Să vedem lumina – să depăşim frica de vindecare

Loading...

10610873_540304479457613_6990742729488655534_nDacă o parte a voastră vrea să fie sănătoasă, dar o altă parte se teme de vindecare, acest lucru va bloca manifestarea. Pentru a vă vindeca, aveţi nevoie de intenţia limpede de a fi sănătoşi. Având intenţii clare, sunt posibile miracole, cum ar fi vindecările miraculoase.

Cursul de miracole spune că vindecările instantanee sunt normale; cu toate acestea, mulţi oameni cred că este mult prea ciudat să se vindece imediat de o maladie. Asta pentru că medicina occidentala consideră că vindecarea apare în timp… încet… după vizite regulate la doctor şi după ce aţi luat medicamente săptămâni sau luni întregi. Oricât de mult ne-am dori să ne vindecăm instantaneu, acest lucru ne-ar speria tot atât de mult ca întâlnirea cu o fantomă.
Aşadar, ţinem un picior pe acceleraţie şi unul pe frână, atunci când ne rugăm pentru vindecare – deoarece în acelaşi timp ne rugăm (inconştient) ca acest lucru să nu se petreacă, pentru că ne-ar speria.
De asemenea, am avut clienţi care şi-au exprimat temerea adânc înrădăcinată că ei nu merită să se vindece imediat, astfel încât, dacă vindecarea s-ar fi produs, nu ar fi acceptat-o.

De ce ne-am teme de vindecare? în munca mea de vindecare am întâlnit următoarele motive:

-Teama de „voinţa lui Dumnezeu”. Unii oameni se tem că Dumnezeu vrea ca ei să fie bolnavi şi le este frică să se opună unei voinţe mai mari decât a lor.Cu toate acestea, dacă credem cu adevărat că Dumnezeu este plin de iubire şi dacă avem încredere că Dumnezeu este bun, atunci de ce ar dori Creatorul altceva decât iubire şi bunătate pentru noi? Cineva care este doar iubire nu ne-ar pune niciodată la încercare,nici nu ar folosi durerea ca să ne facă să ne maturizăm.Nu ar fi mult mai util pentru planurile lui Dumnezeu dacă energia şi sănătatea noastre ar fi vibrante şi radiante?Atunci când va rugaţi pentru sănătate, trebuie să vă fie foarte clar că aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu pentru voi. Voi faceţi parte din trupele de îngeri ai Pământului, care sunt atât de necesare pe această planetă. Atunci când un purtător de lumină preferă să nu îşi îndeplinească sarcinile asumate, un altul va face o muncă dublă.

– Ambivalenţa în ceea ce priveşte suferinţa.Unii cred că viaţa înseamnă doar suferinţă şi că suferinţa este inevitabilă. După părerea lor, nu este posibil să te eliberezi de suferinţă, prin urmare de ce ar trebui să te mai straduieşti?Mulţi oameni mi-au spus că ei cred că suferinţa este singura cale de dezvoltare personală şi spirituală. Sufletele lor ar fi oarecum şocate dacă ei ar încerca să evite importantele lecţii de viaţă inerente durerii. Cu toate acestea, îngerii mi-au spus că, deşi în mod cert putem deveni mai puternici prin suferinţă, putem evolua mult mai repede în pace.Atunci când ne-am găsit pacea, aducem o contribuţie importantă la pacea lumii. îi inspirăm şi pe alţii prin liniştea noastră. Atunci când suntem răniţi sau bolnavi, nu inspirăm pe nimeni. Dar este întotdeauna înălţător să asişti la depăşirea sau la vindecarea limitărilor fizice.pot deveni un stil de viaţă – şi un proiect pe termen lung. A fi sănătos ar însemna să apară un gol, de care oamenii se tem instinctiv. Cursul de miracole, manualul pentru profesori spune că „toate formele de boală, chiar şi moartea, sunt expresii fizice ale fricii de trezire”. Cu alte cuvinte, sănătatea deficitară ne poate ţine minţile şi programul atât de ocupate, încât evităm să privim lăuntric propria noastră fiinţă şi scopurile viţeii noastre.

– Câştigul secundar. Să recunoaştem: suntem recompensaţi pentru boli şi răni cu multă simpatie, cu mesaje şi buchete de fiori. De asemenea, luăm o pauză de la muncă sau de la şcoală şi primim şi bani pentru problemele de durată care ne imobilizează. Poate că, în mod conştient, dorim continuarea acestor recompense şi, drept urmare, ne opunem refacerii corpurilor noastre.

– Stima de sine. Mulţi dintre oamenii pe care i-am consiliat au recunoscut că, undeva adânc în sufletul lor, ei nu credeau că merită fericirea şi sănătatea. De asemenea, se întrebau dacă nu cumva reuşiseră să atragă atenţia Celui de Sus prin faptul că vieţile lor nu erau tocmai perfecte. I-am ajutat să înţeleagă faptul că, deşi nici unul dintre noi nu a dus o viaţă perfectă, cu toţii suntem copiii perfecţi ai lui Dumnezeu. Cu toţii suntem iubiţi în mod egal şi necondiţionat.

– Anumite idei fixe privind sănătatea. Unii oameni cred cu tărie că ei mostenesc
trăsăturile genetice din familie, că boala lor este inevitabilă sau că o anumită boală este incurabilă. Intr-un fel, doctorii aruncă acest blestem asupra pacienţilor atunci când dau diagnostice categorice, iar dacă noi le acceptăm, manifestăm aceste simptome. De asemenea, putem fi influenţaţi de reclamele care prezintă boli şi medicamente, precum şi de atenţia exagerată acordată epidemiilor de către mass-media.

Aşteptări clare,rezultate clare

Atât claritatea dorinţei de a vă vindeca imediat, cât şi acceptarea unei vindecări instantanee sunt la fel de importante.
Puneţi piciorul în prag în faţa Universului şi spune-ţi-i care sunt condiţiile voastre.

Dar cum rămâne cu voinţa lui Dumnezeu? Ar putea întreba unii. Aceasta este preocuparea fiecăruia. Eu cred cu adevărat că fiecare dintre noi are programat un anumit moment în care trebuie să se întoarcă acasă în Ceruri. Noi am stabilit dinainte acest moment, împreună cu Dumnezeu şi îngerii noştri, încă înainte de a ne întrupa.
De asemenea, cred că Dumnezeu este omniprezent, în fiecare dintre noi. Asta înseamnă că voinţa lui Dumnezeu este pretutindeni, mai presus de a noastră, iar un Dumnezeu iubitor nu va dori niciodată ca voi să suferiţi în niciun fel, tot aşa cum nici voi nu aţi vrea să sufere copiii voştri.
Este adevărat că vă puteţi eleva prin suferinţă, dar este tot atât de adevărat că vă puteţi eleva prin pace. Cereţi, comandaţi şi aşteptaţi pacea în toate felurile şi ea va fi a voastră.

Oameni se tem de sănătate, pentru că au investit în boală. O femeie cu care am lucrat îşi „înfăşurase” întreaga viaţă în jurul bolii sale: acesta era proiectul ei, dragostea ei, copilul ei. Dacă s-ar fi vindecat, cu ce ar mai fi umplut acest loc gol? Chiar simplul gând de a avea un corp sănătos o făcea să devină anxioasă. Se îngrijora: „Cum am să-mi petrec timpul liber pe care o să îl am atunci?” şi „Ce sens va mai avea viaţa mea atunci?” Dacă ar fi avut timp liber, ea ar fi trebuit să caute un proiect semnificativ, iar aceasta ar fi putut avea succes sau ar fi putut da greş… două din cele mai mari temeri ale ei.
Alţi clienţi au mărturisit că pentru ei sănătatea şi pacea erau egale cu o viaţă plictisitoare. Problemele sunt incitante şi creează o izbucnire plăcută de adrenalină, experimentati diferite tipuri de emoţii – cum ar fi să te dedici protecţiei animalelor, călătoriilor sau propriei familii.

Niciodata nu suntem singuri când avem probleme şi necazuri. Tot ceea ce trebuie să facem este să cerem.

Doreen Virtue

2 comments for “Să vedem lumina – să depăşim frica de vindecare

  1. Ama
    06/11/2015 at 13:56

    Nu cred ca exista o teama de vindecare sau o teama de vindecarea instantanee. Cred ca orice om ar fi bucuros sa stie ca s-a vindecat complet in mod miraculos! Cred ca exista mai degraba o teama legata de „miracolul” respectiv…adica…cat tine?…oare nu este o iluzie, o gresala?…daca boala revine?…cam astea ar fi intrebarile….Cred ca totul tine de „acceptarea” miracolului, fara sa apara sentimentul de indoiala. Daca ne vindecam in timp acceptam si punem totul pe seama medicatiei, a puterii organismului etc, dar o vindecare instantanee poate aduce cu ea frica …teama ca am primit ceva cu usurinta si ca am putea pierde acest „dar” la fel de usor cum l-am primit!
    Eu cam asa vad lucrurile…
    Daca cineva care s-a vindecat miraculos ar avea ca reactie doar bucuria si recunostinta ca a scapat de boala, totul ar fi perfect si definitiv, dar…daca incep sa apara intrebarile si indoielile vis a vis de cat de adevarat, de real, este ceea ce se intampla, atunci cred ca totul se destrama, boala poate sa revina si totul pare sa fi fost intr-adevar o iluzie…
    In concluzie, tot noi suntem cei care ne impunem limite, vorbim mult de miracole, dar daca ni se intampla ne speriem si dam inapoi…
    Am spus totul din punctul meu de vedere…eu sunt una care, daca traiesc o „experienta” frumoasa in momentul de fericire incep sa-mi treaca prin minte tot felul de ganduri si scenarii de parca, dupa ceva „foarte bun” trebuie sa urmeze neaparat ceva „rau”, ca sa se mentina echilibrul!
    Incerc sa imi controlez gandirea, citesc multe materiale si sunt o fire optimista, dar, faptul de „a sti multe” poate constitui un dezavantaj foarte mare uneori…daca as fi rupta de televizor, de stiri, de tragedii, de intamplari auzite si vazute in stanga si in dreapta, poate mi-as folosi imaginatia sa creez ceea ce doresc sa se intample si m-as concentra pe ceea ce vreau…nu pe ceea ce nu vreau…
    Nu inteleg multe lucruri „rele” care se intampla, nu le gasesc explicatii, le consider nedrepte si ma intreb din ce „plan” monstruos fac parte, cine poate sa admita asta… si de ce Dumnezeu, care este iubire, lasa sa se intample asa ceva?
    Daca se imbolnaveste un copil de cativa anisori si nu se mai vindeca…sau il mananca cainii …cine e de vina?…Dumnezeu sigur nu vrea asta, dar atunci…de ce lasa sa se intample?

    • admin
      06/11/2015 at 14:50

      Pentru cele enumerate in final …exista niste legi ale Universului pe care nici Dumnezeu nu le incalca . Una din ele este legea karmei . Cazurile in care un copil se imbolnaveste de foarte mic sau se naste bolnav este o consecinta a acestei legi .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *