Alcoolismul

Loading...

11156334_1707139999506319_3256131209004217755_nAbuzul de băuturi alcoolice provoacă un intreg ansamblu de tulburări: pe plan fizic, corpul se schimbă şi este crispat, capacităţile şi funcţionarea creierului se diminuează, sistemul nervos şi cel muscular devin tensionate şi supratensionate. Asemenea altor forme de dependenţă, alcoolismul se manifestă mai ales in momentul in care am nevoie să umplu un gol afectiv sau interior profund, un aspect din mine care imi “otrăveşte cu adevărat existenţa”! Pot să beau in mod abuziv, din mai multe motive: pentru ca să fug de realitate, oricare ar fi situaţia (conflict sau altceva) pentru că nu imi convine; să fac faţă fricilor mele sau autorităţii (mai ales paterne) şi oamenilor pe care ii iubesc, deoarece imi este teamă să mă dezvălui aşa cum sunt in realitate; să mă incurajez să merg mai departe, să vorbesc, să infrunt oamenii (atunci cand sunt ameţit sunt, de obicei, mai deschis şi mai puţin focalizat pe inhibiţiile mele); să imi dau un sentiment de putere şi de forţă; să am mai multă putere in relaţia mea afectivă deoarece starea mea il va deranja, cu siguranţă, pe partenerul meu. In această stare nu mai văd situaţiile care ar putea fi periculoase pentru mine. Trăiesc o stare de singurătate, de izolare, de culpabilitate, de angoasă interioară, de neinţelegere şi o anumită formă de abandon (familial sau altfel)-şi am sentimentul că sunt o persoană fără valoare, inutilă, inadaptată, inferioară şi incapabilă de a acţiona pentru mine insumi şi pentru ceilalţi. Mă simt prizonierul unor principii foarte rigide. Deoarece cred că nu merit iubirea şi fericirea, mă regăsesc intr-un mediu rece, unde nimeni nu mă inţelege. in loc să construiesc relaţii solide cu ceilalţi, fac acest lucru cu alcoolul, care devine “cel mai bun prieten al meu”. Nu imi găsesc locul in societate. in trecut, aveam obiceiul să trăiesc din plin, cu intensitate; aveam o beţie a vitezei, de exemplu, a inălţimilor, a naturii, dar toate acestea au dispărut din viaţa mea. Am avut nevoie de un mic “stimulent”. Uneori, vreau să evadez dintr-o situaţie conflictuală sau care mă face “să-mi inec suferinţa” sau orice altă emoţie pe care imi este greu să o infrunt.
Nu mă simt ajutat, intr-o anumită situaţie şi alcoolul devine “carja” mea.
Alcoolismul poate avea legătură cu una sau mai multe situaţii care creează o tensiune. Atunci cand beau un pahar de alcool, la inceput, tensiunea se micşorează şi se inregistrează o mişcare de genul: tensiune-≫alcool—stare de bine. Altfel spus, atunci cand trăiesc o tensiune, beau un pahar de alcool şi mă simt mai bine. Mai departe, este posibil să dezvolt un automatism şi, de fiecare dată cand trăiesc o tensiune, informaţia inscrisă in creierul meu este să iau un pahar de alcool, pentru a mă simţi mai bine. Una dintre cauzele alcoolismului este dificultatea pe care am avut-o, in copilărie, de a comunica cu o familie in care un membru al acesteia (de obicei, mama sau tata) era alcoolic; in astfel de familii,
există mai multe certuri, uneori violenţă fizică şi psihologică şi abuzuri de toate felurile. Este posibil să incerc să mă disociez de familia mea, care nu imi convine.
Există o scădere a simţului meu moral: certurile frecvente provocau o devalorizare a imaginii parentale şi o lipsă a structurilor etice. Aş fi vrut să ii reconciliez pe părinţii mei şi nu mai suportam să trăiesc in acel cămin, care era distrus sub ochii mei. in unele familii, consumul de alcool este favorizat de educaţie, adulţii pot duce copilul cu ei, atunci cand beau, in joacă sau pentru a arăta că este ceva
normal, obişnuit pentru ei. Tulburările nevrotice şi alterările de personalitate, care decurg din acestea, sunt factori puternici ai alcoolismului, care se manifestă, odată cu varsta adultă. Este posibil ca, unele carenţe alimentare să poată provoca o completare suplimentară, oferită de alcool. Alcoolismul poate induce stări de hipoglicemie, cu atat mai mult cu cat, moleculele de alcool se pot transforma repede in glucoza (doar temporar). Acest lucru explică de ce, dacă sunt alcoolic şi nu mai consum alcool, este posibil să incep să consum cantităţi foarte mari de cafea (cafeina este tot un stimulent) şi să mă indop cu dulciuri sau produse de patiserie. Uneori pot să şi fumez foarte mult, deoarece fumatul imi oferă un stimul (prin creşterea ritmului cardiac) de care am nevoie pentru a mă simţi in formă.
Este important să descopăr ce-anume imi provoacă această tristeţe legată de hipoglicemie, deoarece nu am rezolvat cauza. O altă cauză a alcoolismului poate fi constituită de diverse forme de alergie. Astfel, pot să beau doar anumite băuturi, precum coniac, gin, rom, whisky etc. Se pare că doar unele băuturi mă pot satisface. Este posibil să fiu alergic la unul sau mai multe dintre ingredientele componente ale acelei băuturi, de exemplu grau, orz, secară etc. in acest caz, mă pot intreba la ce sau la cine sunt alergic. Alcoolismul poate fi provocat, de asemenea, de o persoană sau o situaţie, pe care nu am acceptat-o cand eram copil. Dacă, in copilărie, am fost victima unui abuz sexual (sau m-am simţit
vinovat din această cauză) este posibil ca acest lucru să mă determine să beau.
Dacă nu am acceptat furia tatălui meu alcoolic, este posibil ca, printr-o asociere, să am crize de furie la fel ca tatăl meu şi să devin şi eu alcoolic. Astfel, pot să beau pentru a-mi uita grijile, trecutul, viitorul şi, mai ales prezentul. Vreau să evadez tot timpul şi imi creez un univers iluzoriu şi fantastic, o formă de exaltare artificială, pentru a fugi de lumea reală şi pentru a disocia astfel o realitate de multe ori dificilă de un vis nesatisfăcător. Nu mai văd adevăratul sens al vieţii mele. Trăind conform normelor părinţilor mei sau ale societăţii, mă indepărtez de mine insumi. Mă simt diferit, neadaptat la restul lumii. La
ce folosesc diplomele, titlurile importante ? Percep lumea ca fiind foarte materialistă şi nu ştiu cum să fac parte dintr-o astfel de lume. Trebuie să mă indepărtez de creativitatea mea, de imaginaţia mea şi “sa fac ca toată lumea”. Dar dacă fac acest lucru am impresia că “imi pierd sufletul”. Prin alcool, pentru un timp, pot să mă uit de sentimentele de singurătate, de neinţelegere, de neputinţă, de a fi diferit de ceilalţi, de respingere faţă de mine insumi. imi pot abandona responsabilităţile şi mă pot simţi “eliberat”, pentru moment. Această situaţie nu face decat să se inrăutăţească, pe măsură ce dependenţa mea de alcool (sau de droguri) creşte, deoarece devin tot mai nesatisfăcut de existenţa mea. Vreau să mă separ de realitate şi evadez intr-o lume a iluziilor, dar cand “mă trezesc” realitatea mi se pare şi mai greu de trăit şi de multe ori am o stare de depresie. Vreau să părăsesc realitatea exterioară, pentru a trăi in propria mea realitate. Mă clatin, nu am mintea limpede, mai ales atunci cand devin dependent, am acelaşi tip de dependenţă afectivă, al cărui obiect poate aş fi vrut să fiu şi pe care cred că, mama sau tatăl meu nu mi-au mărturisit-o niciodată. Vreau atat de mult să fiu iubit necondiţionat. Poate vreau să fuzionez cu mama mea, care imi lipseşte sau, din contra, să mă indepărtez de ea, deoarece nu am primit dragostea ei şi mă opun acesteia. De asemenea, conştientizez că, atunci cand beau, pot spune lucruri pe care, in restul timpului nu le pot exprima. Alcoolul devine un fel de modalitate de a face “să vorbească inconştientul meu”, in aceste momente de criză exprim tot ceea ce nu pot să spun sau să fac, cand sunt treaz.
Accept, ca, incepand de acum să privesc viaţa in faţă, să nu mă mai distrug şi să mă responsabilizez. Este momentul să mă concentrez pe calităţile mele fizice şi spirituale, chiar dacă trecutul a fost dureros pentru mine şi, intr-un anumit fel, alcoolul a fost cel mai bun prieten al meu. incepand de acum, accept să imi fac ordine in viaţă, să incep să imi apreciez calităţile şi ceea ce sunt. Sunt pe calea spre reuşită.
Voi şti să mă respect mai mult şi să găsesc mai uşor soluţia la problemele mele (experienţele mele) in loc să fiu intr-o stare temporară sau aproape permanentă de fugă şi de disperare.
Accept faptul că sunt diferit şi imi asum din plin acest lucru. Imi las să se exprime calităţile mele unice, ştiind că nu trebuie să implinesc aşteptările societăţii.
Lăsand să se dezvolte plenitudinea mea interioară, fiind deschis faţă de iubirea şi tandreţea pe care mi le oferă oamenii şi universul, nu voi mai avea nevoie să mă “umplu” cu băutură.
Jacques Martel

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *