Fibromialgia

Loading...

12019975_10206504069254666_5564526233306317805_nFibromialgia este o disfuncţie a muşchilor şi a scheletului, caracterizată prin dureri constante, sensibilitate, arsuri musculare, un somn tulburat, oboseală externă (pierderea energiei) şi amorţeli acute dimineaţa. Există optsprezece puncte foarte dureroase, repartizate de-a lungul corpului: muşchii şi tendoanele de la nivelul umerilor, al gatului, intre omoplaţi, la baza spatelui, la nervul sciatic, la genunchi şi la coate, Ia incheietura mainii şi la torace. Persistenţa durerii la cel puţin unsprezece dintre aceste puncte este suficientă pentru diagnostic. Statistic, sunt afectate şapte femei, la „un bărbat. Printre cauze se numără şi un dezechilibru cronic al sistemului nervos, in urma unui şoc emoţional, a unui accident sau a unui exces de zel al sistemului imunitar (care continuă să acţioneze impotriva unui virus inexistent, de exemplu, după o gripă) sau a unei tulburări de somn. Toate acestea mă fac să cred că „nu valorez nimic”, mă simt neputincios in a face schimbări in viaţa mea. Acest sindrom (un ansamblu de simptome care se manifestă in acelaşi timp) are legătură cu perfecţionismul, anxietatea, o mare exigenţă faţă de sine, impinsă peste limitele mele. Simt o durere interioară puternică, care mă urmăreşte peste tot. Aceasta işi poate avea originea intr-un eveniment trăit in copilărie, care a fost cauza unei mari culpabilităţi. Mă simt in plus şi imi este foarte greu să mă afirm. Nu mă simt Ia inălţime, am impresia că am căzut de undeva de sus. Simt multă presiune din partea celor din jurul meu, cand de fapt eu insumi mă presez prea tare. Simt furie şi am impresia că nu primesc iubire din partea celor din jurul meu. Nu mai vreau să avansez. Prefer să imi ascund emoţiile şi nu mai simt tandreţea din viaţa mea. De unde vine această durere constantă ? Apare mai ales atunci cand fac gesturi repetitive şi monotone. imi reamintesc de suferinţa morală de a mă forţa să imi asum responsabilităţi pe care nu l-am ales eu. Am vrut să respect anumite principii, care erau contrare nevoilor mele profunde. Trăiesc o viaţă faţă de care nu mai am nicio poftă de a o trăi…
Accept să invăţ să am grijă de mine, să-mi ofer multă tandreţe, de care am atat de mare nevoie. Las să trăiască copilul meu interior şi care a crescut prea repede. Nu trebuie să fiu un super-bărbat (sau o super-femeie): trebuie să fiu doar eu insumi (insămi). Am dreptul să fiu fericit, să trăiesc cu bucurie. imi las creativitatea să se exprime prin joc, prin artă, sport sau orice altă activitate care imi readuce pofta de viaţă şi bucuria de a trăi. Astfel mă voi implini şi voi ajunge să găsesc pacea interioară.
Jacques Martel

loading...

-Să nu uiţi niciodată că cele mai frumoase zile nu sunt niciodată frumoase pentru toţi!
-Când fratele tău te obideşte pe nedrept, ar trebui să suferi mai mult pentru el decât pentru tine.
-Nu trebuie să ne mirăm, nici să ne plângem de nerecunoştinţa semenilor.Recunoştinţa este mai rară decât binefacerea şi mai presus de ea.
-Când cineva ne dovedeşte recunoştinţa el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat.
Monseniorul Vladimir Ghika

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *