A trece peste karma

Loading...

10850021_764448936960569_8965191117333640959_n (2)Odată ca niciodată, un împărat puternic al unei țări s-a îmbătat. Deghizat, a intrat într-o tavernă din regatul său și, într-o ceartă, a rupt piciorul unui bărbat. Hangiul l-a dus la un judecător care a fost desemnat în post chiar de către rege. În momentul când judecătorul era pe cale să dea sentința, regele și-a lepădat deghizarea și-a spus: „eu sunt regele care te-a desemna judecător și am puterea să te arunc în închisoare. Cum îndrăznești să mă condamni?” In mod similar, sufletul perfect, atunci când este identificat cu un corp, poate comite o faptă rea și poate fi considerat vinovat din punctul de vedere al judecătorului sau a legii karmice. Dar, când acel suflet își poate identifica conștiința cu Dumnezeu, Creatorul legii karmice, acel suflet regesc nu poate fi pedepsit de legea pământească. Omul poate scăpa de legea karmică prin identificarea sa cu Dumnezeu. Odată ce este capabil să facă acest lucru, el ar trebui să-și ierte semenii care au păcătuit față de el. Dar, dacă acest suflet, care a găsit prin meditație iertarea divină, este neiertător față de semenii săi păcătoși, identificându-se apoi cu viața omenească, este condus de legile imprevizibile ale limitării karmice. De aceea, fiecare suflet ar trebui să rămână divin prin iertarea și iubirea continua, așa cum face Dumnezeu. Din punctul de vedere al legilor unei țări, un judecător poate să condamne un criminal tânăr la trei ani într-o școală de reeducare. Dar judecătorul are și posibilitatea de a-l ierta pe inculpat dacă tânărul regretă faptele comise și promite să se comporte bine pe viitor. Din punctul de vedere al legii karmice, o persoană care acționează malefic trebuie să culeagă consecințele acțiunilor sale. Dar, dacă acea persoana apelează la Dumnezeu pentru iertare prin rugăciune și meditație intensă, Dumnezeu, fiind creatorul legii karmice, il poate ierta. – Paramahansa Yogananda

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Nicolae Steinhardt – Daruind vei dobandi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *