Dorinta,nu preferinta

Loading...

10334461_822858877731898_2023372594725414533_nNu-ţi reprima dorinţa, deoarece ar însemna să devii lipsit de viaţă. Ai rămâne lipsit de energie – şi asta ar fi groaznic. Dorinţa, în sensul bun al cuvântului, este energie – şi, cu cât avem mai multă energie, cu atât este mai bine. Dar nu-ţi reprima dorinţa – încearcă s-o înţelegi, înţelege-o. Nu căuta să-ţi îndeplineşti dorinţa, ci s-o înţelegi. Şi nu te lepăda, pur şi simplu, de obiectul dorinţei tale, încearcă să-l înţelegi;să-l vezi în adevărata sa lumina. Vezi ce reprezintă cu adevărat. Pentru că, dacă îţ reprimi pur şi simplu dorinţa şi încerci să renunţi la obiectul dorinţei tale, probabil că te vei lega de el. În schimb, dacă-l vei privi şi vei vedea ce reprezintă cu adevărat, dacă îţi dai seama cum îţi pregăteşti terenul pentru nenorocire şi dezamăgire şi depresie, dorinţa ta se va transforma atunci în ceea ce eu numesc preferinţă.

Când treci prin viaţă având preferinţe, dar nu laşi ca fericirea ta să depindă de vreuna din ele, înseamnă că te-ai trezit. Te îndrepţi spre trezirea deplină. Trezire,fericire – spune-i cum vrei – este starea non-iluziei, în care vezi lucrurile nu aşa cum eşti tu, ci aşa cum sunt ele – atât cât este posibil pentru o fiinţă umană. Să renunţi la iluzii, să vezi lucrurile, să vezi realitatea. De fiecare dată când sunteţi nefericiţi, aţi adăugat ceva la realitate. Adăugarea este cea care vă face nefericiţi. Repet: aţi adăugat ceva … o reacţie negativă în voi. Realitatea furnizează stimulentul, voi furnizaţi reacţia. Voi aţi adăugat ceva, prin reacţia voastră. Şi dacă examinaţi ce aţi adăugat, veţi descoperi că întotdeauna există o iluzie, există o cerinţă, o speranţă, o aspiraţie. Întotdeauna. Exemplele de iluzii abundă. Dar, întrucât aţi început să înaintaţi pe acest făgaş, le veţi descoperi voi înşivă.

De exemplu, iluzia, greşeala de a vă imagina că, prin schimbarea lumii exterioare, voi vă veţi schimba. Voi nu vă schimbaţi, dacă schimbaţi doar lumea exterioară. Dacă voi vă luaţi o slujbă nouă, un soţ nou, o casă nouă, un guru nou, sau o spiritualitate nouă, aceasta nu vă schimbă pe voi. Este ca şi cum v-aţi imagina că vă schimbaţi caligrafia, dacă folosiţi alt stilou. Sau că, dacă vă puneţi altă pălărie, vă schimbaţi şi capacitatea de a gândi. Asta nu vă schimbă cu adevărat, dar cei mai mulţi oameni îşi irosesc energia, încercând să rearanjeze lumea lor exterioară, pentru a o face să corespundă cu gusturile lor. Câteodată reuşesc – timp de vreo cinci minute – obţinând astfel un pic de răgaz, dar rămân la fel de încordaţi, chiar şi în acele clipe de răgaz, deoarece viaţa curge înainte şi se schimbă mereu.

Aşadar, dacă vreţi să trăiţi, nu trebuie să aveţi o reşedinţă permanentă. Nu trebuie să aveţi un loc în care să vă odihniţi capul. Trebuie să vă lăsaţi să curgeţi,odată cu viaţa. Aşa cum a spus marele Confucius: „Cel care vrea să fíe statornic în fericire, trebuie să se schimbe în mod frecvent.” Fiţi curgători. Dar noi ne tot uităm înapoi, nu-i aşa? Ne agăţăm de lucrurile din trecut şi ne agăţăm de lucrurile din prezent. „Când ai intrat în joc, numai poţi da înapoi.” Vrei să te bucuri de o melodie?Vrei să te bucuri de o simfonie? Nu te lega de câteva măsuri muzicale. Nu te lega de câteva note. Lasă-le să treacă, lasă-le să curgă. Întreaga plăcere a unei simfonii stă în bunăvoinţa ta de a lăsa notele să treacă. Pe când, dacă o anume măsură muzicală te-a atras şi ai strigat orchestrei: „Continuă s-o cânţi iar şi iar şi iar”, aceea nu ar mai fi o simfonie.

Cunoaşteţi poveştile cu bătrânul Nastratin Hogea? Este un personaj legendar, despre care grecii, turcii, perşii pretind că le aparţine. Se spune că îşi prezenta învăţăturile mistice în forma unor povestiri – în general istorii umoristice. Iar bufonul poveştilor era întotdeauna, bătrânul Nastratin în persoană.
Într-o zi, Nastratin zdrăngănea la chitară, cântând doar o singură notă. După o vreme, în jurul lui s-a adunat o mulţime de oameni (întâmplarea avea loc în piaţă) şi unul dintre bărbaţii care şedeau pe jos pe lângă el, i-a spus; „Ce frumoasă notă cânţi,hogea, dar de ce nu mai faci nişte variaţii, aşa cum fac ceilalţi muzicieni?” „Proştii ăia,” a spus Nastratin „ei caută tot timpul nota potrivită. Eu am găsit-o.”

Anthony de Mello

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *