Propolisul,cel mai puternic medicament al naturii

Loading...

propolis stupAmestec de substanţe de consistenţa răşinii, culese de pe cel puţin 20 de specii de arbori, propolisul este pentru stup o adevărată barieră de protecţie. De altfel, cuvântul propolis vine din greacă şi înseamnă „partea dinaintea cetăţii”. El a fost denumit aşa de către învăţaţii greci care, observând cum îşi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate.

Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut. Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa să fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni. Iată de ce ne-am hotărât să cunoaştem mai bine acest produs al stupului, una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.

Cum se obţine şi unde găsim propolisul

Propolisul este un „cocteil” de substanţe vindecătoare, adunat din mugurii şi de pe scoarţa plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a sălciilor, a frasinilor, a aninilor şi ale unor specii de pomi fructiferi. Cum ştiu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine şi să-i dea în final o compoziţie unitară, aşa încât diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii să aibă proprietăţi practic similare, este o enigmă. O enigmă este şi cum au putut medicii antici, cum ar fi Galen sau Pliniu, să identifice, fără a beneficia de mijloacele moderne, proprietăţile sale terapeutice. Un lucru este cert: primăvara, albinele culeg un medicament excepţional, adunat cu un efort uriaş, din mugurii abia ieşiţi la lumină. Există două metode prin care apicultorii recoltează acest medicament: răzuindu-l direct de pe pereţii stupului de albine sau pentru o mai mare eficienţă, construind un colector special, ce preia progresiv producţia albinelor, care astfel sunt stimulate să culeagă cantităţi tot mai mari de propolis. Remediu de tradiţie în medicina naturistă din România, propolisul se găseşte uşor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaşte printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum şi prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el şi ca atare, proprietăţile sale sunt mult diminuate).

Preparate din propolis

Tinctura

Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerţ, putem să-l obţinem casnic: se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături, puse pe puţină pâine uscată sau în miere, de patru ori pe zi.
Cu foarte puţine excepţii, pe care le vom preciza ulterior, tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia sa precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile şi ca atare trec prin organism fără efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce acelaşi efect ca în cazul diluării în apă.

Propolisul brut

O bucăţică de propolis de mărimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cât putem de mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că propolisul nu are o acţiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală. Un alt inconvenient este că propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitând apoi o spălare îndelungată şi repetată.

Unguentul de propolis

Într-o ceşcuţă (50 ml) de untură încinsă pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctură de propolis şi o bucăţică de ceară de mărimea unei alune, după care se amestecă continuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, după care se amestecă în continuare până când se întăreşte. Preparatul se păstrează la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor şi a rănilor uşoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).

Apă de propolis

Aşa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipită şi devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din calităţile sale. Totuşi, cercetările arată că o soluţie obţinută din cinci linguriţe(aprox. 25 ml) de tinctură de propolis la un pahar de apă (200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simplă nu poate fi folosită, deoarece are o acţiune prea dură asupra ţesuturilor. Apa de  propolis, obţinută în proporţiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (se fac clătiri atente ale gurii după fiecare spălare pe dinţi), precum şi în tratarea unor  afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).

Mierea propolizată

Se obţine prin combinarea unei linguriţe de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Este un produs recomandat copiilor, cărora li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi, pentru întărirea sistemului imunitar, pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale.

7 afecţiuni specifice primăverii care se previn şi se tratează cu propolis

1.Gripa, guturaiul – un studiu realizat de către un cercetător german, A. Scheller, a arătat că la pacienţii care iau 50 de picături de tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie cu virusul gripal scade cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, faţă de 6-7 zile la lotul martor.
2. Bronşita, bolile respiratorii cu secreţii abundente – se ia de patru ori pe zi câte o lingură de miere propolizată, în cure de 3 săptămâni. Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refăcând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii.
3. Gastrita, ulcerul – se pun 30 de picături de tinctură de propolis pe o felie de pâine albă uscată se amestecă bine şi se înghite pe stomacul gol. Se iau 4-6 asemenea doze pe zi, care au efect cicatrizant asupra pereţilor gastrici, reglează cantitatea de sucuri acide secretate. Reţineţi, însă, că dacă nu se administrează pe o cantitate suficient de mare de pâine uscată, tinctura poate agrava gastrita, din cauza alcoolului pe care îl conţine.
4.Colita de fermentaţie şi de putrefacţie – se pun 50 de picături de tinctură de propolis într-o lingură de miere şi se înghit pe stomacul gol. Se iau 3 asemenea doze pe zi, înainte de masă. Vindecarea apare în maximum 5 săptămâni. La persoanele cu colită de fermentaţie pe care mierea de albine o agravează, se va lua aceeaşi cantitate de tinctură de propolis pe pâine uscată. Medicul bulgar S. Nikolov a făcut un studiu cu acest tratament pe 45 de pacienţi suferind de colită, observând după o lună la 43 dintre ei reacţii pozitive. În general, după maximum 20 de zile, durerea şi celelalte simptome deranjante au dispărut, tratamentul fiind continuat doar pentru consolidarea efectului.
5. Astenia – anumite substanţe numite flavonoide din compoziţia propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei de primăvară. Ele au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale pentru organism (cum ar fi vitamina C), relansează activitatea hormonală. Contra asteniei de primăvară se face o cură de trei săptămâni cu miere propolizată, timp în care se iau 6 linguriţe pe zi, din acest preparat.
6. Căderile imunitare – studii făcute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus în evidenţă faptul că propolisul activează foarte puternic sistemul imunitar. Extractul alcoolic de propolis (adică tinctura) administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai „agresive”, ceea ce determină o mult mai mare rezistenţă la infecţiile cu orice tip de germen. Pentru creşterea imunităţii se face o cură de 3 săptămâni, timp în care se iau câte 30-40 de picături de tinctură de propolis, de 4 ori pe zi.
7. Hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac – cercetările făcute în spitalul de cardiologie din Jiangsu, China, au pus în evidenţă că administrarea a 300 mg de propolis (aproximativ 150 de picături de tinctură) zilnic conduce la scăderea presiunii arteriale, la normalizarea ritmului cardiac, la scăderea cantităţii de colesterol din sânge. De asemenea, s-au constatat efecte de refacere a elasticităţii vaselor de sânge.

loading...

propolis-brutAlte boli care se tratează cu propolis

– Boala canceroasă – peste 30 de studii, cu efecte mai mult decât promiţătoare, cu extracte de propolis, folosite atât intern cât şi extern, s-au făcut în diverse laboratoare de medicină experimentală şi spitale din întreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picături de tinctură administrate de 4 ori pe zi, propolisul împiedică dezvoltarea celulelor maligne, creşte capacitatea sistemului imunitar de a fagocita  celulele canceroase, ajută la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au  obţinut cu tratamentul intern cu propolis în tratarea cancerului la sân, a cancerului de colon şi genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare şi hepatice. Un studiu făcut în Iugoslavia mai pune în evidenţă că administrarea sistematică a propolisului înlătură o bună parte a efectelor nefaste ale aplicării  radioterapiei în cancer. De asemenea, propolisul are efecte extraordinare utilizat extern, pe plăgile  canceroase.
– Giardia – infecţia cu protozoarul Giardia lamblia cedează la un tratament de 30 de zile făcut cu tinctură de propolis. Se iau 50 de picături pe o bucăţică de pâine, de patru ori pe zi, înainte de masă.
  -Tuberculoza – un studiu făcut într-un spital din Rusia de V.H. Karinova şi E.I. Rodionova pe 135 de pacienţi cu tuberculoză a avut rezultate uimitoare. Ele au administrat, vreme de 10 luni, câte 7-10 ml de tinctură pe zi. La trecerea acestui interval de timp, la aproape 25% dintre pacienţi s-a constatat remisia completă a bolii, iar la ceilalţi – cu excepţia a 12 pacienţi – îmbunătăţiri substanţiale ale stării de sănătate.  Toţi cei 12 pacienţi care nu au răspuns la acest tratament sufereau de tuberculoză renală.

Tratamente externe cu propolis

– Herpes cu diferite localizări – se aplică pe locul afectat tinctură de propolis prin picurarea directă cu o pipetă şi nu prin ştergerea cu un tampon de vată (deoarece propolisul tinde să precipite mai rapid pe tampon), până se creează o mică crustă pe suprafaţa tratată. Se repetă procedura de 2-3 ori pe zi. Timpul de vindecare scade în 80% din cazuri de 3-4 ori, iar posibilitatea de recidivă se înjumătăţeşte – aşa sună concluziile unui studiu suedez efectuat în 1995.
– Eczeme infecţioase – se pun zilnic comprese cu tinctură de propolis, care se ţin vreme de o oră. În eczemele uscate se fac aplicaţii cu unguent de propolis sau cu cremă de gălbenele şi propolis, de 2-3 ori pe zi.
– Arsuri – în arsurile uşoare se fac aplicaţii cu unguent de propolis sau unguent de propolis şi tătăneasă. În arsurile grave se aplică tinctură de propolis – produce usturimi foarte puternice, dar efectele sale vindecătoare sunt uimitoare.
– Coşuri, acnee, furuncule, abcese – se aplică pe locul afectat tinctură de propolis cu un tampon de vată. Efecte uimitoare în tratarea coşurilor şi acneei are un preparat numit „Dermogent”, pe bază de propolis şi alte câteva plante (rostopască, tătăneasă, coada-şoricelului, etc.), care în 24-48 de ore provoacă dispariţia formaţiunilor tratate de pe piele.
-Cancer de piele, tumori exteriorizate – se pune, timp de o oră pe zi, o compresă cu tinctură de propolis pe locul afectat. După scoaterea compresei cu tinctură de propolis, pielea se lasă să se zvânte la aer vreme de minimum 30 de minute. Tratamentul se face 30-60 de zile continuu.
– Ulceraţii pe piele, ulcer varicos – 64 de pacienţi cu ulcere de gambă, cu vârste între 23 şi 98 de ani, au fost trataţi cu tinctură de propolis şi unguent. S-au făcut aplicaţii zilnice cu tinctură pe zona ulcerată şi tratament la periferie cu unguent de propolis. Durata tratamentului a fost între 4 şi 12 săptămâni. La final, 19 din cei 64 de pacienţi nu mai aveau nici un semn clinic al bolii, iar alţi 39 de pacienţi erau într-o condiţie mult îmbunătăţită.

Precauţii şi contraindicaţii

La anumite persoane propolisul poate da, administrat intern sau în contact cu pielea, reacţii alergice. Din acest motiv, înainte de a începe un tratament cu acest produs este necesar să facem un test, administrând intern sau aplicând pe piele câteva picături de tinctură şi văzând care este reacţia. Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie, inflamaţie, dacă se declanşează catar respirator sau apare înroşirea pielii, nu se va face tratament cu propolis. Un substitut excelent pentru propolis sunt mugurii de plop şi tinctură de muguri de plop, care au efecte relativ similare, dar sunt mult mai bine tolerate de către organism.(Prelucrare Valeriu Ciuculin)

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *