Starea de spirit creeaza imprejurarea

Loading...

1908261_1007144309360739_3930156544941562617_nStarea de spirit creeaza imprejurarea. Imprejurarea nu creeaza starea de spirit.
Poti alege sa reactionezi la imprejurarea ce creeaza in tine o stare de spirit, dar tu esti cel care creezi starea de spirit. Imprejurarile nu au nicio putere sa creeze starea ta de spirit. Circumstantele sunt neutre, goale de inteles. Viata insasi, va reamintesc din nou pentru prima oara azi, e lipsita de inteles: nu are niciun inteles inclus/prestabilit.
Tu decizi intelesul. Asta e darul tau de la Creatie. Tu decizi intelesul; Ce pui inauntru e ceea ce extragi. Ce decizi tu ce inseamna imprejurarile, determina ceea ce traiesti ca experienta si in ce stare de spirit alegi sa te afli. Iar cand alegi sa fii in starea de spirit pe care o preferi, toate circumstantele pot fi privite in acea lumina si etichetate in acel fel, dandu-ti astfel intotdeauna un efect pozitiv in propria energie, fara supozitia ca trebuie sa se desfasoare intr-un anumit fel.
Cand indivizi, in comunitatea voastra metafizica, vorbesc de ideea:Asteapta–te la o minune! Asteapta-te la realitate pozitiva, nu e acelasi inteles al cuvantului ca in “nu mai avea asteptari”. Astepta si asteptari – e doar un fel de-a spune:“Sa stii cine esti, sa stii in ce stare de spirit te afli si sa oglindesti”. In acea stare de spirit stii ca minunile sunt standardul. Asta e ceea ce inseamna de fapt acea fraza in felul in care v-ati structurat limbajul.
Asteptarile sunt in general ideea de ipoteze si limitari pe care le fixezi peste abilitatea ta de a te astepta cu-adevarat la o minune. Asteapta-te la neasteptat si asteapta-te la faptul ca poti trai fará asteptari.
Ideea astfel folosita ar putea clarifica un pic felul cum intentia din spatele unui cuvant similar e de fapt facuta sa descrie acest mecanism.
Astepta-te la o minune, este o stare de a sti.
Asteptarile sunt sisteme de credinte si definitii care ar putea sa iti limiteze capacitatea de a sti cine si ce esti. Deci, permiteti-va ocazia de a va uita la cele 4 Legi, jucati-va cu ele ca stari de spirit, si reaminti-va ca imprejurarile in sine – indiferent de cum sunt – sunt acolo sa va fie de folos. Intotdeauna, sunt acolo sa va slujeasca. Intotdeauna sunt ceea ce e necesar sa fie acolo, deoarece sunt acolo. Din nou. Ramaneti la lucrul evident. Ramaneti in simplitate.
De ce e asta aici? E aici ca sa-mi fie de folos. Cum stiu asta? Pentru ca e aici! Fiindca nu are niciun alt scop.
Cum stiu ca nu are niciun alt scop? Pentru ca asa am spus eu. Cine ma va contrazice? Nimeni. De ce? Pentru ca eu sunt Tot ce Este in universul meu.
Mergeti pe fir pana la simplitatea de baza a stiintei lucrului evident.
Eu sunt Unul. Daca eu sunt Unul, in acest sens, Unul ce ma face pe mine, ce ne face pe noi toti, insa ce ma face pe mine unic, ce ma face pe mine cu capacitatea de-a alege, – atunci pot alege ce prefer. Nu va fi nimeni sa ma contrazica pentru ca toti ceilalti din realitatea mea sunt doar versiuni ale lor. Deci daca ma contrazice cineva, de fapt ma contrazic singur. Asta e tot. E o reflectie.
Nu vreau sa va distrag de la faptul ca puteti juca jocul de observator obiectiv, realizand cand cineva ar putea face ceva ce nu e similar vibratiei pe care o preferi. Cu toate acestea, ideea e ca e, in continuare, creat in realitatea ta, iar singurul mod in care pare a fi o observatie obiectiva e fiindca ai vrut s-o neutralizezi. E in continuare ceva creat in realitatea ta. Insa cand ii neutralizezi efectul, o neutralizezi. Si stiind ca nu are niciun inteles inclus, depinde apoi de calitatea neutralitatii. Calitatea neutralitatii e ceea ce numiti obiectivitate, desi e inca subiectiva.
Deci, obiectivitatea e subiectivitate ce a fost neutralizata, golita de inteles.
Asta e tot ce e obiectivitatea. Ai neutralizat-o, ai adus-o la punctul 0, in care nu ii atribui automat nicio o supozitie. Doar o observi. Este ceea ce vad, inregistrez; nu reactionez, nu raspund, observ doar. Totusi inca o creezi tu.
Deci atunci depinde de tine sa decizi ce inteles vrei sa-i dai, daca vrei sa-i dai vreunul, si sa-l folosesti in felul tau, pentru ca oricum totul esti tu. Asta e tot; esti tu totul oricum.
Asta nu exclude faptul ca oricine altcineva exista de asemeni. Acesta e marele paradox al Creatiei. Fiecare dintre voi, cand deveniti UNA cu Tot Ceea Ce Este, din propriul punct de vedere, fiecare dintre voi va realiza ca atunci cand devii UNU, Totul esti Tu, iar Tu esti tot ce ramane. Insa cu totii veti avea aceasta experienta.
Fiecare dintre voi se va sti pe sine ca Singurul care Este. Asta e marele paradox. Iar asta va demonstreaza multidimensionalitatea Lui Tot Ceea Ce Este.”

loading...

Bashar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *