Valoarea spirituală a corpului

Loading...

12096181_743903552380889_1118884863018345129_nToţi am fost învăţaţi să ignorăm valoarea spirituală a corpului. Secole întregi de îndoctrinare au hrănit iluzia că trupul nu are minte şi, cu siguranţă, nici suflet. Dar aşa cum am văzut de multe ori, corpul a rămas fidel sufletului chiar şi atunci când tu nu ai făcut-o. A permis vieţii să curgă. Ajută fiecare celulă prin izvorul infinit de energie şi inteligenţă al universului.

Ca o ironie, recunoştinţa arătată lui Dumnezeu ar trebui pe bună dreptate arătată corpului, care ne-a sprijinit mai mult decât orice putere „superioară”. În fiecare zi corpul îţi poartă de grijă, niciodată nu-şi slăbeşte concentrarea sau atenţia. Poţi să-i mulţumeşti pentru acest serviciu credincios fiind la rândul tău atent cu el.

Sau, ca să fiu mai precis, vei închide astfel cercul. Conştiinţa vrea să curgă liber din corp în minte şi înapoi. Adesea însă corpul trimite semnale pe care mintea le scurtcircuitează.

Anumite mesaje ne sperie sau ne strică imaginea. Nu avem timp să ascultăm corpul sau amânăm să facem asta pentru că avem alte lucruri mai importante de făcut. Gândeşte-te la următoarele situaţii care pot apărea în viaţa de zi cu zi:

Simţi o durere bruscă.
Vezi semnele îmbătrânirii.
Nu te simţi prea bine fizic.
Observi că ai tot mai puţină energie.
Nu te simţi bine în pielea ta.
Vezi că aspectul tău exterior nu se potriveşte cu cel care eşti tu cu adevărat în interior.
Există două moduri în care poţi reacţiona în aceste situaţii.

Poţi să te detaşezi de senzaţiile fizice şi să te vezi separat de ele. Sau poţi vedea senzaţiile fizice ca mesaje conştiente de la o parte din tine către o alta. Prima reacţie e cea mai simplă şi cea mai frecventă. Ai un sentiment fals de siguranţă atunci când ignori ce îţi spune corpul. Trebuie să hotărăşti dacă să le iei în serios; hotărăşti când şi cui să-i dai atenţie. Dar în general îţi respingi corpul.

Eşti într-adevăr în siguranţă când îţi asculţi corpul cu aceeaşi conştiinţă cu care te asculţi pe tine. Atunci durerea şi disconfortul capătă un alt înţeles. Încetează să mai fie semnale că există un pericol de care vrei să fugi. Devin mesaje care cer un răspuns. (Prin analogie, dacă stai la masă într-un restaurant lângă un bebeluş care urlă, instinctul îţi spune să te enervezi şi, dacă bebeluşul continuă să plângă, probabil vei cere o altă masă. Dar dacă plânge copilul tău, instinctul îţi spune să te duci la el şi să încerci să-l linişteşti.)

A-ţi asculta corpul înseamnă să te comporţi faţă de el cum te-ai comporta în orice relaţie intimă. Păstrezi o relaţie sănătoasă dacă în fiecare zi dai dovadă de:

Încredere
Respect
Sinceritate
Colaborare
Apreciere
Toate acestea sunt aspecte ale conştiinţei. Oamenii îşi concentrează prea mult atenţia asupra problemelor fizice pe care corpul le prezintă – dacă să ia sau nu vitamine, câte calorii să mănânce, cât sport să facă. Fără conştiinţă aceste aspect tind să devină inutile. Corpul tău ştie dacă ţi-e frică de el; se împotriveşte disciplinei ca un copil rebel; ignorarea îl face să devină mohorât şi lipsit de vlagă. Trebuie să-ţi asculţi conştient corpul ca să poţi să-i asiguri ceea ce are într-adevăr nevoie.

După aceea, poţi să te ocupi cât vrei de aspectul fizic, ceea ce îţi va aduce cele mai bune rezultate.

ÎNCREDEREA

Adevărata încredere e absolută. Nu depinde de schimbările de stare. Nu trebuie testată sau dovedită.

Majoritatea oamenilor au încredere în corpul lor numai pe moment. Ei anticipează o vreme când corpul le va aduce durere şi suferinţa bătrâneţii. Dacă eşti cu ochii în patru ca să vezi ce poate să meargă prost din punct de vedere fizic, o faci fiindcă nu ai încredere în el, adică exact ce nu ar trebui să se întâmple. Aşadar, priveşte această situaţie dintr-o altă perspectivă. Gândeşte-te la milioanele de procese care se desfăşoară perfect în miliardele de celule din corp în fiecare secundă. Comparativ cu mecanismul constant, loial, perfect coordonat, cele câteva situaţii când corpul arată suferinţă sunt insignifiante. E mult mai realist să ai încredere în corpul tău decât să n-ai încredere în el.

La urma urmei, nu-ţi pierzi încrederea în mintea ta chiar dacă uneori mai izbucneşte în reacţii iraţionale sau trece prin stări precum depresia şi anxietatea. Corpul tău ţi-e mereu aproape fără să ceară nicio recompensă, iar stabilitatea lui o depăşeşte cu mult pe cea a minţii.

RESPECTUL

Corpul nu-ţi cere să-l respecţi, dar te va răsplăti cum se cuvine dacă o faci. A-l respecta înseamnă a evita situaţiile stresante. Stresul suprasolicită mecanismele corpului, şi asta include stresul pe care îl provoacă zgomotul, o atmosferă de lucru tensionată, eforturi fizice exagerate şi necazuri.

Poţi să crezi că e o destindere să alergi un maraton, de exemplu, dar trebuie să ai în vedere părerea corpului înainte să-i ceri să se supună dorinţei tale. O altă dovadă de respect e odihna şi un ritm de viaţă regulat.

În loc să aştepţi până eşti prea obosit să mergi mai departe, odihneşte-te de câteva ori pe zi – nu e nevoie decât de câteva minute în care să stai liniştit cu ochii închişi. Respectarea programului de dietă şi exerciţii este, de asemenea, un semn de respect. Dacă eşti obişnuit cu disciplina, un nou stil de viaţă ar putea fi plictisitor, dar dacă persişti măcar o săptămână, vei observa un răspuns pozitiv din partea corpului. Vei fi mai relaxat şi în acelaşi timp mai receptive şi mai energic. Corpul tău percepe chiar şi cel mai uşor exerciţiu fizic, acela de a te ridica de la masă şi de a te întinde la anumite intervale de timp, ca o manifestare de grijă faţă de el. Ţine minte că atenţia ta e nutrientul de bază de care corpul are nevoie.

SINCERITATEA

În relaţiile cu ceilalţi, te forţezi să porţi o mască şi acelaşi lucru e valabil şi în relaţia cu corpul tău. În ambele situaţii falsitatea se reduce de obicei la propria imagine. Te uiţi la corpul tău şi ai vrea să se potrivească cu dorinţa ego-ului de a arăta bine în ochii celorlalţi. Oamenii îşi petrec mii de ore în sala de gimnastică, nu de dragul corpului, ci pentru că ego-ul vrea să-şi atingă idealurile de frumuseţe, vanitate, putere şi siguranţă şi ca să corespundă aşteptărilor cuiva.

Aspectul fizic e o problemă majoră pentru mulţi, şi de obicei femeile sunt cele mai îngrijorate în privinţa asta. Poţi să vezi această problemă dintr-o altă perspectivă, comparându-ţi corpul cu o persoană pe care o iubeşti cel mai mult pe lume.

Chiar îţi pasă cum arată acea persoană? O critici pentru că nu arată ca un model, că nu are greutatea ideală, că nu are bicepşi perfecţi sau sâni suficient de mari? Faptul că îmbătrâneşte o face să scadă în ochii tăi?

Motivul pentru care aceste aspecte nu contează e că te referi la o persoană, nu la un obiect care trebuie să corespundă unei imagini perfecte. Acum gândeşte-te la corpul tău ca la o persoană de care te simţi la fel de legat. Nici nu trebuie să-i spui acestei persoane „eu”. Oricum l-ai numi, ţi-a fost aproape, a fost cel mai loial dintre toţi prietenii şi când îl priveşti aşa imaginea ego-ului păleşte. Pe scurt, învaţă să-ţi personifici corpul şi atunci nu vei mai fi atât de tentat să îl vezi ca pe un obiect.

COOPERAREA

Nu poţi să aştepţi ajutor din partea corpului dacă nu îi dai ocazia să o facă. Corpul unui director de vârstă mijlocie nu vrea să îl saboteze când bărbatul hotărăşte să cureţe zăpada cu lopata de pe stradă. Dar dacă acesta şi-a ignorant ani de zile inima, e periculos să o supună unei suprasolicitări bruşte, poate fi chiar fatal. Dacă vrei să te poţi bizui pe corp, atunci cooperează cu el: cere atât cât ai dat. Comparativ cu alte relaţii intime, corpul îţi cere doar o fărâmă din ceea ce doreşte să-ţi dea în schimb. Acesta e un alt aspect în care e mai util să-ţi personifici corpul în loc să-l percepi ca pe un obiect.

Gândeşte-te la corpul tău ca la un muncitor harnic care pretinde un salariu mic, dar care nu poate supravieţui din nimic.

Salariul pe care îl cere constă în atenţie. Dacă vrei într-adevăr să cooperezi cu corpul tău, acordă-i un pic de atenţie cum ar fi o dietă regulată, exerciţii şi odihnă – şi dă aceste lucruri pentrucă vrei ca muncitorul tău să fie fericit.

APRECIEREA

Corpul tău te va servi şi îţi va susţine interesele toată viaţa. De aceea e cinstit să îl apreciezi pentru servitudinea lui şi dacă poţi să îl iubeşti sincer. Mulţi oameni sunt departe de a face asta. Ei se uită la corpul lor ca la nişte maşini vechi care vor avea nevoie de reparaţii şi vor cauza probleme pe măsură ce se vor uza. Dacă-l priveşti aşa, rupi orice legătură cu el. Ce aşteaptă ei de la viaţă – un viitor mai confortabil şi cu mai multe împliniri – nu se potriveşte cu un corp care devine tot mai uzat şi care aduce tot mai multe dezamăgiri. Această nepotrivire nu apare însă din cauza corpului; e produsul a ceea ce credem şi presupunem. Toţi ţinem la cei dragi care îmbătrânesc şi dacă suntem norocoşi ne înţelegem cu ei mai bine pe măsură ce îmbătrânesc. În acest caz apropierea aduce iubire şi în mod firesc, apreciere.

Acelaşi lucru ar trebui să fie valabil pentru corpul tău.

Fiindu-ţi un partener apropiat, poţi să îl iubeşti din ce în ce mai mult cu timpul. Amândoi împărtăşiţi o viaţă, ştiind unul despre celălalt lucruri pe care nimeni altcineva nu poate să le ştie. Dacă sună ca un mariaj, aşa şi e. Scopul suprem în viaţă e mariajul minţii cu sufletul şi din moment ce corpul constituie legătura dintre cele două, merită să facă parte din această uniune tot mai strânsă cu trecerea anilor. Aceasta nu e o iluzie care încearcă să compenseze îmbătrânirea. E un mod realist de abordare a propriei conştiinţe.

Dacă vrei să fii mai conştient, mai inteligent şi mai împlinit în viitor, consideră-ţi corpul un partener egal.

Când corpul, mintea şi sufletul sunt în armonie, rezultatele vor fi cu mult diferite faţă de perioada când erau separate unele de altele.

Deepak Chopra

Cu cat veti darui mai mult, cu atat veti primi mai mult, caci bogatia universului va continua sa circule astfel prin viata dumneavoastra. De fapt, tot ceea ce este cu adevarat valoros in viata nu face altceva decat sa se multiplice continuu atunci cand este daruit. Daca ceva nu se multiplica prin daruire, atunci nu merita sa fie daruit, nici primit!-Deepak Chopra

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *