Cum ne putem schimba viata

images1Credinta omului in Dumnezeu e masurata de increderea lui in Sine insusi.
-Aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea;el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea, şi îşi îndeplineşte rostul lui. – Isaia 55:11
-Dacă eşti nemulţumit cu actuala ta expresie a vieţii, atunci trebuie să te naşti din nou [sau, „de sus”, Ioan 3:7] .Renaşterea este părăsirea acelui nivel cu care eşti nemulţumit şi înălţarea la acel nivel al conştienţei pe care doreşti să-l exprimi şi posezi.
-Ideile sunt imprimate în subconştient prin intermediul trăirii lor lăuntrice.Nicio idee nu poate fi imprimată subconştientului până ce nu este trăită lăuntric, simţită, dar, odată trăită lăuntric fie ea bună, rea sau neutră,trebuie să fie exprimată.
Trăirea lăuntrică e singurul, unicul mijloc prin care ideile sunt transmise subconştientului. Astfel, cel care nu-şi controlează trăirile lăuntrice poate cu uşurinţă imprima subconştientului stări nedorite.

– Norocul sau întâmplarea nu sunt responsabile pentru lucrurile care ţi se întâmplă ţie, nici soarta predestinată nu e autorul şansei sau neşansei tale.

-„Veţi cunoaşte Adevărul, iar adevărul vă va face liberi”.Adevărul care-l eliberează pe om este cunoaşterea că propria lui conştienţă este învierea şi viaţa, că propria lui conştienţă atât învie cât şi dă viaţă la tot ce e el conştient a fi. În afara conştienţei, nu e nici înviere, nici viaţă.
Secretul trăirii lăuntrice, ori chemarea nevăzutului în stări vizibile, este frumos înfăţişat în povestea lui Isac binecuvântându-şi pe cel de-al doilea fiu,Iacov, din credinţa, bazată exclusiv pe simţire, că îşi binecuvânta pe cel dintâi fiu, pe Esau. [Facerea 27:1-35].Se spune că Isac, fiind bătrân şi orb, simţind că i se apropia sfârşitul şi dorind să-i dea binecuvântarea celui dintâi născut al său Esau înainte de a muri, (Esau,care era păros şi aspru), îl trimite pe acesta să-i aducă vânat dulce, făgăduindu-i că la întoarcere, acesta va primi binecuvântarea lui. Dar, Rebeca sotia lui Isaac aude povestea cu vanatul şi făgăduinţa pe care i-o făcuse lui Esau, ii spune totul lui Iacov, al doilea fiu al lui Isaac, cel care dorea dreptul de întâi născut,sau dreptul de a se naşte prin binecuvântarea tatălui său. Şi, pe când Esau era la vânătoare, Iacov ucide doi iezi din turma tatălui său şi se infasoară cu pieilea cestora (invatat de mama sa). Punându-şi pieile pe trupul lui lipsit de păr pentru a lăsa impresia că era de fapt fratele său cel păros şi aspru, Iacov aduce iezii gătiţi orbului său tată Isac. Şi Isac, depinzând numai de simţul său tactil, îl confundă pe cel de-al doilea său fiu Iacov drept cel dintâi născut şi rosteşte binecuvântarea. Întors de la vânătoare, Esau află că fratele său cel cu pielea fină, Iacov, i-a luat locul, aşa că cere tatălui său dreptate; dar Isac răspunde : „A venit fratele tău cu înşelăciune şi a luat binecuvântarea ta [27:35]. Iată, stăpân l-am făcut peste tine şi pe toţi fraţii lui i-am făcut lui robi” [27:37].Mesajul ascuns şi formula succesului ce au fost îngropate în această poveste este: Isac, tatăl cel orb, este conştienţa ta; conştiinţa ta de a fi.Esau, fiul cel păros, este lumea ta actuală– concepţia ta de sine actuală;lumea aspra, dura pe care o ştii prin intermediul simţurilor tale obiective.Iacov, flăcăul cu pielea fină, al doilea fiu, este dorinţa , o idee încă neîntrupată, o stare subiectivă care este percepută şi simţită dar nu este cunoscută sau văzută obiectiv, concret; un punct în timp şi spaţiu separat de cel actual.Pe scurt, Iacov este obiectivul tău definit, precis. Iacov cel neted la atingere – sau starea subiectivă ce caută întrupare, când e simţit conştient şi stabilit ca real, devine concret; şi făcând asta, îl înlocuieşte pe Esau cel păros,sau fosta stare concretă.Conştienţa ta este cauza lumii tale. Starea conştientă în care te menţii determină felul lumii în care trăieşti.Ţine mereu în minte faptul că Isac, tatăl acestor doi fii, sau stări, este orb. El nu-şi vede fiul cu pielea fină, Iacov; el numai îl simte. Şi prin această simţire el chiar crede că Iacov, cel subiectiv, este Esau, cel adevărat,concret. Tu nu-ţi vezi dorinţa obiectiv; tu o simţi pur şi simplu (o trăieştilăuntric) subiectiv.

Nu bâjbâi pe-afară, prin spaţiu, după o stare dorită. Precum Isac, stai neclintit şi-ţi trimiţi cel dintâi fiu la vânătoare luându-ţi atenţia dinspre lumea ta concretă. Apoi, în absenţa celui dintâi fiu al tău, Esau, îţi inviţi starea dorită, pe cel de-al doilea fiu, Iacov, să se apropie ca să-lsimţi, să-l atingi. „Apropie-te să te pipăi, fiul meu” [27:21].Mai întâi, eşti conştient de ea în mediul tău imediat; apoi o tragi tot mai aproape, până ce o simţi şi o trăieşti lăuntric încât îţi devine reală şi firească.„Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri”[Matei 18:19]. Cei doi se învoiesc prin intermediul simţului; iar învoiala se concretizează, devine reală. Cei doi care se învoiesc sunt Isac şi Iacov – tu şi ceea ce doreşti; iar învoiala se face exclusiv prin intermediul simţirii.

Secretul lui Isaac – starea trăirii interioare – este pur şi simplu actul de separare mentală a ceea ce simţi efectiv (starea ta fizică actuală) de ceea ce simţi interior (ceea ce ai vrea să fii).
Cu simţurile obiective închise ermetic,Isaac a făcut, şi tu poţi face exact acelaşi lucru, ca ceea ce a simţit interior (starea subiectivă) să-i pară real, sau cunoscut în exterior, căci credinţa este cunoaştere.Să cunoşti legea expresiei de sine, legea prin care nevăzutul se face văzut, nu e suficient.

Ea trebuie aplicată; şi iată metoda de aplicare.

Mai întâi: trimite-ţi primul fiu Esau – lumea ta concretă actuală sau problema – la vânătoare.Asta se realizează pur şi simplu închizându-ţi ochii şi luându-ţi atenţia de la limitările concrete. Pe măsură ce simţurile tale sunt retrase dinspre lumea concretă, acea stare dispare din conştienţă, sau pleacă la vânătoare.Apoi: cu ochii încă închişi şi atenţia luată dinspre lumea din jurul tău, fixează conştient un timp şi un loc fireşti pentru realizarea dorinţei tale

.Cu simţurile tale obiective închise în privinţa mediului tău actual, poţi simţişi „atinge” realitatea oricărui punct în timp şi spaţiu, căci ambele sunt psihologice şi pot fi create la dorinţă. Este extrem de important ca natura spaţio-temporală a lui Iacov, adică timpul şi locul fireşti pentru realizarea dorinţei tale să fie mai întâi fixate în conştienţă. Dacă duminică e ziua în care lucrul dorit va fi să se realizeze, atunci duminica aceea trebuie acum fixată înconştiinţă (sau un anotimp, un an etc…). Începe să simţi pur şi simplu că esteduminică, până ce liniştea şi naturaleţea unei zile de duminică sunt stabilite conştient.Fă la fel cu spaţiul. Dacă încăperea în care te afli nu este cea în care s-ar afla sau s-ar petrece în mod firesc lucrul dorit, simte-te ca fiind în încăperea sau în locul unde se va produce în mod firesc. Fixează conştient această impresie spaţio-temporală înainte de a începe să simţi şi „să atingi” apropierea, realitateaşi posesia lucrului dorit. Nu contează dacă locul dorit ar fi la zece mii de kilometri depărtare sau numai la doi paşi, trebuie să-ţi fixezi în conştienţă faptul că exact acolo unde te afli este locul dorit. Nu faci o călătorie mentală; faci spaţiul să se năruiască. Stai liniştit chiar unde eşti şi faci din„acolo” „aici”. Închide-ţi ochii şi simte că exact locul unde te afli este locul dorit; simte şi „atinge” realitatea acestuia până ce eşti impregnat conştient cu acest lucru, căci cunoaşterea de către tine a acestui fapt este bazată exclusiv pe simţul tău subiectiv.Al treilea pas: în absenţa lui Esau (problema) şi cu plasarea spaţio-temporală stabilită, îl inviţi pe Iacov (soluţia) să vină şi să-i umple locul – să vină şi să-şi înlocuiască fratele. În imaginaţia ta, vezi lucrul dorit. Dacă nu-l poţi vizualiza, simte-i esenţa; contemplează-l. Apoi trage-l mental către tine.„Apropie-te să te pipăi, fiul meu”. Simte-i apropierea; simte-l a fi în proximitatea ta imediată; simte-i realitatea şi consistenţa; simte-l şivezi-l situat în mod firesc în încăperea în care te afli; simte adevăratul fior al realizării, bucuria posesiunii.Acum deschide-ţi ochii. Asta te va aduce înapoi la lumea concretă – lumea simţită dur, aspru. Părosul tău fiu Esau s-a întors de la vânat şi prin însăşi prezenţa lui îţi spune că a fost trădat de fiul tău cu pielea fină, Iacov, cel simţit subiectiv, psihologic. Dar, precum Isac, a cărui încredere era bazată pe cunoaşterea acestei legi imuabile, şi tu vei spune – „Iată, stăpân l-am făcut peste tine şi pe toţi fraţii lui i-am făcut lui robi”.Adică, deşi problemele tale par a fi pecetluite şi reale, tu ai simţit starea psihologică subiectivă ca fiind reală până-n punctul în care te-ai înfiorat de-a dreptul de realitatea acesteia; ai experimentat secretul creaţiei, căci ai simţit realitatea faptului subiectiv. Ai fixat o stare psihologică definită care, înciuda a toată opoziţia sau a oricărui precedent, se va concretiza pe sine.

Neville Lancelot Goddard

Related Post

1 comment for “Cum ne putem schimba viata

  1. 28/03/2015 at 10:42

    ”Întreaga sa operă gravitează în jurul interpretărilor mistice ale pasajelor din Biblie, a aducerii ezotericului în exoteric: „În loc să privești Biblia ca pe o consemnare istorică a unei civilizații antice sau ca biografie a neobișnuitei vieți a lui Iisus, vezi-o ca o măreață dramă psihologică ce are loc în conștiința omului. Asumă drama ca fiind a ta și-ți vei transforma de-ndată lumea din deșerturile sterile ale Egiptului în țara promisă a Canaanului”

    ..despre autor, ca să înțelegem distanța dintre simplul creștin și cel ce cercetează creștinusmul!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *