Obsesia – o boală a gandirii

Loading...

12187749_1725883234298662_3151744919762885512_nObsesia este o boală a gandirii. Atunci cand sunt obsedat de ceva sau de cineva, intreaga mea atenţie, toată energia mea este indreptată spre obiectul obsesiei. Ideile revin intr-un mod repetitiv şi ameninţător. Totuşi sunt conştient de caracterul iraţional al acestor idei. Nu mai contează nimic altceva, decat ele. Dacă am o personalitate obsesionala, există şanse mari să fiu o persoană plină de indoieli, care are multe dificultăţi in luarea deciziilor şi care trăieşte o ambiguitate iubire-ură, faţă de sine insuşi sau faţă de ceilalţi. Obsesiile pot imbrăca forme foarte variate: o fobie faţă de ceva sau de cineva, „rumegări mentale” despre „ceea ce s-ar putea intampla…” sau nebunia indoielii sau compulsia in a comite anumite acte, care pot fi fără consecinţe sau care pot fi foarte grave, chiar sinucigaşe, dar care aproape niciodată nu sunt transformate in acţiuni. In majoritatea timpului, am o angoasă faţă de „ceva ce s-ar putea intampla” din neglijenţă sau din greşeala mea şi trebuie evitat acel lucru. Cel mai important pentru mine este să imi intreţin obsesia, chiar inconştient. Sistemul meu de gandire este paralizat. Sunt hrănit de obiectul obsesiei mele. Astfel imi umplu un gol interior şi o mare nesiguranţă. Trăiesc o tensiune interioară, o nelinişte care ajunge pană la obsesie. Este momentul pentru mine să găsesc un punct de interes in viaţa mea, care să imi ofere mai multă linşte şi pace interioară. Astfel voi putea profita mai mult de ceea ce imi oferă viaţa. Dacă sunt o persoană obsedată, mă critic şi mă judec foarte sever. Mă panichez cand mă gandesc la ceea ce se va intampla in viitor, dar de multe ori, teama mea este nefondată.
Această angoasă mă impiedică să trăiesc din plin, să evoluez. Mă oblig să răman in zona mea de confort şi ezit să imi fac proiecte, să am vise, deoarece am decis dinainte că se va intampla ceva negativ şi dorinţele mele nu se vor implini. Ştiu că am ajuns la o etapă din viaţa mea in care trebuie să las la o parte lucrurile sau persoanele care nu imi convin. Trebuie să renunţ la ceea ce este negativ pentru mine, dar in loc de aceasta, mă agăţ deoarece imi este frică de nescunoscut.
Decid incepand de astăzi să devin stăpan pe viaţa mea. Privesc intr-un mod obiectiv toate lucrurile frumoase care mi se intamplă şi accept faptul că viaţa vrea doar ceea ce este mai bun pentru mine. Merit acest lucru şi am incredere in mine.
Eliberandu-mă de tot ceea ce nu mai are sens să existe in viaţa mea, mă apropii tot mai mult de esenţa mea divină. Astfel mă reconectez la forţa mea şi la siguranţa mea interioară. Nu mai am de ce să fiu obsedat, trebuie doar să am incredere in vocea mea interioară, care mă indrumă intotdeauna spre ceea ce este mai bun pentru mine.
Jacques Martel

loading...

Adesea ne grabim sa-i aratam cu degetul pe ceilalti,facandu-i pe ei responsabili pentru furia noastra,pentru frustrarea noastra si pentru celelalte emotii negative.Credem cu tarie ca ei ne-au indus starea noastra negativa.Dar exista oare un alt mod de a vedea acest lucru?Un alt mod care ne atribuie noua responsabilitatea – asa cum ne revine de fapt?Exista un proverb:”Cand aratam cu un deget spre celalalt,trei degete se indreapta spre noi!” .Aceasta ne reaminteste ca,in fiecare situatie,avem puterea de a alege.Noi alegem sa acceptam emotiile negative care apar in interiorul nostru si,de asemenea,avem libertatea de a alege emotiile pozitive si sa vedem astfel situatia intr-un mod complet diferit.
Sri Vasudeva

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *