Vindecare si religie

Loading...

12115919_915671455171649_5613438644847697040_nVindecarea mentala si spirituala nu este exclusiv apanajul religiei. Unii obiecteaza ca se face prea multa aluzie la invataturile lui IISUS sau ca se citeaza din Biblie pentru exemplificari. IISUS a propovaduit calea de trezire la faptul ca boala nu are nici o putere, pentru ca ea nu face parte din Planul Divin. Invataturile Lui au fost atat de intortocheat interpretate, incat s-a facut uz de ele ca imperativ moral si precepte religioase. IISUS a fost numai un mare fondator de religie. El a fost un invatator practic, care a propovaduit despre adevarul cel mai util ce-a fost vreodata facut cunoscut.

Oamenii care se ocupau de religie in vremea Lui i s-au opus cu inversunare, i-au intins curse si pana la urma l-au ucis. Prin urmare, il citam ca pe un mare Maestru al stiintei vindecarii; mai putin decat o autoritate religioasa, desi El a fost si una si alta.

TOT CE SUNTEM ESTE REZULTATUL GANDURILOR NOASTRE; CE GANDESTE OMUL, ACEEA ESTE EL – spune Biblia.

Buddha a explicat Legea Karmei sau a cauzei si efectului, adica consecinta poate tot asa de greu sa ocoleasca o cauza ce a provocat-o, dupa cum un om nu poate scapa de umbra sa proprie. Fiecare om este liber; el este fauritorul propriului sau destin, in virtutea optiunilor sale. Formulandu-si alegerea, implicit trebuie sa accepte si urmarea ce este cuprinsa in aceasta optiune. Buddha a mai aratat ca Legea Cauzei si Efectului actioneaza numai in lumea aparentelor si nu poate afecta omul spiritual, etern, caci atunci cand omul se vede in unitate inseparabila cu Universul si cu Prima Cauza neschimbatoare, el reuseste sa proiecteze aceasta Prima Cauza in toata perfectiunea ei, in corpul sau.

Platon, epicurienii, cu totii propovaduiau ca starile mentale interioare se reflecta in starile fizice exterioare. Ei au accentuat faptul ca viata interioara este la originea ei, atat a bolii cat si a sanatatii.
Filozoful Platon a urmat calea acestui adevar si-a fost capabil, in numeroase cazuri, sa vindece pe cei ce veneau la el. Spinoza, Kant, Descartes si Hegel, cu totii, mai mult sau mai putin, au afirmat faptul ca boala si sanatatea isi au originea in gandire.

Problema reala a fost totdeauna de a gasi calea proprie, de a ajunge la factorii cauzali – cauzele bolii, ascunse in strafundurile abisale ale constiintei umane. Cercetarile facute de-a lungul timpului, in cautarea cauzelor adevarate, au dus, pe diferite cai, la aceeasi constatare, si anume, ca omul, daca nu-si controleaza si stapaneste starile mentale, ajunge sa fie subjugat de acestea, devenind sclavul imprejurarilor si diferitelor conditii.

In vremurile noastre, practicienii si cercetatorii vindecarii mentale se pot imparti in doua grupe, in functie de metoda folosita. Prima grupa este aceea in care intra psihologul, psihiatrul, hipnotizatorul, sugestionerul, magnetizatorul. La baza lucrarilor lor stau analiza si sugestia, ei tratand individul ca pe o entitate separata, ce are o minte cu totul diferita de Mintea Divina. In cea de-a doua grupa intra aceia care folosesc metoda vindecarii mentale , metoda folosita de IISUS. La baza ei sta unitatea de nezdruncinat a lui Dumnezeu in universul Sau. Omul este fiinta spirituala, trupul este o substanta spirituala; ca atare, nu a fost niciodata bolnav, deoarece Spiritul nu putea fi bolnav. Este adevarat ca omul simte durere, sufera de boala si de deprimare, ca o incercare, dar aceste manifestari nu sunt decat reflexia starilor sale mentale. Aceste stari, in fond, nu au o realitate durabila.

Cand ne aflam in fata unui caz de boala, fie ca este vorba de noi, sau de altcineva, ne indreptam cu mintea imediat catre Dumnezeu, spre perfectiune, si ne straduim sa ne convingem ca aceasta este starea reala. |n timp ce lucram, gandul nostru este in permanenta ocupat de Perfectiunea Eterna, de lumea Spirituala, de IUBIRE, de pace, armonie, bucurie, sanatate, frumusete si puterea lui Dumnezeu, pana ce putem vedea toate aceste calitati in fiinta bolnava. |n concluzie, se poate afirma ca atunci cand se va atinge gandul superior, se va obtine efectul cel mai bun posibil.

Se pune intrebarea daca omul tracasat de vicisitudinile vietii se poate ridica deasupra lumii si influentei ei, asa incat sa-si poata perfecta gandirea si sa-si dea seama ca gandul este reflectat in corpul sanatos, afaceri prospere, mediul inconjurator fericit, etc. Desigur ca se poate realiza asa ceva. Chiar in clipa in care cititi aceste randuri, cineva pune in actiune Legea Mintii in ajutorul unui trup bolnav. Aceasta metoda de tratare a bolilor se raspandeste tot mai mult, fiind metoda folosita de IISUS. Ea este stiintifica, pentru ca foloseste energia cosmica, care nu este altceva decat Inteligenta Divina. Omul nu intelege pe deplin aceasta forta, dar a invatat un lucru despre aceasta, si anume ca poate fi dirijata cu mintea, in directia dorita. Omul nu este singur in univers. El este intruparea Fortei care este gata oricand sa-i aranjeze intreaga lui fiinta.

Fiecare individ este mentinut etern ca o conceptie perfecta in Mintea Divina, adica el este Ideea Perfecta a lui Dumnezeu. Are dreptul sa creada ca Spiritul doreste sa se manifeste perfect prin el.

Vindecarea este o experienta binecuvantata, dar exista ceva mai presus de aceasta, si anume, sa traiesti zilnic in aprecierea faptului ca esti lacasul perpetuu al Spiritului, ca Mintea lucreaza continuu in noi si prin noi. Chiar in clipa de fata, exista in fiecare dintre noi, in mod latent, suficienta Forta Divina ca sa ne poata scoate din orice dificultate.

Unul dintre lucrurile remarcabile ale tratamentului mental sau spiritual este acela ca poate avea uneori rezultate spontane. Nu este nevoie de studii indelungate pentru a pune in practica. Vindecarea nu este un transfer de gandire, ci este miscarea Spiritului prin Legea Mintii. Corpul este acela care se schimba. Pentru obtinerea unei stari de echilibru si pace interioara, nu este nevoie sa devenim sihastri sau sa ne retragem in manastiri din varful muntilor. Din contra, putem sa ne continuam multiplele noastre obligatii in aceasta lume activa si, CU TOATE ACESTEA, omul interior poate fi permanent in contact cu Tatal dinlauntru.

Curentii vietii se scurg totdeauna intr-o singura directie. Ei nu-si vor schimba cursul, tot asa cum nici Tatal nu-si schimba pozitia. Omul trebuie sa se adapteze la acest curent de viata si atunci va descoperi armonia integrala. Toate necazurile sale vin de la faptul ca el taie de-a curmezisul curentii vietii. El poate chiar sa se distruga, facand asa.

Desigur, aceasta nu vine niciodata de la Spirit, ci de la faptul ca-n viata curentului universal armonios, omul s-a hotarat sa se abata si sa-l infrunte. Implorarea si rugaciunile nu-L vor determina pe Tatal sa schimbe directia acestui curent al armoniei. Omul trebuie, deci, sa se reantoarca si sa-si reia locul ce i-a fost desemnat, cooperand cu acest curent, in loc sa-l intretaie. Aceasta este adevarata invatatura despre Cauza si Efect. Omul este in intregime Minte, de la suflet la atomii fizici. Asa cum Gandul Divin, condensat, a devenit universul fizic, tot asa si gandul omului devine micul sau univers fizic. Este strict adevarat cand spunem ca gandirea omului influenteaza pur si simplu viata lui fizica. Repetam aceasta din cand in cand, pentru ca este o cale buna de a atrage atentia asupra influentei mentale. Adevarul este ca gandul omului devine, de fapt, forma lui materiala.

IMPREJURARILE DIN VIATA SI CONDITIA FIZICA A OMULUI SUNT, DE FAPT, PROPRIUL LUI MODEL DE GANDIRE, lucrat in forma. Asa se explica faptul ca, cu cat realitatea gandului este mai inalta, cu atat si efectele sunt mai bune. Acesta este motivul ce ne face sa atragem atentia Spiritului in tratamentul nostru. Aceasta forta interioara a Spiritului este superioara atat vibratiei fizice, cat si celei mentale. Spiritul pur este cu mult deasupra puterii mentale sau a concentratiei, sugestiei, ori a altor activitati psihologice. Nu poate fi inregistrata prin mijloace umane. Actioneaza in tacere, asa cum lumina soarelui se asterne peste campie. Iata de ce tratamentul nu este inregistrat niciodata de simturi, actiunea lui fiind extrasenzoriala. Pacientul nu simte neaparat ceva deosebit si uneori este dezamagit, pentru ca nu are senzatia ca intra un foc in el sau alta manifestare asemanatoare. Viata Spiritului nu este tangibila. Nu este ceva electric, care sa-si impuna prezenta. Se strecoara pe nesimtite in tot corpul, lucrand activ in fiecare celula, reproducand propriul ei tablou, cu aceeasi pace competenta cu care dirijeaza universul. Totusi, efectele sunt vizibile. Corpul incepe sa arate o imbunatatirea a exteriorului. O buna pace patrunde constiinta, o noua vitalitate incepe sa se faca simtita, vechea stare incepe sa dispara si toate lucrurile sunt innoite.

Iata cum, o persoana informata cu menajamente de cadrele medicale competente ca: „din pacate, nu se mai poate face nimic pentru salvarea sa”, isi inlatura diagnosticul, ignora prognozele facute, se desparte de temerile sale si isi spune perfect lucid si cu toata convingerea: „sunt perfect constient ca intreaga viata a universului se scurge prin corpul meu, in aceasta clipa. Mai stiu ca Mintea nu cunoaste astfel de lucruri, ca restabilirea mea perfecta este propria mea orbire fata de Adevar. Din aceasta clipa, imi afirm unitatea mea cu Perfectiunea Divina. Indepartez credinta in realitatea bolii si-mi afirm totala mea credinta in Prezenta Perfectiunii din mine. Nu este nevoie sa fac apel la un Dumnezeu indepartat din ceruri. Dumnezeul Universului este in mine acum. A fost in mine toata viata mea, niciodata impunandu-si prezenta asupra mea, dar asteptand ca, in scurta vreme, sa-l recunosc. Toata viata mea am fost orbit, dar acum privirea mi s-a luminat de Adevar si Adevarul ma elibereaza de Legea pacatului si a mortii. In aceasta clipa insist asupra faptului ca aceasta mare Lege creatoare a Mintii imi asteapta cuvantul. Imi rostesc cuvantul pentru manifestarea in mine a tot ce este Spirit in Sine. Aduc multumire pentru perfectiunea mea descoperita si ma eliberez in intregime de orice diagnostic, prognoza si simtiri, lasand sa patrunda activitatea creatoare a Mintii.”. Apoi se indeparteaza de la intreaga sa conditie, cu gandul: „Si acum ma avant in cea mai profunda adancime, ma cufund sau inot.”. Insusi faptul de a elibera intreaga stare catre Minte, il va usura mental, asa incat nu se va mai intrerupe propria sa stare de tensiune intre sine si perfecta lucrare a Spiritului prin Minte. Se intelege ca „cea mai profunda adancime” o constituie profunzimea Mintii in care te afunzi.

Viata nu poate fi niciodata oprita. Nimic nu-i poate sta in cale. In sufletul fiecarei fapturi omenesti exista, in stare latenta, destula Forta Divina, pentru a transforma intregul corp in perfectiune. Aceasta Forta este filtrata prin constiinta umana. Nu exista nici o alta cale pentru a opera, deoarece Dumnezeu, cand face ceva pentru noi, o face prin noi.

Cand cineva se afla intr-o situatie neplacuta si se intreaba ce soarta l-a oropsit, niciodata Tatal nu va misca un deget, pentru a-l scoate din impas. Toata raspunderea ii apartine. Daca insa isi schimba parerea si vine el la Tatal, atunci va descoperi ca toate resursele Tatalui ii stau la dispozitie. De fapt, aceste resurse le-a avut permanent si s-ar fi putut bucura de ele, daca ar fi stiut sa le ia din proprie initiativa. Acest adevar este ilustrat de pilda „Fiul ratacitor”.

Incheiem lucrarea de fata, prin recunoasterea clara si precisa ca certitudinea vindecarii nu depinde de capriciul nesigur al unui potentat ceresc, ci ca ea exista ca posibilitate in insasi puterea noastra, in sensul de a primi sau de a o refuza. Acei care refuza, nu vor gasi alta cale de a obtine libertatea fizica integrala.

Aceluia care se ridica la nivelurile mai inalte de gandire si viata i se prezinta un nou aspect al lumii. El vede lumea gemand sub apasarea infrangerii, bolii si frustrarii.
Dar El este profund constient de armonie si sanatate. El pare a trai si a se misca in alta lume, ridicat cu mult deasupra falsei pareri asupra inevitabilitatii bolii si dorind ca toti sa poata vedea si intelege ca boala este o realitate numai pentru aceia care cred ca ea exista.
Atunci cand isi exprima cuvantul pentru aceia care cauta sa fie mantuiti din aceasta sclavie, cuvantul sau are forta, deoarece este sigur de unitatea sa cu FORTA.

Aceia care ajung la certitudinea vindecarii prin propriile lor forte, intra in cea mai deplina masura a vietii, caci: „AM VENIT CA SA POTI AVEA VIATA SI SA TE POTI BUCURA DE EA DIN PLIN.”. (Iisus)
dr. Frederick W.Bailes

A fi bogat înseamnă a dărui, a nu dărui nimic înseamnă a fi sărac. A iubi înseamnă a trăi, a nu iubi nimic înseamnă a fi mort. A fi fericit înseamnă a te devota, a nu exista decât pentru tine înseamnă a te refuza pe tine însuţi şi a te sechestra în infern. – Eliphas Levi

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *