Cele patru tipuri de oameni în lume

Loading...

564705_306927799379354_1217775737_n1.Jucătorii.
2.Privitorii
3.Admiratorii 
4.Rătăcitorii

Dacă viaţa ar fi un meci de baseball, Jucătorii ar fi cei care ar intra în componenţa echipelor din teren. Ei sunt oamenii care sacrifică timp şi energie pentru a da ce e mai bun din ei înşişi, în general aceşti oameni fac ceea ce le place şi le place ceea ce fac. Ei culeg roadele eforturilor lor. Jucătorii îşi folosesc toate puterile pentru a face lucrurile să se întâmple. Ei ajung la fântâna puterii şi extrag din ea împlinirea tuturor dorinţelor. Jucătorii riscă şi câştigă.

Privitorii sunt spectatorii care urmăresc din tribune meciul vieţii celorlalţi. Urmăresc cum altcineva ia banii, cinstea si faimă.Toţi cei care nu sunt Jucători în teren, sunt spectatori. Privitorii adevăraţi sunt oameni care nu se străduiesc adevărat niciodată. Ei pot să viseze să devină vreodată Jucători dar la primul semn de dificultate, provocare sau eşec dau înapoi, îşi abandonează visele şi ies în neorânduială din teren jurându-şi în sinea lor să nu mai calce pe-acolo niciodată. Se înarmează cu scuze şi cu explicaţii foarte îngrijit construite, faptul că se află acolo şi nu în teren. Privitorii sunt în general oameni care au avut cândva un vis dar au sfârşit prin a-l abandona. Adeseori ei spun: „Ar fi trebuit să fac cutare lucru, sau aș fi putut să fiu cutare om, dar am avut până la urmă o viaţă frumosa ” asa cum a fost.”

Admiratorii sunt oamenii care au rămas în parcarea din spatele stadionului. Aud zgomotul jocului şi strigătele celor din tribune dar ei nu iau parte în niciun fel la acest joc. Ştiu că acolo este ceva, dar nu au nici cea mai mică idee ce anume de vreme ce nu pot vedea nimic. Admiratorii află ce se întâmplă pe stadion informaţii la mâna a doua. Ei îşi trăiesc viaţa răspunzând la stimuli externi şi ducând la îndeplinire programele altora. Cea mare parte a timpului aceşti oameni văd lumea în termeni de: fie ar putea să fie şi ar trebui să fie.

Rătăcitorii sunt acei oameni care nu au găsit ieşirea spre autostradă şi au rămas în continuare pe drumul prăfuit al meciului vieţii. Nu au nici cea mai mică idee despre ce se întâmplă pe teren şi nici nu au vreun plan să afle acest lucru. Rătăcitorii sunt asemeni ciulinilor purtaţi de vânt. Sunt duşi de colo colo fără vreun ţel, fără vreun plan, fără rădăcini. Conduşi doar de ataşamentele Ior pentru pasiuni omeneşti schimbătoare, trăiesc doar pentru clipa de faţă şi pentru nimic altceva.

Herbert Harris

Adesea ne grabim sa-i aratam cu degetul pe ceilalti,facandu-i pe ei responsabili pentru furia noastra,pentru frustrarea noastra si pentru celelalte emotii negative.Credem cu tarie ca ei ne-au indus starea noastra negativa.Dar exista oare un alt mod de a vedea acest lucru?
Un alt mod care ne atribuie noua responsabilitatea – asa cum ne revine de fapt?Exista un proverb:”Cand aratam cu un deget spre celalalt,trei degete se indreapta spre noi!” .Aceasta ne reaminteste ca,in fiecare situatie,avem puterea de a alege.Noi alegem sa acceptam emotiile negative care apar in interiorul nostru si,de asemenea,avem libertatea de a alege emotiile pozitive si sa vedem astfel situatia intr-un mod complet diferit.
Sri Vasudeva

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *