Legile Belagine sau Legile Lui Zamolxe – I

Loading...

894719_598839170198724_1878411217_o1.Dumnezeu este CEL CE ESTE în nemărginire şi veşnicie. Noi oamenii I-am dat multe nume CELUI CE ESTE, după mintea noastră. Dar EL cu adevărat nu are nume.

2.Domnul Dumnezeu îşi are fiinţarea în Focul Viu. Şi cu Focul Viu Domnul zămisleşte sau pierde lumi. Dumnezeu, creatorul a tot ce există, se află în cerul de purpură şi este Focul Viu care a existat dintotdeauna în lumină sacră.

3.Omul a fost creat de Dumnezeu pornind de la o scânteie a spiritului Lui. Şi scânteia a intrat în materie, s-a îmbrăcat cu materie şi treptat a evoluat în fiinţe care seamănă din ce în ce mai mult cu Dumnezeu. Fiinţele sunt în devenire în Dumnezeu, cresc în conştiinţa de sine până când o ating pe cea a Lui Dumnezeu în care se mistuie.

4.Domnul trăieşte în multe lumi şi atâta timp cât ESTE, EL creează necontenit. Domnul se revelă prin creaţia Sa şi prin sinele fiinţelor. Fiinţele cu putere mai mare a minţii Îl cunosc mai bine pe Dumnezeu. Existenţa pe care o creează mintea omului nu are limitări întocmai ca şi cea creată de mintea Lui Dumnezeu.

5.Tot ceea ce există este creaţia Lui Dumnezeu. Dumnezeu este unul şi omul să nu-şi facă dumnezei după mintea sa.

6.Pentru noi oamenii, Dumnezeu este şi Tată şi Mamă pentru că Îl privim ca pe CEL care ne-a creat corpurile şi minţile şi sufletele.

7.Creatorii cei mai mari sunt acele fiinţe cu minţi cereşti, căci trezvia lor este cea care le dă puterea de a crea alături de Domnul Dumnezeu, Foc Viu din cerul de purpură.

8.Mintea omului nu are limitări de gândire, astfel că realitatea pe care mintea sa o creează nu are limitări. Gradul de discernământ al omului cerne participarea sa în universul nelimitat. Dar în viaţa proprie omul să-şi stabilească limitările potrivite unui timp anume datorită urmelor trecutului lăsate în viaţa sa.

9.Dumnezeu se revelă şi prin Sinele omului. Regulile de a trăi ale omului sunt date de înţelepciunea cunoaşterii sale. Toate fiinţele îşi fac regulile de a trăi pe cât pot ele să înţeleagă din lumina Lui Dumnezeu.

10.Lumina urmează lumina, întunericul urmează întunericul. Să urmezi lumina Domnului Zeu şi să nu iei în deşert numele Lui.

11.Ca fiinţe umane suntem legaţi cu întreaga lume prin corp, minte şi suflet. Ne creăm o reţea de interdependenţe mai mult sau mai puţin controlate. Energiile corpului ale minţii şi ale sufletului se pot transforma una în alta.

12.Prin puterea minţii totul devine posibil. Însă credinţa este cea care dă putere minţii omului.

13.Să simţi nemărginirea din tine precum este preaplinul Lui Dumnezeu.

14.Lumea este ceea ce crezi tu că este; gândurile tale sunt cele care ţi-au făcut viaţa aşa cum este.

15.Oamenii care se află în jurul tău sunt rezultatul credinţei tale în vieţile lor alături de a ta.

16.Lumea existentă este rezultatul intersecţiei lumilor zămislite de minţile cu puteri creatoare.

17.Gândurile tale atrag realitatea pe care o trăieşti; dacă ele sunt pozitive atunci vor crea o realitate pozitivă, iar dacă sunt negative aşa îţi va fi şi lumea în care vieţuieşti. Omul îşi schimbă viaţa prin a-şi schimba modul în care gândeşte.

18.Visele îi par omului realitate şi realitatea îi pare vis. Toate câte sunt, sunt şi vis şi realitate. Realitatea pentru tine este ceea ce tu trăieşti, omul să fie atent la ce i se potriveşte pentru viaţa pe care şi-o construieşte din gânduri statornice.

19.Puterea care uneşte este mai mare decât cea care desparte. Cel înţelept caută armonia în oameni. Puterea fiinţelor vine dinăuntrul lor.

20.Gândul înţelept, ieşit din lumina sufletului, trebuie urmat de vorbă şi faptă pentru ca el să se împlinească.

21.Urmaţi lumina sufletului din voi, iar dacă o daţi şi altor oameni ea nu se împuţinează, ci străluceşte şi mai tare.

22.Mintea cea ascunsă (sinele de jos), mintea cea cu care eşti treaz (sinele de mijloc) şi mintea sufletului (sinele de sus), sunt tărâmurile în care omul trăieşte.

23.În ACUM se află toată puterea vieţii. Puterea lui ACUM depinde de puterea conştiinţei prezentului. Fiinţele există cu adevărat doar într-un prezent continuu, care se schimbă clipă de clipă. Schimbând gândul ACUM se schimbă şi realitatea prezentului şi pasul următor către viitor.

24.Puterea omului vine întotdeauna dinăuntrul său şi tot ceea ce creează omul este rezultatul folosirii puterii sale lăuntrice.

25.Prin manifestarea atenţiei (năzuinţei) către trecut trăim în trecut, pe când folosind-o spre viitor trăim în viitor; dar când atenţia are direcţia către prezent, numai atunci trăim cu adevărat realitatea.

26.Oamenii se deosebesc esenţial prin puterea minţii fiecăruia dintre ei.

27.Frica paralizează puterea omului.

28.Vinovăţia slăbeşte energia omului şi-i năruie viaţa.

29.Să nu cazi în patimi, să-ţi înfrânezi pornirile cele care te ostoiesc de vlagă.

30.Dumnezeu creează cu înţelepciune din iubire. Iubirea, pasărea cu aripi de foc, este taina vieţii.

31.A iubi înseamnă a fi în Dumnezeu şi a fi fericit, căci iubirea este măsura fericirii şi intensitatea de a trăi.

32.Crescând în iubire, omul creşte în Dumnezeu.

33.A fi îndrăgostit înseamnă a fi în Dumnezeu.

34.Începutul înţelepciunii este iubirea de Dumnezeu, iar ruina înţelepciunii este frica de Dumnezeu.

35.Iertarea îl vindecă în primul rând pe cel care iartă.

36.Urmele trecutului se manifestă în prezent datorită amestecului lor cu realitatea prezentului.

37.Puterea prezentului poate prevala asupra predestinării trecutului. Omul cu conştiinţa prezentului slăbeşte sau şterge influenţa trecutului manifestată prin obiceiuri şi tipare create de minte şi menţinute în memorie.

38.Omul a fost creat pentru a cunoaşte lumina divină şi prin ea el să se ridice la cerul de purpură al Lui Dumnezeu.

39.Schimbând gândul acum se schimbă şi realitatea prezentului; omul unde gândeşte acolo se pomeneşte.

40.Slăbind trăirea în prezent, se slăbeşte esenţa fiinţei, de aceea pentru a întări fiinţa este bine să trăim în prezent.

41.Să învăţăm să deosebim adevărul de iluzie. Când omul nu mai face diferenţa între propriul suflet şi egoul fals atunci el îşi făureşte iluzii şi vise nedefinite legate de cele văzute şi auzite.

42.Energia curge într-acolo unde o direcţionează atenţia (năzuinţa) care arată calea intenţiei.

43.Lumea omului se creează din energia direcţionată. Puterea omului se manifestă într-acolo unde se îndreaptă năzuinţa minţii.

44.La focul sacru se creează o realitate care trezeşte puterea mentalului colectiv al celor care privesc focul.

45.Înainte de a acţiona, omul să se adune în sine, să-şi drămuiască puterea şi abia atunci să-şi îndrepte năzuinţa către ceea ce vrea să realizeze. Şi astfel va fi ajutat de energiile corpului, ale minţii şi ale sufletului, puteri care se pot transforma una în alta.

46.Împlinirea este măsura adevărului, căci pomul după roade se cunoaşte şi omul după fapte.

47.Lumea este ceea ce cred minţile fiinţelor că este. Gândurile fiinţelor atrag realitatea pe care ele o trăiesc. Fiinţele îşi pot schimba viaţa dacă îşi schimbă gândurile care sunt urmate de fapte.

48.Dacă opiniile şi credinţele tale nu dau rezultate bune şi-i fac pe oamenii buni să sufere, renunţă la ele, căci ele sunt manifestări ale lipsei luminii din sufletul tău.

49.Faptelor sunt măsura adevărului gândurilor tale.

50.Dumnezeu dă dreptul la viaţă.

51.Aşa ne spune Domnul Dumnezeu: Zeii sunt puterile care există în lume, orice întruchipare a lor nu poate ţine loc acestor puteri. ar dacă îţi faci chip pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu că este asemănare cu zeii-putere, ţine minte că tu nu te închini la pictura sau chipul cioplit, sau la orice asemănare pe care o dai acelor puteri în mintea ta, ci venerezi puterile Mele arătate oamenilor.

52.Dumnezeu este Cel care vede prin lumina ochilor sufletului tău, căci Dumnezeu este în timp şi în afară de timp, El este în existenţă şi în afara existenţei.

53.Creând în iubire, omul creşte în Dumnezeu. Iubirea este măsura fericirii fiinţelor.

54.Noi oamenii suntem alcătuiţi în felul nostru din frumuseţe şi nesfârşire, iar natura întreagă este marea operă a Lui Dumnezeu.

55.Întunericul este lipsa luminii. Lumina urmează lumina, întunericul urmează întunericul. Lumina este ordine, întunericul este dezordine.

56.Tu omule eşti templul viu al Lui Dumnezeu. Iar când îţi faci temple cu mâinile tale, ele sunt doar trepte ca tu să păşeşti către Dumnezeu şi să aduci iubirea ta ofrandă Lui Dumnezeu cu mânile întinse spre focul sacru.

57.Omul există cu adevărat doar într-un prezent continuu, care se schimbă clipă de clipă. Prin conştiinţa trăirii în prezent se pot şterge tiparele curgerii vieţii dintr-un trecut care predispune.

58.Experienţa eternităţii depinde de intensitatea trăirii mentale, în clipa de acum se poate afla toată eternitatea lumii şi atunci timpul dispare.

59.Să nu pofteşti la bunul altuia sau să-ţi însuşeşti orice bun dacă nu ţi se cuvine.

60.Să vă creşteţi copiii în legea strămoşească că numai aşa neamul vostru va dăinui.

61.Iubirea zideşte şi înţelepciunea înalţă.

62.Gândurile plăcerilor trăite orientează omul către făgaşul acelor trăiri.

63.Popoarele care-şi sacralizează istoria vor dăinui mult timp.

64.Pacea lumii este punerea împreună a păcii din minţile oamenilor.

65.Şi iertaţi că aşa şi Tatăl Cel din ceruri vă va ierta vouă greşelile.

66.Averea, cea mai de preţ, omul o ţine în inimă în legătura lui cu Dumnezeu, şi astfel nu i-o poate lua nimeni.

67.Robia minţii se naşte din necunoaştere. Năzuieşte la a şti şi cunoaşterea te va face liber.

68.Singurul lucru care-l poate salva cu adevărat pe om este iubirea. În iubire se află izvorul năzuinţelor celor bune.

69.Să urmezi dreptatea şi să nu mărturiseşti strâmb împotriva nimănui.

70.Fii cumpătat în cele ce faci şi temeinic în lucrarea mâinilor tale.

Aceste legi sunt cunoscute a fi tautologiile dupa care se guvernau pelasgii si urmasii lor ,dacii. Vechimea acestor legi nu se cunoaste , dar se aproximeaza a avea circa 8000 de ani .

loading...

3 comments for “Legile Belagine sau Legile Lui Zamolxe – I

  1. Karen
    08/05/2015 at 17:18

    Multumesc!!!

  2. Gina
    09/05/2015 at 16:17

    Multumesc!
    Referitor la frica , undeva in adancul sufletului ,intotdeauna am manifestat un soi de aversiune ca sa zic asa fata de sintagma ,,cu frica ,cu dragoste si cu cutremur sa ne apropiem” si am tot cautat sa inteleg ,sa descifrez de ce simt in acest fel ; intr-o anume explicatie prin frica s-ar intelege frica aceea, teama psalmistului in sensul de a nu-l supara pe Dumnezeu insa pe parcurs am inteles ca Dumnezeu este Iubire ,apoi ca s-ar interpreta in sensul de smerenie un termen cu intelesuri largi si inalte care nu este chiar la indemana oricui …ei bine , in realitate, frica paralizeaza puterea omului si daca ne gandim la toate fricile de la cele mai banale la cele mari ,frica de boala,de injectie,de intuneric ,de moarte,de apa ,de grija zilei de maine ,de inaltime etc.ni se confirma prin legea zamolxiana ca aceasta blocheaza cursul firesc al energiei vitale ,din punct de vedere medical ,diminueaza diametrul vaselor de sange ,provoaca ischemii,infundari cu risc de accidente vasculare ,panica,colaps …ma intreb totusi de ce nu se reanalizeaza aceasta formulare folosita atat de des spre sfarsitul slujbelor in Biserica …ptr. ca e limpede ca aceasta exprimare ca modalitate de transmitere a unui mesaj este de vibratie joasa ,care coboara si nu inalta conform legii divine…eu am inteles ,dar cei apropiati ,semenii mei …ca ce s-ar face primavara cu o singura floare sau Cerul cu o singura steluta …multumesc din suflet ,chiar imi este de folos …Gratia Divina sa va insoteasca vesnic !

    • admin
      09/05/2015 at 22:54

      Multumesc frumos ,Gina !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *