Ce este teama ?

Loading...

12115606_742094732561771_3849049705012878699_nNu exista decât o singura forma esentiala de teama. Toate celelalte mici temeri sunt rezultatele secundare derivate din aceasta forma principala de teama, pe care orice om o poarta în suflet. Aceasta este teama de a nu te rataci, de a nu-ti pierde identitatea, fie prin moarte, fie prin iubire etc. Este teama de a nu disparea. Curios este ca nu se tem cu adevarat decât acei oameni care nu se cunosc pe sine. Cei care se cunosc pe sine nu se tem. Asadar, totul poate fi redus la o chestiune de abordare. Voi nu aveti nimic de pierdut, dar credeti ca ati avea!

Oamenii se tem de viata, pentru ca ea nu este posibila decât daca ei devin salbatici, daca îsi pierd ratiunea, aruncându-se în vâltoarea iubirii, a muzicii, a dansului. Asa se naste teama.

Cine se teme de moarte? Eu n-am întâlnit înca pe nimeni care sa se teama de moarte, dar aproape toti cei pe care-i cunosc se tem de viata. Renuntati la aceasta temere… Caci nu poti trai, fiindu-ti frica. Poti ori sa traiesti, ori sa-ti fie frica. Nu depinde decât de tine. si în fond, de ce anume va este atât de teama? Voi nu aveti nimic de pierdut, dar aveti în schimb totul de câstigat. Renuntati la temerile voastre
si aruncati-va în vâltoarea vietii.
În acest fel, atunci când va veni moartea, o veti putea întâmpina ca pe un oaspete de seama, nu ca pe un dusman, si va veti bucura de moarte chiar mai mult decât v-ati bucurat de viata, caci moartea are propria ei frumusete, în plus, ea este o raritate, caci nu se întâmpla decât o singura data, în timp ce viata se repeta în fiecare zi.

Exista diferite tipuri de temeri. Exista un tip bun, atunci când nu stii despre ce este vorba. Aceasta teama nu înseamna altceva decât ca te afli în fata necunoscutului. Daca teama are un obiect precis, atunci este o frica obisnuita. Unii se tem de moarte – aceasta este o teama comuna, instinctiva; nu are nimic special, nimic maret în ea. La fel de banale sunt teama de batrânete, de boala, de afectiuni…

Cu totul altceva se petrece atunci când nu poti descoperi un obiect al fricii tale, atunci când teama ta nu are nici o ratiune. Abia atunci poti spune ca esti cu adevarat speriat. Atunci când descopera un motiv, mintea este satisfacuta. Daca poti raspunde de ce, mintea are un pretext de care sa se agate. Explicatiile nu îi servesc decât mintii; ele nu fac nimic concret, doar explica lucrurile, dar omul se simte satisfacut cu ele. Asa se explica de ce se duc oamenii la psihanalist, ca sa descopere explicatii. Chiar si o explicatie stupida este mai buna decât nimic, caci te poti agata de ea.

Daca simtiti o teama, nu mai întrebati de ce o simtiti.

Teama este un proces natural, în timp ce vinovatia a fost inventata de preoti. Vinovatia nu a fost inventata de natura, ci de om. Teama este inerenta naturii omului, este chiar esentiala pentru cresterea acestuia. Fara teama nu veti putea supravietui. De aceea, teama este un proces normal.

Frica va împiedica sa va bagati mâna în foc, sa conduceti masina pe partea dreapta sau pe partea stânga (în functie de legea tarii respective), sa nu mâncati otrava, sa îi „faceti loc camionagiului care va claxoneaza pentru a va depasi.

Daca un copil mic nu s-ar teme, el nu ar putea supravietui. Teama este cea care îl protejeaza. Voi aveti dreptul natural sa va autoprotejati, si nu este nimic rau în acest lucru.

Ceea ce protejati voi este aceasta teama atât de pretioasa, iar teama nu face altceva decât sa va ajute. Teama este un produs al inteligentei. Numai idiotii nu se tem. De aceea, ei trebuie protejati de societate, caci altfel se vor arde, sau vor sari de pe acoperisul casei, sau se vor arunca în apa fara sa stie sa înoate, sau vor mânca un sarpe… sau cine stie ce altceva ar mai putea face!

Teama poate deveni anormala, patologica. Omul ajunge atunci sa se teama de lucruri de care nu ar trebui sa se teama, desi gaseste argumente pentru frica sa. De pilda, sa spunem ca cineva refuza sa intre într-o casa, de teama. Este imposibil sa-i explici logic ca nu are dreptate. El îti va spune: „Ce
garantie am eu ca acea casa nu va cadea?”

Altcineva se teme sa calatoreasca cu trenul, întrucât se produc (statistic) atât de multe accidente de tren. Altul se teme sa mearga cu masina, caci exista atâtea accidente de masina. Iar altcineva se teme de avioane…

Acest gen de teama este lipsit de inteligenta. Poti ajunge astfel sa-ti fie frica de propriul pat, caci aproape 97% din oameni mor în patul lor, asa ca acesta este cel mai periculos loc dintre toate. Logic vorbind, ar trebui sa te tii cât mai departe de pat, sa nu te apropii niciodata de el. Dar atunci, viata ta ar deveni imposibila.

Teama, mânia, gelozia, ura, toate acestea sunt forme de energie. Voi nu sunteti constienti de faptul ca acestea va irosesc în mod inutil viata.

Când se maturizeaza, omul îsi da seama, decojind strat dupa strat, câte temeri a putut aduna în viata lui, si cât de mult i-au exploatat oamenii inocenta, profitând de aceste temeri. Preotul nu-l cunoaste pe Dumnezeu, dar l-a amagit, spunându-i ca îl cunoaste. El nu stie nimic despre cer si despre iad, dar l-a fortat sa se teama de iad si sa aspire catre cer. Au aparut astfel lacomia si frica. Nu preotul este vinovat. A fost si el victima altor persoane.

Puteti continua astfel la infinit, mergând pâna în copilarie. Tatal dumneavoastra nu stia ce va învata, dar v-a repetat ceea ce stia de la altii.

În toti oamenii exista temeri, dar exista si o tendinta constanta de a cauta. Eu sper ca temerile nu vor avea câstig de cauza asupra voastra, caci cine traieste cu teama, nu traieste deloc; el este deja mort. Teama face parte din moarte, nu din viata. Riscul, aventura, necunoscutul, toate acestea înseamna viata. De aceea, urmariti sa va întelegeti temerile. si retineti: nu le dati apa la moara, ele sunt dusmanii vostri. Deschideti-va fata de scânteia care este vie în interiorul vostru, aprindeti-o mai tare, pentru ca ea sa arda toate acele temeri, iar voi sa puteti cauta mai departe.

Osho

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Nicolae Steinhardt – Daruind vei dobandi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *