Artrita – artroza

Loading...

10628205_729024650535446_1403058590390028193_nArtroza o afecţiune non inflamatorie şi degenerativă a cartilagiilor, cu afectarea oaselor. Poate fi localizată sau generalizată, in intreg corpul. Cel mai mult sunt afectate articulaţiile supuse unor constrangeri mecanice mai mari, precum cele de la coloana vertebrală (vertebra cervicală, a gatuluiu), vertebrele lombare (la baza spatelui), şoldurile, mainile, genunchii, gleznele. Durerea pe care o produce este de origine „mecanica” şi non inflamatorie, apare de obicei, după un efort susţinut şi dispare după repaos (această boală se mai numeşte şi reumatism de uzură). Cand sufăr de artroză, este ca şi cum aş amplifica toate atitudinile, schemele mentale şi gandurile mele rigide.
Artroza este legată de o rigiditate mentală, de absenţa unei „călduri”, in gandurile mele (frigul şi umiditatea accelerează apariţia artrozei) şi de multe ori, in relaţie cu o autoritate. Trăiesc o nedreptate şi ii acuz pe ceilalţi, pentru orice, inţepenirea mă impiedică să mă indoi, să mă aplec, la fel ca şi in viaţa mea, nu mai vreau să mă aplec in faţa altora. Am o motivaţie exagerată de a indeplini unele sarcini, fără să mă gandesc la odihnă sau la echilibru (mă epuizez, fară să mă intreb dacă fac eforturi prea mari).
Am impresia că mă supun unei persoane sau unei situaţii, devenită intolerabilă, sau am o reacţie refulată faţă de o formă de autoritate. Mă simt Snlănţuit, am impresia că sunt supus unor munci forţate, că sunt obligat să fac unele lucruri de care imi este ruşine, deoarece „nu am nicio valoare”. Sunt foarte perfecţionist şi mă critic tot timpul. Sunt aspru cu ceilalţi şi cred că nu mă iubesc. Vreau să nu mai lupt, să abandonez, să mă retrag, pentru că nu mai pot. Durerea mea este uriaşă pentru că, mă agăţ de un eveniment sau de o persoană din trecutul meu. imi este greu să văd adevărul in faţă şi imi ascund emoţiile profunde. Uit şi mă privez de plăcere, fiind convins că trebuie să mă ocup de ceilalţi, inainte de a mă ocupa de mine. Sunt foarte intransigent cu mine insumi. Am o dificultate de a acceptai* schimbările şi noile oportunităţi care mi se oferă şi care imi pot să imi zdruncine vechile credinţe. incăpăţanarea mea provoacă o tensiune constantă.
Corpul meu imi vorbeşte şi ar fi bine să il ascult! Pot integra această boală, incepand cu a accepta conştient faptul că trăiesc o furie şi că gandurile mele sunt rigide. Energia care curge prin mine este fluidă, armonioasă şi in mişcare. Dacă sunt deschis la nivelul inimii*, las energia să circule şi recunosc că am de făcut nişte schimbări, pot opri procesul bolii şi imi pot ameliora sănătatea ! Devin mai flexibil şi ii accept pe ceilalţi aşa cum sunt, fără să vreau să ii schimb. Astfel imi voi redobandi flexibilitatea, la nivelul intregului corp. Decid, incepand de acum, că am dreptul la fericire. Am grijă de mine şi ceilalţi se vor bucura de acest lucru.
Jackues Martel

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Nicolae Steinhardt – Daruind vei dobandi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *