Răul de care fugi se află în tine

Loading...

405761_209749282498942_903974956_nBolnavul are nevoie de doctoria potrivită, nu de un ţinut nou. Unul şi-a rupt piciorul ori şi-a sucit încheietura: nu se urcă într-o trăsură ori pe o corabie, ci cheamă medicul, ca să-i prindă la loc osul rupt ori să-i pună la loc osul sucit. Şi atunci? După tine, schimbînd ţinutul, poţi să lecuieşti un spirit care a suferit atîtea schilodiri şi alunecări? Răul acesta e prea grav pentru a-l putea vindeca doar cu o plimbare în trăsură. Călătoria nu-l face pe unul să fie medic ori orator; nu există nicio ştiinţă care să fie deprinsă dintr-un loc anume: şi atunci? Înţelepciunea, cea mai însemnată dintre toate ştiinţele, se poate oare dobîndi într-o călătorie? Nicidecum, crede-mă: nu te poate îndepărta de pasiuni, de mînie, de frică; căci dacă ar fi cu putinţă, omenirea ar fi condusă spre înţelepciunea cu turma. Relele acestea te vor urma şi te vor chinui în rătăcirile tale pe uscat şi pe mare, atîta timp cît vei purta cu tine cauzele ce le provoacă.
Te minunezi că nu ţi-e de niciun folos să fugi? Răul de care fugi se află în tine. Îndreaptă-te, aşadar, scutură-te de poverile pe care le porţi şi ţine-ţi dorinţele între limite fireşti; smulge din suflet orice urmă de răutate. Dacă voieşti să faci călătorii plăcute, îngrijeşte-te de sănătatea celui cu care călătoreşti. Lăcomia îţi va rămîne lipită de tine, cît timp vei trăi alături de un avar îmbîcsit; tot aşa şi orgoliul, cît timp vei sta prin preajma unui trufaş; nu vei scăpa de cruzimea ta dacă vei sta cu un călău; tovărăşia cu nişte adulterini îţi va spori poftele. Dacă voieşti să te cureţi de vicii, se cuvine să stai departe de pildele de vicii. Avarul, cel ce corupe, cel crud, cel ce înşeală, care ţi-ar fi făcut mult rău de se aflau prin preajmă-ţi, sînt chiar în tine. Treci la tovărăşii mai bune: trăieşte cu Cato, cu Laelius, cu Tubero. Şi, dacă îţi place să convieţuieşti cu grecii, stai cu Socrate, cu Zenon: unul te va învăţa să mori dacă e nevoie, celălalt – mai înainte de a fi nevoie.
Trăieşte cu Chrisip, cu Posidonius; ei îţi vor transmite cunoaşterea omenescului şi divinului, te vor îndemna să fii harnic şi nu doar să vorbeşti cu eleganţă şi să înşiri cuvinte frumoase pe placul publicului, ci să-ţi întăreşti spiritul şi să-l înalţi aşa încît să ţină piept tuturor ameninţărilor. În viaţa aceasta nesigură şi agitată există un singur liman: să priveşti viitorul cu dispreţ, să fii sigur pe tine şi hotărît, gata să primeşti loviturile sorţii, în plin, fără să te ascunzi ori să încerci să le amîni cumva. Firea ne-a făcut generoşi şi, aşa cum pe unele făpturi le-a înzestrat cu sălbăticie, pe altele, cu îndărătnicie, pe altele, cu teamă, nouă ne-a dat un spirit care rîvneşte la glorie şi la măreţie, care caută nu locul unde poate trăi pe deplin liniştit, ci unde poate trăi în deplinătatea valorilor morale, un spirit ce este pe măsura universului, pe care îl urmează şi îl imită, atîta cît îi îngăduie forţele omeneşti; merge înainte, se simte lăudat şi privit. Este stăpîn peste toate, este mai presus de toate; nu se supune, aşadar, la nimic; nimic nu i se pare împovărător, nimic nu-l încovoaie pe om. 
Seneca

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *