Boala lui Alzheimer

Loading...

10653732_981500001870068_8651812044028757370_nAceastă boală determină o degenerare a celulelor creierului, care se manifestă prin pierderea treptată a facultăţilor intelectuale, ajungand pană la demenţă (nebunie).
Este o boală a epocii moderne, caracterizată mai ales de dorinţa de a sfarşi cu viaţa, de a termina, o dată pentru totdeauna, de a părăsi această lume sau de a evada din realitate, din cauza unei incapacităţi cronice de a face faţă realităţii sau de a depăşi provocările vieţii, deoarece imi este frică şi mă simt rău. Sunt insensibil la cei din jurul meu şi la emoţiile mele interioare. “Sunt ameţit, greoi” şi viaţa mi se pare mai grea şi moartea mai acceptabilă . Imi este teamă sau am impresia că nu mai sunt iubit, că am uitat cine sunt. Am suferit atat de mult, incat nu mai vreau să simt nimic. Nu am impresia că am fost recunoscut in viaţă (mai ales de către mama mea) şi astfel nu ii recunosc nici eu pe ceilalţi.
Boala lui Alzheimer determină o degenerare a memoriei, o stare de confuzie mentală şi incapacitatea de a mă exprima clar, violenţă, unele forme de nerecunoaştere a mediului din jur, de inconştienţă, chiar un comportament inocent, apropiat de cel al copiilor. Disperarea, iritabilitatea, starea de rău, mă determină să mă inchid in mine insumi şi să trăiesc intr-un “glob” al meu. Mă las să mor, incet. Mă despart uşor de restul lumii. Această boală indică faptul că nu mai vreau să trăiesc, fug de o situaţie care mă sperie, mă irită sau mă răneşte, deoarece mă simt abandonat. Fug de lumea adultă, prin pierderea memoriei recente şi mă intorc la amintirile din trecut. Este o situaţie gravă, la prima vedere, deoarece pot fi inconştient pentru mult timp. Ceilalţi mă văd ca pe o persoană normală şi echilibrată, dar observă că mă inchid in mine din disperare, din furie şi frustrare, devenind insensibil la lumea din jurul meu. Refuz să simt ceea ce se intamplă in jurul meu sau in mine; prefer să mă las dus de curent. Am o mare dificultate de a renunţa la ideile vechi, care pot fi atat de multe in memoria mea ! Iar pentru că, atenţia mea este concentrată mai mult pe trecut decat pe prezent, memoria de scurtă durată este foarte afectată şi se atrofiază, nu mai aduce nimic nou sau creativ. Consecinţa: memoria se uzează cu lucrurile vechi, in loc să genereze lucruri noi şi proaspete.
Această boală afectează in general persoanele in varstă, mai ales după varsta de pensionare. Este momentul in care trec de la o condiţie in care sunt productiv, am putere şi responsabilitate, la o viaţă in care mă simt inutil, neputincios şi dependent, pe plan emoţional, fizic şi material. Mi-ar plăcea atat de mult să dau timpul inapoi!
“Cand eram copil, nu imi era frică de moarte, nici de viitor sau de responsabilităţile mele… imi era atat de bine !” Din punct de vedere medical, factorii emoţionali şi mentali, precum şi cei corporali care le corespund (lichide, sange, ţesuturi, oase) sunt implicaţi in manifestarea bolii. Cand sangele nu ajunge in anumite părţi ale corpului, apare un fel de traumatism mental. Au loc reacţii foarte violente la nivelul creierului.
Poate fi vorba de o retragere a fluxului sanguin din anumite zone ale creierului. Este posibil să existe o frică imensă de toate aspectele bătraneţii sau de apropierea morţii, ceea ce duce la o intoarcere, inconştientă, spre un comportament de copil, pentru a ascunde astfel prezentul, trecutul şi viitorul şi pentru a le ignora. Corpul meu, atacat de degenerarea celulelor creierului, mă pregăteşte, inconştient, pentru momentul in care “va trebui să plec”, să mor. Acest lucru se manifestă printr-un comportament infantil, in care imi permit să trăiesc şi să imi “implinesc” toate fantasmele şi fanteziile. intr-o astfel de experienţă, sunt necesare iubirea şi susţinerea.
Accept să trăiesc in prezent şi să las la o parte trecutul, să incep să mă ocup de mine.

Jacques Martel

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *