Apariţia tumorilor

11221943_524170407740169_3014228576961403570_nStresurile sunt variate. Din punct de vedere energetic, stresul are volum şi greutate. Se spune „am o piatră pe inimă” atunci când ne apasă vreun stres.
În principiu, când organul începe să acumuleze stresuri, el se măreşte prin umflare cu spuma moale a stresului.
La eliberarea stresului, spuma dispare văzând cu ochii.
Dacă nu este eliberat, organul acumulează tot mai multe stresuri, fiind nevoit să le comprime. În consecinţă, apare tumora benignă care poate să atingă proporţii uriaşe.
Acum treizeci de ani, viitorii doctori erau învătati că , de exemplu, fibromul uterin niciodată nu se transformă în cancer. Cu zece ani în urmă, transformarea în cancer se întâmpla rar, iar în prezent această transformare are loc din ce în ce mai des.
Probabil este clar că dacă femeia acumulează în sine grijile mamei sale (uterul este organul mamei) adăugându-le pe cele personale iar din cauza incapacităţii de a le rezolva începe să urască totul, fibromul benign se transformă în cancer.

Iertaţi-vă ura.
Iertaţi-vă pe dumneavoastră înşivă că aţi acumulat grijile şi furia mamei, dar şi ale dumneavoastră.
Cereţi-vă iertare corpului dumneavoastră că i-aţi pricinuit rău.

Iar fibromul dumneavoastră se va vindeca înainte ca boala să se agraveze. Fibromul este foarte frecvent întâlnit fiindcă, în ultima vreme, relaţia mamă-fiică a devenit foarte complicată.

Frica fiicei că mama nu mă iubeşte se loveşte de comportamentul autoritar al mamei. Iertarea din partea fiicei poate să nu-şi facă efectul şi fibromul se măreşte de câteva ori timp de o lună. Uneori, apare senzaţia că totul e lipsit de sens. Deseori mi se spune: „Am făcut tot ce mi-aţi spus”. Atunci eu le răspund: „Educaţia trebuie să treacă prin suflet, să fii util pentru fiecare ocazie a vieţii. Iertarea trebuie să devină a dumneavoastră personal, să pornească din inimă şi nu din cele scrise de mine pe hârtie, unde au fost fixate stresurile dumneavoastră. intr-un moment concret al timpului. Întrucât in clipa următoare stresurile vor fi altele, incercaţi să gândiţi creator”

Copilul trebuie educat până la 18 ani. În continuare mama trebuie să ştie când a sosit timpul să plece şi când e timpul să revină.
Mamele care n-au putut să-şi educe corect copiii din cauza serviciului, încearcă sentimentul vinovăţiei faţă de ei. Sentimentul vinovăţiei este ca un bici care le determină să se implice în viaţa copiilor. Ele încearcă să corecteze greşelile lor, dar nu înţeleg faptul că timpul a trecut. Acum pot să se uite numai dintr-o parte şi să ceară iertare din toată inima pentru faptul că au privat copilul de iubire. Iertaţi-vă pentru că nu aţi ştiut şi nu aţi putut altfel. Prin aceasta
îl eliberaţi pe copilul dumneavoastră de zgardă şi fibromul se va absorbi.
Alte boli frecvent intâlnite la femei este fibroadenomatoza şi cancerul glandelor mamare. Graniţa dintre aceste două boli este instabilă şi poate să dispară într-o clipă. De regulă este distrusă de frică.

Haideţi să judecăm:
1. dacă privim din faţă, sânii se află în zona chakrei inimii. Rezultă că stresul ţine de iubire; .
2. dacă privim din spate, asigurarea sânilor cu energie are loc la nivelul vertebrelor a 4-a şi a 5-a toracice. Este zona iubirii şi a sentimentului vinovăţiei.
3. în spate se află energia voinţei dar aceasta este distrusă de frică.

Această boală depinde de stresurile care apar când soţia îşi învinuieşte soţul, de exemplu, că nu o iubeşte din cauză că nu o înţelege, că îi este infidel etc.
Dacă patologia există la un singur sân, atunci stresurile îşi au originea în perioada embrionară, deci problema este legată de relaţiile dintre mamă si tată:
– mama nu.mă iubeşte, şi eu o învinuiesc pentru aceasta;
– conştientizarea că tatăl n-a iubit-o pe mama trezeşte mila faţă de ea, apoi faţă de femei, în general.

Subliniez faptul că prin stresuri de genul: „bărbatii nu iubesc femeile, sunt indiferenţi faţă de ele” femeile isi crează un zid pe care iubirea bărbatului nu poate să-l depăşească.
O asemenea femeie poate fi iubită doar de un bărbat extrem de puternic, dar şi acesta este condamnat să se întristeze:
” Ce se intâmplă cu mine, dacă această femeie se simte nefericită, fiindcă nu se simte iubită”

Alte stresuri des întâlnite:
– învinuiri reciproce ale părinţilor;
– negarea iubirii (în special la femeile necăsătorite sau divorţate );
– încăpăţânarea: mă descurc şi fără soţ, negarea sexului şi apariţia răutăţii;
– bărbaţii nu mă iubesc, e de neînţeles ce găsesc ei la alte femei;
– invidia faţă de femeile iubite;
– tatăl nu mă iubeşte, fiindcă şi-a dorit un fiu.

In general, glanda mamară este foarte receptivă la reproşuri, plângeri şi învinuiri.
Femeia care nu poate suporta şi urăşte văicărelile, reproşurile şi învinuirile nefondate, întrucât acest stres i s-a transmis de la mamă atrage către ea un bărbat asemănător.
Situaţia poate fi şi invers – femeii însăşi îi place să ofteze, să se văicărească şi să se jeluiască.
Dacă prietena dumneavoastră a fost diagnosticată cu cancer la sân, încercaţi să reflectaţi puţin asupra vieţii ei.
O cunoaşteţi bine. Gândiţi-vă logic, nu intraţi în panică, nu gândiţi – dacă şi la mine este acelaşi lucru? Trebuie să vă ajutaţi prietena, s-o susţineţi şi s-o învătaţi, dar să nu proiectaţi asupra dumneavoastră structura invizibilă a bolii ei dintr-un sentiment de compasiune. Nu sunt rare cazurile când, într-un cerc de prietene, dacă una s-a îmbolnăvit de cancer atunci la celelalte apar umflături la sân. Toate aveau acelaşi stres nu mă iubeşte nimeni. Similarul atrage similarul, tocmai de aceea au devenit prietene. Le lipsea doar stimulentul bolii – frica, şi l-au primit.
Dacă aceste stresuri se acumulează, iar medicii nu se ocupă de ele, se intensifică frica, apoi se transformă în răutate. Nu negaţi prezenţa stresurilor. Aşa se comit greşelile catastrofale ale căror consecinţă este cancerul.

Dragi femei,

În sfarsit ganditi-va la propria persoana! Căutaţi în dumneavoastră stresurile şi eliberaţi-le. Nu negaţi prezenţa lor, nu vă străduiţi, din mândrie exagerată, să fiţi mai presus de ele. Un om curajos priveşte răul în faţă şi îl iartă.
Nu este o problemă separată bolile glandelor mamare la bărbaţi. Cauzele sunt aproximativ aceleaşi, există, însă, nuanţe masculine.

Cui îi este teamă că nu este iubit, creează loc pentru stresuri. Dacă stresul există deja, înseamnă că spiritul doreşte ca, prin stres, să devină mai înţelept. Spiritul învaţă prin suferinţele corpului. Astfel, corpul trebuie să atragă, stresuri similare pentru ca spiritul să înveţe prin suferinţele sale. Putem să-i demonstrăm corpului că dorim să fim sănătoşi doar eliberând stresurile. Nu trebuie să urâm stresurile ci să le eliberăm cu iubire, fiindcă au venit ca să putem învăţa o lecţie: Învăţarea este superioară oricărui lucru.

Deseori, oamenii se supără până în străfundul sufletului când le spun: „Dumneavoastră doriţi să fiţi bolnav” sau „Nu vreţi să vă însănătoşiţi „, şi îmi răspund: „Cum puteţi să-mi spuneţi aşa ceva, am venit special pentru aceasta? „
Sunt nevoită să explic mereu: „N-am nevoie de protestele dumneavoastră, n-am nevoie de explicaţii. Eu văd care e situaţia reală. Demonstraţi-i corpului dumneavoastră,explicaţi-i, şi dacă va înţelege, va fi o dovadă că aţi acţionat corect”
„Dar întotdeauna, îi iert pe toţi”
„Dar toţi mă consideră un om bun”
„Dar „
„Le-aţi cerut iertare altor oameni şi corpului dumneavoastră?”
„Eu deja am citit şi am făcut astfel, dar nu m-a ajutat”
„Straniu, această învăţătură trebuie să fie corectă.
Este învăţătura lui Hristos. L-a vindecat pe unul, pe al doilea, pe al treilea. Al patrulea s-a supărat pe vorbele mele şi nu s-a vindecat. Ce credeţi? De ce, nici el, nici
dumneavoastră nu v-at,i vindecat? Cum ati citit? Printre rânduri! Iată cum!

În asemenea cazuri, eu întotdeauna amintesc rândurile de început ale poeziei poetei Doris Kareva:
„Eu spun: IUBIRE
Ea nu este un neadevăr.
Dacă vrei s-o asculti
vino mai aproape.
Dacă vrei să o simţi,
vino mult mai aproape,
dar eu mai mult, nu VOI..mai spune …

Măsura sufletului se află inlăuntrul fiecăruia şi cu aceasta se măsoară pe sine. Şi aceasta este o învăţătură.
Justificarea în faţa oamenilor, mila faţă de sine însuţi şi învinuirea altora sunt greşeli frecvente şi constituie lecţii de viaţă. Oamenii în vârstă vorbesc înţelept – „biciuindu-te cu biciul tău te doare mai tare dar i se permite biciului să danseze pe propria spinare”. Acest proverb se citează, se comentează, dar nu i se acordă atenţie.
Încercaţi mai bine să lăsaţi să treacă înţelepciunea populară prin sufletul dumneavoastră, să simţiţi versurile şi să nu citiţi în fugă sau să tociţi pe dinafară pentru a demonstra capacitatea emisferei stângi a creierului dumneavoastră.
Sentimentele se acumulează în profunzimile sufletului, sunt negate, strivite, ca apoi, să spunem mândri şi indiferenţi: „Nu. Nu simt în mine nici un stres „
Eu nu simt … ?
V-aţi ascultat oare vreodată corpul, aşa, pur şi simplu, înainte ca acesta să vă dea un semn prin boală? Aţi privit oare cândva în sufletul dumneavoastră, fără să urmăriţi prin aceasta vreun profit? Cum puteţi să vorbiţi de sentimente când le ascundeţi de dumneavoastră înşivă?
Tăinuirea este pentru minciună, pentru hoţie, pentru distrugere.
Pe cine distrugem noi? Pe noi înşine! Deseori, tragem după noi şi pe alţii. Dar aceasta este problema lor.
Sunt uimită când, după discuţii îndelungate, explicând în cele mai mici amănunte esenţa bolilor şi a iertării, când inima mea radiază: „şi acest om poate fi de asemenea ajutat!”, sunt fixată cu o privire rece, iscoditoare: „După părerea dumneavoastră, trebuie să demisionez?”
Nu! Nu de dragul meu, nu trebuie. Şi las nepronunţate cuvintele: „Dacă aş fi în locul dumneavoastră, aş renunţa la distracţii.” Este nevoie de timp pentru lucrul cu tine însuţi.
Spiritul raţiunii nu poate fi înşelat, pe Dumnezeu nu poţi să-l minţi.
Creştinii spun – Dumnezeu pedepseşte – şi omul îşi imaginează că El, Acolo, Sus, pedepseşte. Dar El nu este Acolo, El este aici, în noi. El vrea să ştie tot. Dacă eu, în această viaţă, mă înrăiesc, tăinuiesc, mint, fur, omor, în viaţa viitoare voi încerca totul pe propria-mi piele, dar cu o intensitate mai mare. Voi veni, fiindcă voi dori să vin, dar în viata viitoare nu voi avea ratiunea vietii anterioare, o să fie numai spiritul şi sufletul. Ele nu cunosc durerea fizică. Durerea este un sentiment minunat care te învaţă să fii raţional.

Deseori sunt întrebată: „De ce alcoolicii şi vagabonzii au copii?” Amintiţi-vă măcar faptul că, în primul şi în al doilea război mondial, milioane de oameni au acumulat în ei datoria karmei. E vorba despre cei care au plecat în război cu ură ca să zdrobească duşmanul şi nu despre cei care doreau doar să-şi apere patria. Ei trebuie să-şi achite datoria şi se nasc acolo unde le este cel mai greu. Grija şi ajutorul sunt lucruri bune, dar lipseşte ce este mai important – învăţătura, care le-ar fi de mare ajutor. Deocamdată, omul îşi adânceşte propria criză.

Dacă aţi putea să vedeţi cu câtă pasiune îşi iartă părinţii un copil de trei ani, cât de mult inţelege că a săvârşit o faptă rea în viaţa anterioară şi îşi orientează cererea de a fi iertat către acela căruia i-a pricinuit răul! Schimbările din biocâmpuri sunt atât de puternice, încât se schimbă şi aspectul
exterior al copilului. Cu el este uşor să lucrezi, dar este neplăcut să vezi feţele autoritare şi arogante ale părinţilor.
Ei îşi doresc un copil sănătos şi nu o poveste absurdă.
Din fericire, majoritatea părinţilor se răzgândesc.

Luule Viilma

 

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Nicolae Steinhardt

 

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *