De ce sa-ti iubesti umbra?

Loading...

img313248Maria Egipteanca sau Moise din talhari sunt doua nume mari de pacatosi ajunsi pe cel mai de jos nivel al degradarii umane, care si-au schimbat total viata si au atins in cele din urma sfintenia. Promiscuitatea sexuala, respectiv violenta extrema erau singura realitate pe care o cunosteau si cu care se identificau pana in momentul convertirii lor. Practic, viata lor era condusa de umbra. Dar, asa cum spune un proverb din intelepciunea orientala, pacatosul si sfantul nu sunt decat doua note pe aceeasi claviatura. Pacatosul are un viitor, iar sfantul are un trecut in care rolurile lor sunt inversate. Umbra este deci numitorul lor comun…
Ce este umbra? Este latura intunecata a psihicului nostru in care se ascund negarea, rezistenta, sentimentele, impulsurile patimase si sperantele noastre reprimate. Ea reprezinta tot ceea ce ne enerveaza, ne indispune, ne umple de groaza sau de dezgust la alti oameni sau la noi insine si de asemenea tot ceea ce incercam sa ascundem de cei pe care ii iubim si tot ce nu dorim ca alti oameni sa afle despre noi. Este alcatuita din ganduri, emotii si impulsuri pe care le consideram prea dureroase, prea stanjenitoare sau prea dizgratioase pentru a le accepta. De aceea preferam sa le reprimam astfel incat sa nu mai simtim povara rusinii pe care ne-o transmit.
Umbra exercita o influenta enorma asupra vietii noastre si in timp capata un control din ce in ce mai mare asupra noastra, convingandu-ne ca suntem nevrednici, incapabili, de neiubit, stupizi si ca nu meritam sa fim eroul propriei noastre vieti. Ea determina rolurile pe care le vom juca orbeste in toate domeniile, de la cel al relatiilor amoroase la cel profesional. Ea este autoarea scenariilor pe care le vom pune in practica atunci cand ne vom teme, vom simti o durere sau o stare de conflict, ori in situatiile cand trecem pe pilot automat.
Daca nu este analizata si inteleasa, umbra noastra va iesi cand va dori din intunericul ei si ne va sabota viata cand ne vom astepta mai putin.
De cele mai multe ori, noi nu gasim motivatia de a ne schimba decat atunci cand comportamentul nostru autodistructiv iese la iveala si ajungem sa ne privim prin intermediul daunelor pe care ni le-am produs noua si altora. Pentru ca nu ne-am reconciliat la timp cu rusinea, vinovatia sau emotiile negative, acestea ies la suprafata constiintei cand ne e lumea mai draga, fortandu-ne sa ne recunoastem si sa ne acceptam sinele pierdut si sa ne intoarcem la starea transparenta a sinelui nostru integral. Efectul umbrei apare in momentele cele mai neasteptate, reflectand dezechilibrul periculos in care a ajuns lumea noastra interioara.
Umbra ne tine in chingile ei prin doua mecanisme: ea ne mentine inconstienti, dupa care erupe cu o putere incredibila ori de cate ori doreste. Atunci cand se trezesc din comportamentul lor gresit, oamenii par confuzi si dezorientati si chiar afirma ca nu ar fi putut face acel lucru. E un fel de nebunie temporara.
Umbra nu este altceva decat impulsul catre separare, in timp ce impulsul divin este cel care cauta unitatea.
Crearea umbrei este un proces si ea creste ori de cate ori:
Pastrezi un secret fata de tine insuti sau fata de altcineva
Cultivi un sentiment de rusine sau vinovatie
Te acuzi pe tine insuti sau pe altcineva
Simti nevoia sa dai vina pe altcineva
Iti ignori slabiciunile personale, criticandu-i in schimb pe cei din jur
Te vezi incomplet si separat de ceilalti
Te lupti ca sa tii raul sub control.
Chiar daca aparent umbra este cauza problemelor noastre neplacute, ea reprezinta sursa tuturor provocarilor pe care viata ni le scoate in fata pentru a ne confrunta cu ele. Ea ne semnaleaza aspectele pe care le avem de vindecat si ne impinge afara din zona de confort. Ne indica in ce domenii suntem inca incompleti, invatandu-ne lectia compasiunii si iertarii, acordate nu doar altora, ci si noua insine. Daca ne vom accepta umbra, aceasta ne va vindeca inima si ne va deschide in fata unor noi oportunitati, a unor noi comportamente si a unui viitor nou. Daca ne privim in fata propriii demoni interiori, noi sfarsim prin a ne umple de pace si de compasiune in fata demonilor altor persoane. Invatam sa ii iertam si sa renuntam la judecatile noastre critice si la resentimentele fata de ei.
Umbra creeaza cea mai daunatoare iluzie, cea a sinelui tau divizat, ceea ce te aduce in situatia sa cauti unitatea sau totalitatea. Umbra te sileste sa te imbarci in calatoria regasirii de sine, care te va conduce catre asumarea intregii tale fiinte, atat a partii luminoase, cat si a celei intunecate, catre descoperirea sinelui tau real, locul in care te accepti exact asa cum esti, in care iti recunosti deopotriva slabiciunile si puterile, in care iti manifesti deschis talentele, iti admiti imperfectiunile si iti admiri maretia.
Umbra, care ne face sa vedem o lume limitata, plina de amenintari si de posibilitati intunecate,mascheaza de fapt numeroase posibilitati invizibile pe care le-am putea sesiza daca ne-am dilata constiinta dincolo de hotarele ei. Ea te sileste sa cobori in cotloanele intunecate ale sinelui neautentic pentru a te confrunta cu acele parti ale fiintei tale de care te temi cel mai tare, caci numai aici vei gasi ceea ce ai cautat toata viata. Paradoxal, lucrurile pe care ai incercat sa le ascunzi iti pot revela chiar lucrurile pe care ti-ai dorit atat de mult sa le realizezi. Intelegerea umbrei descatuseaza un potential imens si o intelepciune foarte profunda.
Umbra s-a dovedit mereu mai vicleana decat incercarile oamenilor de a o transcende, insa forta evolutiei este mai puternica decat obstacolele care blocheaza calea. Scopul lucrului cu umbra este de a redeveni intregi, de a pune capat suferintei si de a nu ne mai ascunde de noi insine. Noi trebuie sa ne acceptam cu compasiune umbra, sa incercam sa o intelegem si in ultima instanta sa o transcendem.

Iata cateva sugestii pentru ce ar trebui sa faci cand te confrunti cu umbra ta:

Recunoaste umbra atunci cand atrage in viata ta un aspect negativ.
Imbratiseaza-ti si iarta-ti umbra. Priveste-o cu compasiune, ca pe o parte chinuita a ta si transforma orice obstacol nedorit intr-un aliat.
Intreaba-te ce conditii dau nastere umbrei: stresul, presiunea celorlalti oameni, pasivitatea, conditiile dezumanizante, mentalitatea de tip “noi contra ei”.
Impartaseste ceea ce simti cu o persoana de incredere: un terapeut, duhovnic, un prieten apropiat, un confident.
Include o componenta fizica in terapia ta: exercitii fizice, tehnici de eliberare a energiei, de respiratie, vindecarea cu palmele.
Incepe prin a te transforma pe tine insuti. Nu mai proiecta si nu mai judeca pe cei din jur, caci astfel amplifici si mai mult puterea umbrei.
Practica meditatia/rugaciunea si urmareste sa experimentezi constiinta pura, singura care transcende umbra.
Asumarea partilor pe care pana acum le-am respins reprezinta cea mai sigura modalitate de a ne actualiza intregul potential uman. Cu cat ajungem sa ne acceptam intr-o mai mare masura impulsurile intunecate, oferindu-le supape sigure de manifestare, cu atat mai mic devine riscul de a fi controlati de ele. Daca o transformam intr-un aliat, umbra ne ajuta sa ne integram in totalitate si sa nu ne mai simtim limitati de constrangerile sinelui iluzoriu pe care ni l-am creat singuri.
In ultima instanta, rolul umbrei noastre este de a ne sluji, oferindu-ne o perspectiva nepretuita asupra propriei noastre fiinte. Noi nu vom putea niciodata sa ne controlam sau se ne eliberam de comportamentele care ne autosaboteaza pana cand nu vom accepta impulsurile din umbra care stau la baza lor. Daca vom accepta cu compasiune acea parte din fiinta noastra care a stat la originea comportamentului-problema, noi ii vom lua puterea si vom putea intrerupe astfel reactiile automate ale tiparelor nedorite.
Sarcina noastra e sa invatam tot ce putem invata de la umbra, sa o integram si sa ii permitem sa ne largeasca perspectiva si modul de a gandi. Provocarea consta in a descoperi valoarea umbrei si in a o aduce in lumina iertarii si a compasiunii, astfel incat sa nu ne mai controleze viata.
Scopul nostru este sa scoatem din umbra eroii pe care i-am exilat in ea si sa ne folosim de puterea lor ca de un combustibil sacru pentru a ne implini menirea pe care ne-am propus-o pentru aceasta viata. Noi trebuie sa ne iertam pentru ca dispunem de aceste atribuite umane si sa ne intrebam cum am putea folosi intr-un mod eficient aceste calitati, cum sa descoperim o supapa sanatoasa pentru manifestarea lor. Nu putem sti niciodata cand vom avea nevoie de una din partile fiintei noastre pe care le-am exilat, cand una din insusirile pe care le-am considerat lipsite de valoare se va dovedi exact lucrul de care vom avea nevoie pentru a obtine succesul pe care ni-l dorim.
Daca ne propunem sa integram latura noastra intunecata in totalitatea fiintei noastre, vom constata ca este inzestrata cu o mare putere, inteligenta si numeroase capacitati pe care le putem folosi pentru a ne schimba in bine viata.
Noi trebuie sa privim cu compasiune si sa iertam acele parti de care pana acum ne-a fost rusine, sa acceptam cu iubire acele experiente din trecutul nostru care ne-au umplut de durere si sa tratam cu curaj acele domenii din viata noastra in care pana acum ne-a fost teama sa ne recunoastem vulnerabilitatile.
Daca vom avea intelepciunea de a integra eroii negativi din lumea noastra interioara – pesimistul, sinele arogant, dictatorul interior, victima, etc – in scenariul sinelui nostru superior si de a recunoaste ca nu sunt dusmanii nostri, ci doar niste aspecte ale fiintei noastre ratacite si triste, care au nevoie de iubirea si acceptarea noastra, vom putea trai in acord cu menirea noastra suprema si ne vom putea gasi pacea.
Singura arma cu care ne putem invinge propria umbra si natura ei opresiva este iertarea cu compasiune. Ea poate avea loc in inima noastra atunci cand extragem intelepciunea si darurile experientelor si emotiilor noastre celor mai intunecate. De multe ori aceasta evolutie este dureroasa, insa durerea pe care o simtim slujeste unui scop important – reprezinta ingredientul necesar pentru implinirea scenariului divin pe care ni l-am asumat. Daca pornim de la premisa ca traumele si ranile sufletesti pe care le-am suferit ne-au condus la o mai mare intelepciune, absolut necesara pentru cresterea noastra spirituala, noi ajungem sa iertam in mod natural si sa binecuvantam lectiile dificile invatate.
Acceptand umbra, vom descoperi ca ea este parte din planul divin al evolutiei noastre personale. Darul pe care ni-l aduce latura noastra intunecata, impreuna cu experientele dureroase cu care ne confruntam, este nasterea sinelui nostru sublim.
Daca stai bine la capitolul imblanzirea umbrei tale, te rugam sa ne impartasesti sub articol modalitatile prin care ai reusit sa o integrezi in viata ta si sa ti-o faci aliat!

 Deepak Chopra, Debbie Ford, Marianne Williamson

loading...

4 comments for “De ce sa-ti iubesti umbra?

  1. Lucia
    09/10/2014 at 9:33

    Foarte bun acest articol…multumim!
    Intr-adevar,sa-ti recunosti umbra e ceva…un mic si banal exemplu,trait cu putine zile in urma…eram intr-un market si gandeam ca unele produse sunt asa de scumpe…a doua zi,in locul unde lucrez,intra o femeie si incepe sa intrebe despre diferite produse ce preturi au,eu ii raspund iar ea incepe sa se certe cu mine ca in locul cutare preturile sunt mai mici,de ce noi nu le avem la fel,etc.
    Dupa ce a plecat,m-am intrebat de ce aceasta persoana venise doar la mine sa-mi spuna astfel de chestii,cand e evident ca ai libertatea de a intra oriunde,sa cumperi cu cele mai mici preturi,dar fara a face scandal…mi-am pus intrebarea ce anume din mine a atras situatia?
    N-am realizat in acel moment…in schimb,dupa o noapte de somn,m-am trezit dimineata cu raspunsul…la fel procedam si eu cand eram in market,ma lamentam in gand ca unele produse au pretul mare si nu mi le puteam permite…dar nu constientizam ce efect ar putea produce un astfel de gand…iata ca am primit o lectie adevarata despre umbra…lumea functioneaza dupa principiul oglinzii…cum functionezi in interior,asa se proiecteaza la exterior…
    Cand eram la 18 ani,am vrut sa studiez psihologia…dar la facultate,pe atunci trebuia sa invet cartea de psihologie pe de rost,iar eu baș ca puteam s-o invat cuvant cu cuvant pe dinafara…
    Dar o voce din interior imi spunea ca eu pot invata tot ce doresc fara sa fac facultatea…pot studia pe propria-mi piele tot ce trebuie sa cunosc…am traversat diverse experiente in adolescenta si intrebasem persoane care au facut facultatea de psihologie,sa vad ce fel de raspuns imi pot oferi si am constatat ca habar nu aveau ce sa-mi spuna…
    Viata e cel mai de seama Maestru,te asista la tot ceea ce ai nevoie pentru ca sa cresti,sa devii un Suflet adult..si bineinteles,atunci cand comunici eficient cu ghizii spirituali,afli raspunsuri la intrebarile puse,nu mai e necesar sa mergi la psiholog…:)
    Multumesc inca o data pentru tot ceea ce postati aici,urmaresc cu drag articolele…
    Sa aveti zile pline de realizari,de constientizari depline,ca nimic nu este mai de folos pentru om in aceste timpuri,decat comunicarea cu Divinul din el,din tot si din toate…
    Toate cele bune si ganduri pline de Lumina!

    • monica
      09/10/2014 at 20:58

      Frumos draga Lucia, imi place comentariul tau realist pe care l am trait fiecare dintre noi si fara sa l constientizam. Vreau mai multe exemple. Multumesc….mi s a mai deschis o usita.

  2. Lucia
    10/10/2014 at 8:36

    Draga Monica,
    acuma nu stiu daca la mine te referi cand spui ca mai doresti exemple,sau mai doresti ca si altii sa intervina si sa impartaseasca din experientele lor…
    Astfel de exemple abunda in viata de zi cu zi…atunci cand Lumina vine si se revarsa peste fiecare coltisor intunecat din Suflet,toate ies la iveala din subconstient,programele din mental,fricile de toate felurile,tot ceea ce nu este constientizat pe deplin…”bagajele”care le tarai dupa tine,pana ajungi si spui stop.Alte exemple…
    Nu puteam sa vad animalele suferind,nu stiam cum sa gestionez situatia,iar in subconstient era frica de a nu intalni astfel de situatii…ei,dar ca sa inveti,viata te pune fata in fata exact cu acele experiente carora le opui rezistenta…cand ma asteptam mai putin,pe strada aparea un catel care dorea sa traverseze strada exact pe rosu, si bineinteles,a fost lovit de o masina in fata mea…a trebuit sa -l ridic din balta de sange,din mijlocul soselei,sa-l trag deoparte pe trotuar…si nu a fost singura data,cand am intalnit situatia…pana am constientizat ceea ce gandeam,frica din mine atragea chiar experienta din care sa trag invataturi…de cand am curatat acel program din mental,nu am mai intalnit astfel de situatii,oricum ele se intampla,ca asta este.
    Un alt exemplu este legat de furia si emotiile reprimate care izbucnesc ca un vulcan,atunci cand te astepti mai putin…am avut fericirea de a intalni in viata mea,membri ai Familiei de Suflet din care fac parte,iar atunci cand iubirea si compasiunea unei astfel de fiinte te invaluie,cuvintele sunt de prisos in a descrie ce simti…dincolo de familia in care te nasti si care nu poate intelege experientele prin care treci,atunci cand intalnesti un Suflet cu care sa legi prietenie pe viata,este o experienta aparte,deoarece distanta fizica nu conteaza,pentru ca stie ce e in Sufletul tau,oriunde si oricand…mi s-a intamplat,ca intr-un moment de confuzie si apasare sufletesca,sa-i vorbesc acestei prietene urat,rastit pentru ca nu intelegeam o situatie anume,dar la putin timp dupa incident,cu cine crezi ca am de-a face?cu seful de la locul de munca,venit de putin timp,facand crize de furie si rostind anumite cuvinte catre mine.Sase luni de zile mi-a trebuit pana sa gestionez situatia,s-o depasesc…acum comunicam bine,dar atunci simteam in plexul solar senzatii neplacute pana la stari de greata…chiar de cand intra pe usa…am invatat ce trebuie sa fac,am invatat ca starile mele de furie reprimata,pot declansa stari similare in altii…furtunile din interiorul tau,nestapanite,pot deveni chiar uragane,daca nu constientizezi la timp ceea ce clocoteste in adancuri,ca un vulcan…si ceea ce-l infuria mai tare,era zambetul meu de pe fata,in timp ce el urla si se uita la mine,iar eu il priveam in ochi.Ceilalti colegi,luau pozitia strutului cu capul in pamant…
    Iar acum,dupa ce au trecut bataliile intre Umbre,cand mi-aduc aminte de perioada grea,zambesc…a fost un cosmar care s-a spulberat gratie interventiei compasiunii …si a Ingerilor…si a puterii de a ierta ,mai degraba pe mine insami pentru ca ceva din mine a declansat toate experientele…credeam ca trebuie sa-mi schimb locul de munca,dar ghizii mei ziceau ca sunt exact in locul potrivit,care imi ofera oportunitati de a creste spiritual,numai sa invat lectia rabdarii,ca toate se asaza frumos,la timpul cuvenit…
    Am invatat ca pana si intonatia cuvintelor rostite in gand conteaza…ca poate fi cineva care te asculta,chiar daca nu-ti dai seama pe moment…ca asa cum porti cu tine in gand o conversatie,cuvintele pe care le alegi,asa vei rosti acele cuvinte in plan fizic,catre altii…conteaza daca vorbesti cu tine insati,onorandu-te prin cuvinte care exprima blandete,compasiune,deoarece asa onorezi de fapt pe Dumnezeu din tine,care este pretutindeni,in toata Creatia…

    Sa ai zile frumoase si pline de Lumina,draga Monica!
    La fel pentru toate Sufletele minunate care poposesc pe aici…

  3. Cristina
    31/10/2015 at 15:15

    Buna ziua, extraordinar articolul si intamplator sau nu aceasta este o tema care ma preocupa de cateva saptamani bune. Pentru mine acceptarea umbrei inseamna mai intai recunoasterea fata de noi si ceilalti faptul ca nu suntem perfecti, avem slabiciuni, defecte. In al doilea rand am inceput sa fiu mai atenta la persoanele cu care nu rezonez f mult si care cu toate astea imi preocupa destul de des mintea. Mai concret incerc sa inteleg se oglindesc acestea, ce imi arata ele si eu nu vreau sa vad? In acest fel descopar defecte proprii pe care le-am bagat sub pres de multi ani sau acei oamenii ma determina sa dezvolt o calitate pe care nu o exersez prea des si care este vitala pentru viata mea, evolutia mea. Ca sa ma intelegeti mai bine am sa va dau un exemplu: de cativa ani mi-am cenzurat extrem de mult calitatea de a-mi stabili granite intre mine si ceilalti. In ultimii ani 2 ani am avut in jur oameni care m-au invatat asta prin atitudinea lor. Mi-am dat foarte greu seama de acest lucru,
    pentru ca eu eram preocupata in mintea mea sa-i judec…deorece nu prea rezonam din multe puncte de vedere. Cand am inceput sa realizez asta, lucrurile au inceput sa se schimbe si in jurul meu, fara sa fac prea multe, ci doar lucrand la mine si invatand din nou sa pastrez distanta in momentele potrivite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *