Depresia

Loading...

12341054_1101716719846575_3469993796336302265_nDepresia nervoasă, numită de obicei depresie, este o stare patologică marcată de o tristeţe profundă, insoţită de o durere morală, de pierderea stimei de sine şi o incetinire a funcţiilor psiho-motorii. Depresia se traduce prin devalorizare şi culpabilitate, care mă rod in interior, două elemente fără de care nu există depresie.
Imediat ce rezolv unul dintre cele două elemente, voi ieşi din depresie. Dacă sunt o persoană depresivă, mă simt nefericit, simt că nu valorez nimic. Este posibil chiar să mă simt vinovat pentru ceea ce sunt. Trăiesc in trecut şi imi este greu să mă detaşez de el. Prezentul nu există, iar viitorul mă sperie. Imi este imposibil să trăiesc “aici şi acum”. Prefer să trăiesc mereu in trecut, să privesc mereu in urmă. Actualitatea mă lasă indiferent. Nu am chef să fac nimic. Pentru a nu fi frustrat, mai ales pe plan sexual, mă privez de toate dorinţele mele. Nu vreau să mă ocup de mine. Este foarte important să fac o schimbare in modul meu de a vedea lucrurile acum, deoarece nu mai este ca in trecut.
Depresia este de multe ori o etapă decisivă in viaţă (de exemplu, in adolescenţă) deoarece mă obligă să mă redefinesc * .Vreau, cu orice preţ să am o viaţă diferită. Sunt bulversat intre idealurile mele (visele mele) şi realitate (ceea ce se intamplă) intre ceea ce sunt şi ceea ce vreau să fiu.
Există un dezechilibru interior (poate de ordin chimic sau hormonal) şi individualitatea mea este confuză. Mă simt limitat in spaţiul meu şi imi pierd gustul de a trăi, esenţa existenţei mele. Mă simt inutil, nefericit, obosit, mă simt o povară pentru ceilalţi. Am tendinţa de a mă resemna uşor şi vreau să abandonez totul, să mă retrag. imi provoc multă presiune prin faptul.că imi ingrop emoţiiile in adancul meu. Cand presiunea devine prea mare, apare depresia: ceilalţi sunt obligaţi să imi preia unele responsabilităţi. Această presiune poate proveni de asemenea, de la părinţii mei sau de la,partener/partenera de viaţă, de Ia şeful meu, sau pur şi simplu, din societate. Obligaţia de a reuşi, de a avea o reputaţie bună, de a oferi imaginea celui care a reuşit in căsnicie, in viaţa de familie, toate acestea contribuie Ia amplificarea stresului meu, mă intreb tot mai des dacă nu . am fixat ştacheta prea sus şi imediat ce intervine un eveniment care răstoarnă totul, apare depresia. Mă simt presat, neputincios şi inferior. Cu alte cuvinte, depresia işi are originea intr-o situaţie pe care o trăiesc faţă de teritoriul meu, adică ceea ce imi aparţine, spaţiul meu vital, fie că este vorba despre persoane (părinţii mei, copiii mei, prietenii mei etc), animale (cainele meu, peştişorii mei etc.) sau lucruri (munca mea, casa mea, mobila mea etc.)
Conflictul pe care il trăiesc poate fi legat de un aspect cu privire la teritoriul meu, pe care mă tem că il pierd, de o ceartă cu privire la teritoriul meu şi care mă deranjează (de exemplu, certurile clasice intre fraţi şi surori) sau de ceva ce am pierdut deja şi faţă de care imi reproşez anumite cuvinte sau gesturi. Iată cateva expresii care arată cum mă pot simţi: Mă sufoci!, imi iei aerul!, Vreau spaţiu! Uneori simt, de asemenea, o dificultate in a delimita sau a-mi marca spaţiul, teritoriul personal. Ce anume imi aparţine doar mie şi ce aparţine celorlalţi ? Sun tot timpul nemulţumit de o situaţie care implică adesea un membru al familiei mele.
Persoanele depresive sunt adeseori foarte influenţabile de către anturajul lor. Simt tot ceea ce se intamplă in jurul meu şi acest lucru imi decuplează sensibilitatea, iar de aici provine un sentiment de limitare şi impresia de a a fi invadat de către ceilalţi.
In loc să am o anumită detaşare, trăiesc totul de prea aproape, lucru care imi consumă multă energie, inutil. Chiar dacă aş lupta, ştiu că aş pierde. Am tendinţa de a nu termina ceea ce incep. Mi se pare foarte copleşitor sentimentul că tot ceea ce fac nu este suficient de bine. Pot avea tendinţa de autodistrugere. Sunt nostalgic, mă retrag in carapacea mea, docil ca un caine, pentru a nu deranja pe nimeni. Am impresia că sufăr şi voi muri. Rasul nu mai face parte din viaţa mea. Pot, de asemenea, să am o “nevoie de atenţie”, pentru a mă ajuta să mă valorizez. Depresia devine in acest caz un mijloc inconştient pentru a-i „manipula” pe cei din jurul meu.
Pot consuma multă energie asupra unui proiect sau pentru ceva care imi place, dar nu este poate cea mai bună soluţie pentru mine. Viaţa va avea grijă să imi ofere altceva, un lucru care poate va fi mai bun pentru mine. Dar sunt atat de concentrat pe lucrul pe care mi-l doresc incat nu văd tot binele care mi se intamplă. Trebuie să mă obişnuiesc să am o vedere de ansamblu asupra evenimentelor şi să inţeleg că acest lucru este mai bun decat ceea ce imi doream.
Cat despre deprimare, este o tulburare depresivă, o perioadă de tristeţe, de dezgust, de slăbiciune, de copleşire, de descurajare. De obicei durează puţin (o zi sau cateva zile). Se mai numeşte şi depresie sezonieră sau depresie de iarnă, fiind o stare care apare mai ales toamna şi iarna. Este perioada in care se scurtează ziua, lumina.
Am o nevoie mare să mănanc şi să dorm, la care se adaugă simptomele depresiei.
Intunericul care devine mai prezent, imi aminteşte părţile intunecate ale personalităţii mele precum şi situaţiile conflictuale in care nu văd “lumina de la capătul tunelului” şi pentru care mi se pare că nu există soluţii. Privesc tot ceea ce mi se intamplă intr-un mod negativ. Mă simt victimă şi neputincios. Mă retrag in mine insumi şi intrerup orice comunicare, chiar şi cu mine insumi, pentru a evita orice analiză şi responsalibilizare.
Accept să imi acord un răgaz in viaţă. Privesc cu detaşare ceea ce mi se intamplă şi accept să văd care sunt lecţiile pe care Ie am de invăţat. imi concentrez atenţia pe priorităţile mele şi imi dau seama de faptul că viaţa imi oferă multe cadouri. Imi acord momente frumoase, timp pentru odihnă, pentru a-mi regăsi resursele. Astfel redevin stăpan pe viaţa mea şi am energia necesară pentru a-mi duce la capăt toate proiectele.
Accept să fiu unic. Am tot ceea ce imi trebuie pentru a-mi schimba destinul şi pot alege, in mod conştient, să las viermele să se transforme in fluture. Am de ales intre “a abandona” şi “a lupta”. incerc să rezist şi să văd că lucrurile se petrec aşa cum vreau eu. Devin mai disciplinat, incep lucrurile, cate unul pe rand, avand grijă să termin ceea ce am inceput. Fiind mai responsabil dobandesc mai multă libertate şi eforturile mele sunt recompensate. Reincep să fac proiecte, să visez, să imi creez viaţa aşa cum vreau eu, respectand ceea ce sunt! Nu mai am nevoie de aprobarea celorlalţi. Ii las să trăiască şi imi acord dreptul şi spaţiul necesar pentru a mă implini.
Nu mă despart de sarcinile pe care le car după mine decat pentru a le conştientiza.
Sunt eu insumi, pur şi simplu. Dacă incetez să mai creez o presiune inutilă, depresia va dispărea.
*Este important de menţionat faptul că şi copiii pot suferi de depresie. Este mai greu de
identificat in acest caz sau părinţii nu ii acordă atenţie, dar se intamplă destul de frecvent. In
cazul in care sunt un copil care se cuipabilizează uşor, cred că eu sunt cauza problemelor din
familia mea sau din relaţia de cuplu ;a părinţilor mei, pot suferi de depresie…

Jacques Martel

Pentru a fi echilibraţi şi pentru a fi în armonie cu legea naturală, trebuie să fim capabili să dăm şi să primim. A da sau a ajuta, fie că oferi dragoste, timp, bani sau talent, creează un gol care îţi dă posibilitatea să primeşti mai mult din ceea ce dai. Primind îndatoritor, în schimb, te umpli din nou pentru a da şi mai mult. Serviciul este deci parte dintr-un ciclu natural al universului şi o parte importantă din sănătatea ta fizică, psihologică, spirituală şi chiar financiară.
Principiul serviciului se rezumă perfect în fraza: „Cum dai, aşa primeşti”
Maestrul Stephen Co, Eric. B. Robins,John Merryman

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *