Inainte de toate , sa invatam

1554632_1539537452958956_7387850221993651851_nLa baza tuturor lucrurilor se află gândul, apoi urmează fapta pe măsura gândului. După un gând corect urmează o faptă corectă.
Un om bolnav este cel care a gândit greşit şi a trăit incorect.
Dacă el va învăţa să gândească corect, se va însănătoşi.
Necesitatea de prim ordin a vieţii actuale este de a schimba viaţa însăşi.
Dacă vreţi să mă contraziceţi – că, chipurile, până acum viaţa şi sănătatea dumneavoastră au fost în ordine, aflaţi că acest dar al naturii – sănătatea – pe care o numim fericire, şi care până de curând vă dădea posibilitatea să vă bateţi joc de ea, pur şi simplu a secat. Aveţi grijă cum trăiţi în continuare. Ar fi fost mult mai bine să vă fi corectat inainte greşelile.
Eu vă învăţ să faceţi acest lucru cu ajutorul iertării pentru că iertarea este o forţă eliberatoare uriaşă. Iertarea este şi cea mai simplă metodă de a ne elibera de rău.
Suntem oameni de pe planeta Pământ. Civilizaţia contemporană se află la răscrucea secolelor şi mileniilor şi criza în care ne aflăm este un indiciu clar că va urma o cotitură radicală. Răul pe care l-am acumulat trebuie să se transforme în bine. Pentru aceasta e nevoie ca răul să-şi rupă şira spinării. Coloana vertebrală simbolizează modul de organizare a vieţii.
Fiecare este liber să decidă cum va supravieţui. Ne putem ascunde capul în nisip şi să spunem că iarăşi ne-am prostit şi că nu se va schimba nimic. Totuşi, schimbările din natură şi societate nu numai că sunt evidente, dar sunt şi palpabile, iar sănătatea tot mai precară a oamenilor este o dovadă în acest sens.
Nu este oare straniu că, dacă un om simplu spune un mare adevăr de viaţă, el este considerat prost, iar, dacă în decursul vremii acest adevăr va încolţi pe ogorul suferinţelor umane şi un oarecare tip învăţat îl va pune repejor pe hârtie sub forma unei teze de doctorat, el va fi considerat deştept?
Nu este mai bine, oare, ca fiecare dintre noi să descoperim binele cu inima noastră şi să nu aşteptăm ca această mare înţelepciune să fie impusă forţat în şcoală, şi din cauza constrângerii ea să devină din nou o absurditate pentru copii?
Nicio constrângere nu este bună. Dacă mi se spune: „ce să-i faci, copilul nu învaţă decât dacă este obligat” sfatul meu este următorul – analizaţi-vă pe dumneavoastră – veti constata că el nu seamănă cu părinţii, atunci închideţi ochii la greşelile lui. Va trebui să începeţi prin a corecta
propriile greşeli şi imediat se va schimba şi copilul. .
Pe profesorii care văd în copii numai nişte turbulenţi care le perturbă liniştea personală şi sunt foarte exigenţi cu ei, eu i-aş sfătui să stea de vorbă cu colegii lor care au fost la mine la consultaţie. După ce şi-au lămurit problemele ei au înflorit asemeni unor trandafiri care îşi deschid petalele, recunoscând cu bucurie că toate acestea pot fi aplicate şi la şcoală. Ce fericire! Profesorii au descoperit brusc cheia potrivită pentru problemele elevilor lor recalcitranţi. Ce îmbucurător este să-l ajuţi pe copilul care a fost o povară apăsătoare pentru toţi şi pe care nu l-au înţeles nici măcar membrii familiei.
În rătăcirile şi necredinţa ei în bine , omenirea a transformat Pământul într-o planetă a suferinţelor sufleteşti. Şi, totuşi, ne întoarcem aici iarăşi şi iarăşi. De ce?
Omul se naşte iarăşi şi iarăşi ca să înveţe. Şi învaţă prin rău. Însuşindu-ne lecţiile răului, devenim mai înţelepţi, evoluăm pe spirala dezvoltării. Acesta este modelul cosmic al dezvoltării.
Ca tot ce există pe lume, cunoaşterea are două părţi:
– prin învăţare,
– prin suferinţe.
Hristos a venit să ne înveţe iertarea, să elibereze răul, pentru a deschide calea binelui. Dar oamenii nu erau pregătiţi spiritual – li se oferea prea devreme binele! Cea mai mare parte a omenirii a ales calea suferinţelor.
Alegerea făcută de om este liberă şi sfantă, dar fiecare trebuie să ştie că după faptă vine şi răsplata. Nici corpul, nici societatea, nu mai pot să se vindece la nivel fizic aşa cum ne-am obişnuit. Medicamentele nu-şi mai fac efectul şi majoritatea bolilor devin cronice. Pe cel căruia îi este lene să gândească, foarte curând nu-l vor mai tine nici propriile picioare.
Celui care nu-şi va schimba principiile i se va rupe coloana vertebrală, căci coloana vertebrală a materialismului a devenit fragilă.
Omenirea se află la răscruce – oile şi caprele trebuie să meargă fiecare pe drumul lor. Toate sunt libere să aleagă – să meargă mai departe sau să rămână pe loc. Pentru ca noi, oamenii, să putem merge cu rost mai departe trebuie să ne descoperim capacitatea de a gândi. Un ajutor de neînlocuit şi foarte puternic pe această cale este ratiunea care până acum a folosit oamenilor doar pentru a-i duce în ispită.
Iertarea este calea minunată pentru a ne descoperi capacitatea de a gândi. Dacă până acum 10 ani omul putea să se adreseze unui Dumnezeu nedefinit pe care şi-l imagina, hai să spunem, ca pe un bătrân cărunt aşezat pe un nor, care interzice, ordonă şi pedepseşte, acum, a apărut necesitatea de a-l înţelege cu adevărat. Este timpul să o facem.
Luule Viilma

Cu cat veti darui mai mult, cu atat veti primi mai mult, caci bogatia universului va continua sa circule astfel prin viata dumneavoastra. De fapt, tot ceea ce este cu adevarat valoros in viata nu face altceva decat sa se multiplice continuu atunci cand este daruit. Daca ceva nu se multiplica prin daruire, atunci nu merita sa fie daruit, nici primit!-Deepak Chopra

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *