A-ţi privi umbra înseamnă a o străbate cu lumină

24315_263158187180056_1007742586_nA te schimba pe tine însuţi înseamnă numai să înveţi să te vezi aşa cum eşti! A te cunoaşte pe tine însuţi nu înseamnă a-ţi cunoaşte eul. Eul se raportează la sine ca un pahar cu apă la ocean. Eul nostru ne îmbolnăveşte, Sinele este sănătos. Calea însănătoşirii este calea de la eu la Sine, din închisoare la libertate, de la polaritate la Unitate. Atunci când un anumit simptom îmi indică ce anume îmi mai lipseşte (printre altele) pentru Unitate, atunci eu trebuie să învăţ să văd într-adevăr ce îmi lipseşte , preluându-l în felul acesta în identificarea mea conştientă. Indicaţiile noastre vor să îndrepte privirea asupra celor peste care omul trece de obicei cu vederea. Atunci când acel ceva este văzut, este suficient ca el să nu mai fie pierdut din vedere şi să fie examinat tot mai atent. Numai observarea permanentă şi atentă învinge împotrivirile şi lasă să crească acea iubire care este necesară pentru integrarea noului descoperit. A-ţi privi umbra înseamnă a o străbate cu lumină.

Este complet incorectă reacţia – dar foarte frecventă – de a voi să anulezi, pe cât de repede posibil, principiul descoperit în simptom. Astfel, cineva care şi-a descoperit în sfârşit agresivitatea inconştientă poate întreba cu stupoare: „Cum mă voi detaşa din nou de această agresiune îngrozitoare?” Răspunsul este: „Nicicum”! Savuraţi-o, de vreme ce există! Tocmai faptul de a nu voi să ai duce la formarea umbrei şi ne face nesănătoşi – faptul de a vedea prezenţa agresivităţii însănătoşeşte. Cel care consideră acest lucru ca fiind periculos trece cu vederea faptul că un principiu nu dispare pentru că nu i se acordă atenţie.

Nu există niciun principiu periculos – periculoasă este numai o forţă neechilibrată. Orice principiu este neutralizat prin polul său opus. Luat în parte, izolat, orice principiu este periculos. Căldura excesivă este la fel de periculoasă pentru viaţă ca şi frigul excesiv. Blândeţea izolată nu este mai nobilă decât severitatea izolată. Numai în echilibrul forţelor domneşte pacea. Marea diferenţă dintre „lume” şi „înţelept” constă în aceea că lumea încearcă mereu să înfăptuiască unul dintre poli, pe când înţeleptul preferă mijlocul dintre poli. Celui care a înţeles că omul este un microcosmos îi dispare treptat teama de a regăsi în sine toate principiile.
Thorwald Dethleffsen si Ruediger Dahlke

Loading...

loading...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.