Impotriva cui lupti?

“ Ceea ce omul comun numeste supranatural este tot ceea ce i se pare impotriva naturii.
Lupta impotriva naturii este visul nesabuit al ascetilor; ca si cum natura n-ar fi chiar legea lui Dumnezeu. Atractiilor legitime ale naturii ei le-au spus vicii. Au luptat impotriva somnului, impotriva foamei si a setei, impotriva dorintelor si a iubirii. Au luptat pentru victoria atractiilor superioare, dar gandind, in acelasi timp, ca natura este corupta si ca satisfacerea naturii este un rau. Au rezultat de aici ciudate aberatii. Insomnia a creat delirul, postul a spalat creierul si l-a umplut cu fantome, celibatul a dat nastere unor monstruoase necuratenii.
Demonii masculi si demonii femele au infestat manastirile. Priapismul si isteria au facut din aceasta viata un infern pentru calugarii fara vocatie si calugaritele inchipuite.
Sfantul Anton si sfanta Tereza au luptat impotriva lubricelor fantome; au asistat in imaginatie la orgii pe care anticul Babilon nu le-ar fi putut nici macar banui.
Maria Alacoque si Messalina au suferit de aceleasi chinuri: cele ale unor dorinte exaltate, depasind firea si imposibil de satisfacut.

Triumf al naturii, iubirea nu-i poate fi rapita acesteia fara ca ea sa nu se supere. Cand iubirea se crede supranaturala, ea se intoarce impotriva naturii, devenind cea mai monstruoasa dintre necuratenii profanand si prostituand chiar ideea de Dumnezeu. Patima erotica, deturnata de la obiectul ei legitim si exaltata pana la o dorinta nesabuita de a viola infinitul este cea mai furioasa dintre aberatiile sufletului si, asemenea dementei lui Sade, setoasa de sange si torturi. Tanara fata isi va sfasia sanul cu un vatrai, barbatul epuizat, ratacit de posturi si veghe, se va abandona in intregime deliciilor depravate ale unei flagelari pline de senzatii ciudate, dupa care stors de oboseala va cadea intr-un somn plin de halucinatii.
Dintre aceste excese vor rezulta bolile care fac disperarea stiintei. Toate simturile isi vor pierde folosinta lor naturala, ostenindu-se in crearea unor senzatii iluzorii, stigmatele cele mai inspaimantatoare, cum este sifilisul, vor sapa in maini si in picioare precum si in jurul capului plagi supurante si foarte dureroase. Curand victima nu va mai vedea, nu va mai auzi, nu se va mai hrani, ramanand inecata intr-un idiotism profund din care nu va mai iesi decat in ceasul mortii daca nu cumva nu apare o reactie teribila manifestand-se prin accese de isterie sau de priapism care te duc cu gandul la interventia directa a diavolului.
Cine ne va relata indicibilele romane din chilia unei manastiri sau din patul solitar in care-si doarme calugarita somnul? Geloziile sotului divin, abandonurile acestuia, provocand nebunia, mangaierile lui care trezesc setea de dragoste ! impotrivirile diavolitei incoronate de stele! Dispretul Fecioarei regina a ingerilor, ingaduinta lui Iisus Hristos !
Oh! Buzele care au baut o data din aceasta cupa fatala raman otravite si tremuratoare. Inimilor arse o data de acest delir li se par seci si insipide izvoarele reale ale iubirii. Ce este, intr-adevar un barbat pentru o femeie care l-a visat pe Dumnezeu! Ce este pentru un barbat o femeie a carei inima a tremurat pentru frumusetea eterna? Ah! Bieti nesabuiti, nu mai e nimic pentru voi si totusi este totul, fiind realitatea, ratiunea, viata.
Visele voastre nu sunt decat vise, fantomele voastre nu sunt decat fantome. Dumnezeu, legea vie, Dumnezeu, intelepciunea suprema, nu este complicele nebuniei voastre si nici obiectul posibil al patimilor voastre disperate; parul cazut din barba unui barbat, un singur fir de par pierdut de o femeie reala si vie sunt mai bune si mai purificatoare decat devorantele voastre himere. Iubiti-va unii pe altii si adorati-l pe Dumnezeu!
Adevarata adoratie fata de Dumnezeu nu este aneantizarea omului in orbire si delir; este, dimpotriva, exaltarea pasnica in lumina ratiunii. Adevarata iubire fata de Dumnezeu nu este cosmarul sfantului Anton; este, dimpotriva, pacea profunda, linistea care rezulta din ordinea perfecta. Tot ceea ce omul crede a fi supranatural in viata lui este impotriva naturii, si tot ceea ce este impotriva naturii il ofenseaza pe Dumnezeu. Iata ce trebuie un adevarat intelept sa stie foarte bine !
Nimic nu este supranatural, nici macar Dumnezeu, asa ne demonstreaza natura. Natura este gandirea si legea lui; natura este el insusi, si, daca ar putea da dezmintiri naturii, ar putea atenta si la propria lui existenta. Miracolul, pretins divin, scos din ordinea eterna, ar insemna sinuciderea lui Dumnezeu.
Un om poate in mod firesc sa-i vindece pe ceilalti pentru ca Iisus Hristos, sfintii si magnetizatorii au facut-o si o fac in fiecare zi. Un om poate sa se ridice in aer, sa mearga pe ape etc. el poate tot ceea ce Iisus a putut si chiar el ne-o spune: “ Cei care cred vor face lucrurile pe care eu le fac si altele inca si mai mari.”
Iisus a reinviat mortii, dar niciodata n-a invocat sufletele. A reinvia un om inseamna a-l vindeca de letargia care precede in mod obisnuit moartea. Invocandu-l dupa moarte, inseamna a imprima vietii un sentiment retrograd, a violenta natura si Iisus n-ar fi putut s-o faca.
Miracolul divin este natura care se supune ratiunii; miracolul infernal este natura care pare sa se dezorganizeze pentru a se supune nebuniei. Adevaratul miracol al vietii umane este bunul simt, ratiunea rabdatoare si pasnica, intelepciunea care crede fara sa se afle in pericol pentru ca se poate indoi fara amaraciune si manie, bunavointa perseverenta care cerceteaza, studiaza si asteapta.
Nu orice ti se pare ca e Dumnezeu e chiar Dumnezeu si nu tot ceea ce ti se pare a fi diavolul e chiar diavolul.
Ceea ce este divin scapa aprecierii omulul comun. Frumusetea e intotdeauna simpla, adevarul pare la indemana si cel drept trece neobservat pentru ca nu mira pe nimeni. Ordinea nu este niciodata remarcata; numai dezordinea atrage atentia pentru ca e stanjenitoare si tipatoare. Copii sunt in general insensibili la armonii, ei prefera tumultul si zgomotul; astfel, in viata, multi oameni cauta drama si romanul. Dispretuiesc soarele si viseaza la splendorile fulgerelor, nu-si imagineaza virtutea decat de frica cucutei si a discursurilor lui Caton; dar daca ar fi fost cu adevarat intelepti lumea i-ar mai fi cunoscut?
Sfantul Martin nu crede, el care dadea numele filosofilor necunoscuti initiatilor in adevarata intelepciune. Sa taci este una din marile legi ale ocultismului. Or, sa taci inseamna sa te ascunzi. Dumnezeu este atotputernicia care se ascunde, iar Satan este neputinta vanitoasa care incearca mereu sa se arate.” Éliphas Lévi.

Loading...
loading...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.