Umor serios

564875_323706271034840_1051334970_nÎntr-un fel, umorul este o chestie foarte „ezoterică” şi mulţi oameni nu îl înţeleg cu adevărat. Învăţătorii de demult se refereau la el ca la „marele neutralizator”. Mulţi nu se opresc niciodată din a gândi la faptul de ce fiinţele umane râd. Pentru un singur lucru, ei au nevoie să râdă. În vieţile noastre, râsul poate neutraliza sau minimiza efectele devastatoare ale supărării şi suferinţei (ambele pentru noi înşine ori pentru ceilalţi). Dacă te vei opri, gândindu-te în următorul moment la un spectacol de comedie, vei găsi că cele mai multe comedii se bazează pe nenorocirea altor oameni, pe greşeli minore, jenă şi umilire, pe mari „lucruri prost făcute” în viaţă şi câteodată chiar pe căderi cum ar fi cele când cineva cade pe nişte trepte sau de pe acoperiş.
Toate fiinţele umane, indiferent că ele sunt „păcătoase” or „sfinte”, au nevoie să râdă pentru a-şi menţine sănătatea psihică şi fizică (râsul poate chiar să vindece). Astfel, oamenii cu adevărat spirituali, (spre deosebire de cei care iau un aer de seriozitate pentru a da o aparenţă de existenţă spirituală), au un mare simţ al umorului. Cu siguranţă ei îşi iau munca lor foarte în serios, cu toate că ei înşişi nu se iau prea în serios. De asemenea, din cauza muncii lor, ei au nevoie să râdă şi să aibă simţul umorului chiar mai mult decât noi, deoarece ei sunt ocupaţi cu mai multă supărare şi suferinţă decât mulţi dintre noi .Din păcate, mulţi dintre „căutători” sunt foarte serioşi. Acest lucru este doar ceva natural. Dacă tu însuţi nu te iei prea în serios, poţi fi capabil să te bucuri de umor acolo unde îl întâlneşti, şi probabil te vei încărca puţin cu lumină.
(Invataturile pierdute ale Atlantidei )

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Nicolae Steinhardt– Daruind vei dobandi

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *