Principiul vindecarii universale

Loading...

11141328_958894997466045_2520844286836530840_nEste o evidenta clara ca exista in Univers un principiu de vindecare, ce actioneaza independent de orice tratament cu medicamente, urmat de om. Exista o rivalitate intre diferitele scoli de vindecare pe plan uman, fiecare dintre acestea pretinzand ca detine metoda unica si ca celelalte trebuie eliminate din practica. Daca lucrurile ar sta asa, atunci acea metoda unica ar  trebui sa asigure vindecarea, iar celelalte metode competitive sa nu conduca la vindecare. Cum de asa ceva nu poate fi vorba, vom ajunge la un rezultat mult mai potrivit in cercetarea noastra privind calea vindecarii reale, daca ne vom stradui sa descoperim ce poseda aceste metode materiale, care produc eventuala vindecare a pacientului.

Toate vindecarile primitive erau mentale. La inceputul existentei omului, se credea ca boala era invadarea corpului de catre spiritele rele, pe care incerca sa le alunge vraciul comunitatii, prin diverse incantatii sau cu ajutorul unor plante, ce posedau proprietati medicale, obtinandu-se unele rezultate pozitive.

 

Cu timpul, cunostintele capatate, s-au inmultit si s-au format specialisti in ierburi sau incantatii si astfel au aparut doua profesiuni: cea de medic si cea de preot. In mileniile ce au urmat, stiinta medicala a facut mari progrese, adaugand noi cunostinte in folosirea plantelor medicinale, asa ca astazi, constatam ca stiinta medicala ocupa o pozitie ce impune respect. Cele doua scoli ce s-au format cu timpul si exista si in prezent: alopatia (tratarea bolii cu medicamente) si homeopatia au creat adepti si practicieni, fiind sustinute mai puternic, cand una, cand alta, dar cu preponderenta scoala alopata.

Intre timp, cam pe la mijlocul sec. al 19-lea, s-a intercalat o noua metoda, si anume, aceea a vindecarii prin stimularea mecanica a circulatiei sanguine si limfatice, excluzand folosirea medicamentelor de orice fel, deoarece boala ar fi cauzata de o lenevire a functiilor organice vitale. Pe langa aceasta, a treia scoala – a osteopatiei – a mai aparut spre sfarsitul secolului trecut, o a patra, cea a chiropracticii, care sustine ca maladiile se datoresc unor strangulari ale nervilor la iesirea lor din canalul vertebral, cauzand o scadere a fluxului nervos in partile afectate.

Desi fiecare dintre aceste scoli are ceva ce produce rezultate pozitive, totusi, nici una nu este unica detinatoare a unei metode infailibile. Toate acestea ne conduc la ideea ca trebuie sa existe un principiu unic de vindecare, ce sta la baza tuturor metodelor, fara ca aceasta sa fie proprietatea exclusiva a vreuneia dintre ele. Care sa fie oare acest principiu fundamental de vindecare? Acesta este Inteligenta Divina, Mintea lui Dumnezeu, care satureaza orice particula de materie din Univers. Nu trebuie sa fim nici superstitiosi in atitudinea noastra fata de Mintea Divina, nici nu este nevoie sa adoptam o comportare de smerenie la pomenirea cuvintelor: Minte Divina. Aceasta Minte este Inteligenta care tine laolalta atomii din stanca sau face ca ceva sa urce prin tulpina copacului. Nu este ceva care sa fie abordat cu spaima si plecaciuni, ci ceva care trebuie descoperit in tot ceea ce exista, caci omul, privind in fata Natura, priveste la fata Divina.

Poate ca el ignora aceste lucruri, sau chiar le neaga, dar ramane cert faptul ca Universul poate fi numit trupul Domnului.Cu toate interpretarile date de teologi de-a lungul timpului, un fapt ramane de netagaduit si anume, ca Dumnezeu este Minte Impersonala si Spirit Personal si ca activitatea LUI ca Minte este o chestiune de Lege fixa si neabatuta. Cutremurele si tunetele nu sunt pedepse pentru pacate, ci reprezinta miscarea materiei in baza activitatii acestei LEGI. Acest fapt nu este o afirmatie senzationala si trebuie sa stim sa ne tratam pe noi si pe altii, atunci cand vom intelege cum actioneaza Legea Divina.

Vechiul Testament este plin cu exemple de vindecare mentala si spirituala. Apoi, a venit IISUS, care a lamurit lumea ca, orice boala este rezultatul unori stari mentale dereglate. EL a propovaduit ca atunci cand aceste stari mentale sunt corectate, starea fizica bolnava dispare. Invatatura sa cuprinde mai mult decat atat, dar aceasta este indeajuns pentru scopul nostru.

In acest punct, putem intercala faptul ca medicina moderna aduce in actualitate teza lui IISUS si se straduieste sa corecteze starile mentale dereglate, care sunt cauza reala a bolilor. Dupa cum este adevarat ca IISUS a adus un mesaj de viata interioara spirituala, este si mai adevarat ca miezul si baza doctrinei SALE au fost trecute cu vederea si ascunse de catre conglomeratul de dogme religioase.
IISUS ne-a invatat ca mintea omului este una cu Mintea Divina Universala si ca, atat timp cat omul merge impreuna cu Mintea Divina, nu este posibil sa mai apara vreo frictiune, frustrare sau dezacord.

Starile mentale ale omului pot ridica piedici in calea catre Mintea Divina si cand se produce asa ceva, omul sufera. Pe scurt, IISUS ne-a invatat ca omul este o trinitate, activand pe trei nivele, intr-o singura fiinta. Daca ni-l putem imagina pe om reprezentat de trei cercuri concentrice, ne putem face o parere mai buna despre viziunea lui IISUS. EL a invatat ca omul, in cercul interior, care ar reprezenta centrul fapturii sale, este Esenta Spirituala Divina sau Fiinta. Acest centru este ca si Dumnezeu, niciodata bolnav, suferind sau limitat in vreun fel, totdeauna perfect in sanatate si in fericire, in pace deplina si cu totul in armonie cu Universul si cu tot ce exista in acesta, ceea ce constituie partea neschimbatoare din fiinta umana. Nimic nu-l tulbura aici, nu-l poate rani sau distruge vreodata. Din acest centru spiritual vine vindecarea si tot din el se dezvolta stiinta stapanirii vietii; este lumea sa interioara, a cauzelor.

Al doilea cerc, intermediar, este acela al mintii, iar cercul exterior reprezinta corpul fizic al omului si toate posesiunile sale materiale. Acest cerc periferic reprezinta lumea de afecte personale ale omului. Calea prin care cauza devine efect este mintea.

Omul poseda puterea de a alege. El poate sa-si indrepte gandurile in afara, catre cercul exterior, precum si-n interior, catre cercul central. Daca starile lui mentale sunt lasate sa se complaca in cercul sau exterior cu afectiunile, saracia si privatiunile sale, aceste lucruri sunt mentinute datorita fortei creatoare a gandurilor.

Dar daca, pe de alta parte, omul se foloseste de puterea sa de a alege sa mearga mana in mana cu pacea, perfectiunea, armonia fiintei sale interioare, aceste calitati se vor manifesta in viata lui din afara, pentru ca mintea omului poseda puterea creatoare.

Fiecare experienta este mai intai o idee in minte si tot ce ne priveaza de fericire a fost, de asemenea, mai intai o idee. Mintea este in intregime neutra in activitatea sa creatoare. Ea lucreaza fara intrupere, chiar si atunci cand dormim, transformand in realitate, tot ceea ce primim ca idei mentale.

Orice lucrare, intreprindere, a fost mai intai o idee in mintea fondatorului. Orice boala este mai intai o idee in mintea ganditorului. Pierderea unui serviciu sau a unui prieten, sau a sigurantei, este mai intai de toate IDEE pastrata in minte. Omul, uneori, obiecteaza la astfel de afirmatii, caci el nu a fost totdeauna indeajuns de atent, pentru a putea sa isi dea seama de calitatea gandului sau. Un gand este uneori numai o sclipire de o clipa, inainte de a fi depozitat in profunzimile fiintei mintii subiective. Odata ajuns aici, sub nivelul constiintei, nu mai este recunoscut de individ care, uneori, neaga indignat ca i-ar fi trecut prin minte un asemenea gand. Asupra acestui gand lucreaza neantrerupt Legile Mintii si continua sa emita stari de simtaminte, pentru care nu avem totdeauna explicatii. Putem afirma ca adevar ca niciodata nu se mai manifesta in viata din afara, decat ceea ce s-a acceptat si depozitat in subiectiv, care este mai mult decat un depozit mental, este insasi uzina ce prelucreaza continuu, transformand cauzele in efecte, potrivit unei legi invariabile. Calitatea omului de a putea alege, ii da posibilitatea de a gandi, fie ca un inger, fie ca un demon, ca un sef sau ca un sclav. Orice ar alege ca gand, mintea va transforma in creatie ce se va manifesta .

IISUS a accentuat necesitatea de a pastra mintea indreptata catre centrul spiritual si a insistat, ca daca se procedeaza astfel, perfectiunea spirituala se va scurge prin mentalitate, in fizic. In mod contrar, daca starile sale mentale sunt ocupate cu lumea din afara, a starilor fizice schimbatoare, el va continua sa resimta ce a contemplat. Este un mare adevar in aceasta si care, din pacate, a fost de prea multe ori trecut cu vederea. Ori de cate ori atentia omului este deviata de la Centrul Spiritual Etern, sanatos, de neanvins, care este insasi Imaginea si Asemanarea lui Dumnezeu in om, ori de cate ori mintea omului se abate de la constiinta acestui Centru Divin, atunci si numai atunci, pot aparea manifestari fizice de boala.

Metoda de vindecare a lui IISUS consta in a nega realitatea aparenta a patologiei exterioare si-n afirmarea realitatii de perfectiune interioara a omului. Aceasta este metoda folosita astazi de catre practicieni si consultantii mentali si spirituali. Ceea ce trebuie clarificat bine, totusi, este ca tratamentul se produce in mintea practicianului. El nu foloseste puterea vointei asupra pacientului. El nu incearca sa influenteze mintea pacientului, ci numai desfasoara o explicatie a proceselor de gandire, in scopul de a clarifica intelegerea pacientului. Cand ajungem la metodele in sine, folosite de tratamentul mental, vom vedea ca intregul efort al practicianului, in timpul tratamentului, este de a se convinge el insusi, in afara celor mai slabe urme de indoiala, ca persoana pentru care lucreaza este perfecta si sa inlature din propria sa minte orice credinta de imperfectiune in ceea ce-l priveste pe pacientul sau. De vreme ce vedem probe ale Inteligentei Cosmice actionand pana departe, printre astre, suntem incredintati ca ne inconjoara un imens ocean al Mintii, care exista in infinit, ca aceasta Minte este singura Minte in Univers si ca, atunci cand gandim, o facem folosind aceasta Minte. Ceea ce numim minti individuale sunt in realitate numai niste picaturi infime in acest Ocean al Mintii; totusi ele sunt insasi acesta unica Minte.

Pacientul vine la practician, plangandu-se ca este bolnav. Acest fapt este pentru sine o realitate, de vreme ce dovada ii vine pe calea simturilor. Practicianul stie ca proba simturilor apare reala, dar nu este aceasta realitatea fundamentala. Realitatea fundamentala este Spirit neschimbator. Dandu-si seama ca pacientul are o viziune distorsionata asupra sa si a conditiei sale, practicianul trebuie sa vindece falsa credinta. El se convinge prin argumente si intelegere, de falsitatea parerii ce o are pacientul despre sine. El trebuie sa se fereasca de falsa credinta cu care vine pacientul, intocmai cum salvatorul se fereste de mainile celui care se ineaca, sa nu-l prinda. Convingandu-se pe sine insusi de perfectiunea spirituala a pacien-tului, el pune in miscare un gand adevarat, care se opune gandirii false a pacientului.

Amandoi facand parte din Mintea Unica,practicianul stie ca pacientul isi da seama de ceea ce el insusi cunoaste, in ceea ce priveste perfectiunea spirituala a bolnavului, chiar daca, aceasta cunoastere, mo-mentan, se afla numai in subconstientul pacientului si, deci, inca nerecu-noscuta. De indata ce gandul imperfect al pacientului a fost inlocuit cu gandul perfect al practicianului, vindecarea nu intarzie sa se produca.

Aceasta este unica metoda folosita de IISUS. El nu s-a bazat deloc pe concentrare, pe puterea vointei, pe sugestie, hipnotism sau orice alte procedee psihologice bine cunoscute. EL punea totdeauna in actiune suprema Lege a Spiritului, avand viziunea propriei ei reflectii, ca o imagine perfecta, proiectata asupra Mintii, care, la randul ei, transforma aceasta reflectie, in imagine a perfectiunii in corpul si-n mintea pacientului.

S-ar putea pune intrebarea daca pacientul nu foloseste, procedand astfel, o forma subtila de sugestie? La aceasta se poate raspunde ca, daca pacientul isi inchipuie numai ca ar avea o tulburare si ca practicianul isi imagineaza numai ca l-a vindecat, atunci intregul procedeu ar fi o experienta ireala, un fel de vis. Trebuie sa existe o lege, in virtutea careia, rezultatele fizice sunt introduse de practician, in pacient.

Aceasta lege poate fi, pe scurt, formulata astfel: IMAGINEA MENTALA ESTE REALITATE, IAR FORMA EXTERIOARA ESTE PUR SI SIMPLU PROIECTAREA ACESTEI REALITATI. De vreme ce mintea este mai veche decat corpul, atunci ea a creat corpul, care este in intregime refacut la fiecare cativa ani, in timp ce mintea ramane neschimbata, reamintindu-ne, astfel, experientele din copilarie, sa zicem dupa 70 de ani.

Atunci, probabil ca Mintea este CAUZA, iar corpul este EFECTUL. Mintea este substanta, iar corpul, umbra ei. Umbra este tot-deauna determinata de caracterul substantei si, prin urmare, conditiile fizice, care urmeaza tratamentului, sunt o copie a convingerii mentale detinuta mai intai de practician si, mai curand sau mai tarziu, acceptata si de pacient. Trebuie sa existe o acceptare mentala desavarsita a sanatatii complete a pacientului, atat din partea practicianului, cat si din partea pacientului. Atunci cand pacientul isi aplica singur tratamentul, bineinteles ca trebuie sa-si reprezinte mental acceptarea si constiinta perfectiunii.

Sute de cazuri autentice, sprijina afirmatia ca Mintea modeleaza corpul. Unii devotati catolici au reusit sa-si produca rani sau semne pe corp, practicand asa-zisa contemplare a ranilor lui IISUS.
Daca aceasta Lege a Mintii va lucra impotriva tendintei naturale, producand tesuturi morbide, in loc de tesuturi sanatoase, cu atat mai multa incredere ar trebui sa avem, atunci cand abordam problema schimbarii tesuturilor morbide, in unele sanatoase.

Persoana care intelege puterea si tendinta acestei Legi a Mintii, are la dispozitia sa o sursa de energie care este infinita. Prin urmare, increderea sa deplina nu este bazata pe o forta intelectuala ce-i apartine numai siesi, nici pe vre-un presupus dar al vindecarii, acordat lui ca individ, ci este ceva cu mult mai maret decat orice se poate imagina, si anume, este Inteligenta Cosmica, dedicata folosirii de catre el si dirijata de catre sine. Iata de ce noi spunem ca un tratament este „o miscare bine definita a gandului intr-o anumita directie, in scopul de a obtine un anumit rezultat, reflectandu-se in forma materiala.”.

Acest dar nu este o posesie specifica a unor favorizati, el este acordat tuturor, dar nu-i apartine decat atunci cand accepta mental adevarul ca totusi ii apartine si trece la punerea lui in actiune.
Iata de ce se poate afirma ca nu exista boli mari sau mici, grele sau usoare, vindecabile sau nevindecabile. Avem de-a face cu o forta si o Inteli-genta care nu tine seama de notiunile „mare” sau „mic”, deoarece conduce cu usurinta intreg universul.
Marimea sau micimea sunt termeni relativi. Ceea ce este mare pentru inteligenta limitata, este mic pentru Inteligenta Infinita.

Medicul materialist, necunoscator al acestei Legi a vindecarii, este limitat la propria sa dibacie si la puterea medicamentului ce-l administreaza pacientului. El trebuie sa puna mai intai diagnosticul precis, deoarece aceasta este baza tratamentului sau.Trebuie sa aleaga cu mult discernamant medicamentul sau modalitatea ce se potriveste diagnosticului. Atentia lui este indreptata spre efectele fizice, pe care alti medici materialisti le-au facut cunoscute in trecut.

In contradictie cu procedeele medicului materialist, noi incercam sa ne scuturam de trecut, deoarece acesta ne leaga de lanturile indoielii si, cu toate ca navigam pe o mare necunoscuta, spre o lume noua, avem un dicton indrumator: „SUNTEM INTRUPAREA A CEEA CE GANDIM”.
Orice poate mintea sa conceapa, poate fi realizat si, dupa cum a spus Swedenborg: „Ingerii citesc autobiografia omului in structura sa”.

dr. FREDERICK W. BAILES

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *