Fii doar tu însuţi şi va fi suficient

385352_370409839722612_1826644486_nFiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului cã fiecare este unic. Nu se pune problema superioritãţii sau a inferioritãţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie. Şi din acest lucru nu rezultã nici o comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor sã se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fãrã nici o comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totalã de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toatã viaţa. Şi nu pot sã-mi închipui o fiinţã care sã aibã totul în aceastã lume. Unii n-au ezitat sã încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lunã, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pãmânt. Ce poţi sã îţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul univers. Bucurã-te şi savureazã acest lucru!

Nevoia imperioasã a fiecãruia este de a fi aprobat şi recunoscut. Mentalitatea generalã are la bazã ideea cã, pânã când nu suntem recunoscuţi, suntem nişte anonimi şi nu valorãm nimic. Nu munca noastrã este importantã, ci recunoaşterea ei. Aceasta înseamnã a pune cãruţa înaintea boilor. Munca noastrã ar trebui sã fie o bucurie în sine. Trebuie sã lucrezi nu pentru a fi recunoscut, ci pentru cã îţi place sã fii creativ. Îţi place munca doar de dragul muncii. Trebuie sã munceşti numai dacã îţi place. Nu cere şi nu aştepta nici o apreciere. Dacã ea vine, nu îi da o importanţã prea mare. Dacã nu vine, nu te gândi la ea. Împlinirea ta trebuie sã se gãseascã în însãşi munca ta.

Dacã o fiinţã învaţã acest lucru simplu, de a-şi iubi munca, oricare ar fi aceasta, de a o iubi fãrã a cere nici o recunoaştere, lumea în care ne gãsim ar fi mai frumoasã şi mai plinã de celebrare, altfel cãdeţi în cercul vicios al nefericirii. Lucrul pe care îl faci nu este bun pentru cã îţi place, ci pentru cã lumea îl recunoaşte, îl recompenseazã şi te premiazã, îţi decerneazã Premii Nobel. Lumea a distrus întreaga valoare pe care creativitatea o are în sine şi a distrus milioane de oameni, deoarece nu toţi pot fi laureaţi ai Premiului Nobel. Iar dorinţa de recunoaştere a fost creatã în interiorul fiecãruia, astfel încât nimeni nu mai poate lucra în linişte, în tãcere, bucurându-se de orice ar face. Iar viaţa este constituitã din tot felul de lucruri mãrunte. Pentru aceste lucruri mici nu pot exista recompense sau titluri de onoare decernate de diverse universitãţi sau guverne.
Bucuria nu înseamnã a finaliza ceva; bucuria consta în faptul cã ai dorit respectivul lucru, cã l-ai dorit din toatã inima, cã în timp ce te ocupai de el ai uitat de tot restul lumii; era singura preocupare a întregii tale fiinţe. În aceasta se gãseşte binecuvântarea şi recompensa ta. Şi nu în faptul de a-l finaliza sau de a-l avea permanent. În acest curent schimbãtor al existenţei, fiecare clipã trebuie sã conţinã propria ei recompensã. Orice am fi fãcut, ne-am dat întreaga silinţã, am fãcut-o din toatã inima. Nu am lãsat nimic neexprimat, întreaga noastrã fiinţã a fost cuprinsã în respectiva acţiune. În aceasta se aflã toatã beatitudinea noastrã.

loading...

Realitatea este cã fiecare este unic, fiecare are o anumitã individualitate. Trebuie sã renunţãm pur şi simplu la ideile noastre despre cum ar trebui oamenii sã fie; ele trebuie înlocuite cu ideea ca, indiferent cum ar fi, oamenii sunt frumoşi. Nu se pune în nici un fel problema lui „ar trebui sã fie”; cine suntem noi pentru a impune un „trebuie” asupra altcuiva? Dacã existenţa vã acceptã aşa cum sunteţi, cine sunt eu pentru a nu face la fel? Este necesarã numai o schimbare de atitudine; este ceva foarte simplu, odatã ce ideea este acceptatã de gândirea voastrã: fiecare om este unic, fiecare om este aşa cum este. Şi trebuie sã fie aşa cum este. Acesta este adevãratul respect pentru individualitate, pentru oameni, aşa cum sunt ei. Întreaga omenire ar fi într-un cu totul alt spaţiu, mult mai plin de iubire şi de împlinire, dacã i-am accepta pe oameni aşa cum sunt ei. ~Osho

Loading...

loading...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.