sanctifica creierul, a purifica plămânii, a spăla stomacul şi a curăţa corpul fizic, adică muşchii şi toate celelalte – picioarele, braţele şi aşa mai departe.

Aceasta este curăţirea, aceasta este spălarea, aceasta este purificarea şi aceasta este sanctificarea.

De altfel v-am vorbit mult despre aceste patru cuvinte. Ele nu sunt aceleaşi/identice; ele semnifică tot o purificare, dar în regiuni diferite: curăţirea nu este spălare, spălarea nu este purificare, purificarea nu este încă sanctificare.

Acestea sunt grade superioare şi în regiuni diferite. Când spuneţi: «Hai, curăţă-mi asta!» «Hai, spală-mi asta!» «Hai, purifică-mi asta!» Hai! Şi apoi vă opriţi aici. Eee, trebuie să sanctifici! Dar oamenii nu cunosc procesul sanctificării. Se opresc la cele trei: curăţare, spălare, purificare. Iar sanctificarea lipseşte. Asta înseamnă că oamenii se ocupă totuşi să reînnoiască lucrurile în regiunile acestea, da, dar ca să-şi schimbe filozofia, adică înţelegerea, cunoaşterea, aspectul idee…

Sanctificarea încă n-a venit. Şi v-am ţinut o conferinţă: «Dumnezeu crează acum un nou Cer şi un nou Pământ.»
Asta e Cerul: creierul, adică ideile, o nouă filozofie. Acesta este noul Cer. Când vom ajunge să ne sanctificăm creierul, se va instala noul Cer – adică vom gândi cu totul altfel. Asta însemnă noul Cer. Şi spuneam în acea conferinţă că dacă aşteptaţi acum ca Dumnezeu să termine noul Cer, pentru a merge să se instaleze în el, oh, là, là! lucrurile se complică. Şi-iplângeam pe toţi cei care sunt acolo sus, în Cer, pentru că se plâng, sunt nefericiţi, trebuie să(-şi) schimbe (locul), să plece şi unde vor sta, dat fiind că totul este în refacere, este în schimbare, iar Cerul este deja bătrân, chircit, Cerul cel vechi. Unde vor putea fi plasate/aşezate toate aceste nenumărate făpturi/fiinţe, pentru a face/construi noul Cer? Se complică mult lucrurile, nu mai este loc… Toţi cei de acolo, de sus, sunt deranjaţi. Şi aceasta dovedeşte, de asemenea – vă spuneam în acea conferinţă – că bunul Dumnezeu n-a fost prea prevăzător şi înţelept; El nu cunoştea elementele şi materia şi în loc să facă Cerul dintr-o materie inoxidabilă, a făcut un Cer care a îmbătrânit. Aaa, şi trebuie schimbat!

Vedeţi ? Nu aşa trebuie înţelese lucrurile. Şi iată-i pe creştini, lispiţi de lumina spirituală, iniţiatică, ei aşteaptă să se instaleze în noul Cer, pentru că vechiul Cer, înţelegeţi voi, miroase urât… Ei nu, ei nu, ei nu! Nu trebuie niciodată gândit aşa. Era pentru/vorba doar de cerul nostru: felul de a gândi.

Omraam Mikhael Aivanhov

A fi bogat înseamnă a dărui, a nu dărui nimic înseamnă a fi sărac. A iubi înseamnă a trăi, a nu iubi nimic înseamnă a fi mort. A fi fericit înseamnă a te devota, a nu exista decât pentru tine înseamnă a te refuza pe tine însuţi şi a te sechestra în infern. – Eliphas Levi 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *